196 matches
-
devine mai apăsător. Deodată, lătratul se oprește brusc și, odată cu el, imaginea Aspidei se estompează. Îi ia locul "While my guitar gently weeps" a Beatles-ilor. Privesc dincolo, prin ușa întredeschisă și încerc să rețin timpul "întors" pentru o clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie melancolie! Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec chiar acum, în secunda asta, ca și cum totul ar sta agățat în acest moment, în care timpul s-a răsucit pentru o instanță sub vraja acestui superb cântec. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
miorlăiturile pe care le scot motanii pe acoperișuri, când sunt și ei îndrăgostiți. Autorul, lipsit de educație estetică, folosește o retorică ieftină, de romanță, pentru a-și exprima sentimentele. Și îi mai și adaugă, ca fond sonor, un fel de vaier, format din suspinuri și gemete înăbușite, pentru a-și înduioșa partenera (care, se pare, nu e destul de promptă în a-și manifesta la rândul ei pasiunea): „Mi e dor, iubita mea, mi-e dor de tine. / Cum vagabondului i-e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lăsa porecla "Saru" (maimuța). Oda Nobunaga războinicul i-o dăduse. Dar toate astea muriseră odată cu cei douăzeci și șase. Și fiul nostru. Doisprezece ani. Atâta avea. Atârna acolo. Se rugase, gemea, țintuit de inelele de fier. Ne îmbărbăta. El surâdea. Vaierul era al mulțimii strânse acolo vreo patru mii erau creștini, ceilalți... cine-I mai știe. Vaierul lor se auzea până jos, la Nagasaki. Cei țintuiți de cruci se rugau. Paul Miki predicase pentru ultima oară. Dar eu n-aveam ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
douăzeci și șase. Și fiul nostru. Doisprezece ani. Atâta avea. Atârna acolo. Se rugase, gemea, țintuit de inelele de fier. Ne îmbărbăta. El surâdea. Vaierul era al mulțimii strânse acolo vreo patru mii erau creștini, ceilalți... cine-I mai știe. Vaierul lor se auzea până jos, la Nagasaki. Cei țintuiți de cruci se rugau. Paul Miki predicase pentru ultima oară. Dar eu n-aveam ochi și nu-l auzeam decât pe fiul nostru . Louis. Louis Ibaraki. I-am întins soției sashen-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
picante, lipsite de sarea și piperul prozelor bune, te ajunge un gînd de compătimire. Pentru naivitatea atît de incredibilă a unor copii pentru care stă lumea în loc, pentru dramele abia schițate, suspendate printre rînduri de-o evidentă melancolie a stilului, vaier indistinct, care nu se schimbă la bucurie, sau la tristețe, dar pe care liberi sîntem să le colorăm, atît de departe cum stăm de lumea lor, cu creioanele noastre. Iată un dialog: Cine-i ăla, papa? Un viteaz, Olguța. A
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
Întoarcerea tatălui risipitor este de fapt un roman satiric al Tranziției românești, prinsă în chenarul subțire al unei înmormântări de paradă. Să vedem o secvență din sordida ceremonie funebră dilatată pe sutele de pagini ale cărții: "- Aaaaa!... se auzi un vaier, aaaa!... Opt soldați intraseră pe poarta cimitirului, pe umeri cu sicriul mult așteptat!... Filofteia Năsturel își încordă privirile: Paraschiv trebuia să calce pe lângă propriul său coșciug!? Nu-l zări! Lumina... secetei... lucea metalic, fierbinte, destrămând orice iluzie! Filofteia, scăpată de
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
Dan Hăulică Caut un sunet, ca un vaier ce s-ar potrivi împrejurării, aprig și totuși respectuos față de inexorabilul rostindu-se într-o atare dispariție. Cum oare, înalt și vrednic de privit, cum se așternuse dintr-odată, fără apărare, sub secerea nemiloasă? La cele 9 capitole cîte îmi
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
întunericul străzii, ca să rețină, să strângă prezența evanescentă ce dădea să-i scape ocolindu-l și ațâțându-l; și strigătul pe care-l strangulase de atâta vreme în gâtlej i-a țâșnit de pe buze. S-a rostogolit din el ca vaierul de disperare al unor osândiți și s-a topit într-un vaiet de exaltată implorare, un strigăt de abandon infam, un strigăt care nu era decât ecoul unei inscripții obscene de pe zidul mucegăit al unui pisoar. S-a pomenit într-
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
esențe a lucrurilor, fiecare trebuie să privească toate suferințele lumii ca fiind ale lui și să considere chiar și suferințele posibile ca fiind reale pentru el, câtă vreme el este voința fermă de a trăi”. Văzută așa, lumea e un vaier nesfârșit. Fericiți deci cei săraci cu duhul, în alt sens decât creștin. Fericiți cei ce nu înțeleg. Sunt unul dintre norocoșii ăștia. De mult am spus că, ajuns la capăt și întrebat ce am înțeles, răspunsul ar fi: mai nimic
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
esențe a lucrurilor, fiecare trebuie să privească toate suferințele lumii ca fiind ale lui și să considere chiar și suferințele posibile ca fiind reale pentru el, câtă vreme el este voința fermă de a trăi”. Văzută așa, lumea e un vaier nesfârșit. Fericiți deci cei săraci cu duhul, în alt sens decât creștin. Fericiți cei ce nu înțeleg. Sunt unul dintre norocoșii ăștia. De mult am spus că, ajuns la capăt și întrebat ce am înțeles, răspunsul ar fi: mai nimic
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
erai tu. Mă așteptai cu subsuori bogate În iederi, criniști, volburi. Începu Roua-n buric să clocotească-n roate, Evaporînd și îngerii și dracii. Sîmburii fructele mișcau în aer, Crud vînzoliți, și înălțau copacii Zvelți, credincioși. Umpluți c-un laic vaier De frunze-n smoc. Nimbat cald, pîntecul Albea a dor și roditor a toate. Vrăjmașul meu cel dulce erai tu. Mă așteptai cu șolduri fierte-n lapte...
Cîntec de nerăbdare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16334_a_17659]
-
erai tu. Mă așteptai cu subsuori bogate în iederi, criniști, volburi. începu Roua-n buric să clocotească-n roate, Evaporînd și îngerii și dracii. Sîmburii fructele mișcau în aer, Crud vînzoliți, și înălțau copacii Zvelți, credincioși, umpluți c-un laic vaier De frunze-n smoc. Nimbat cald, pîntecul Albea a dor și roditor a toate Vrăjmașul meu cel dulce erai tu. Mă așteptai cu șolduri fierte-n lapte...
Cîntec de nerăbdare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16785_a_18110]
-
se lasă obsedat de sentimentul dragostei, acesta fiindu-i ca un stimulent real al existenței: „Pe străzi înoroite te caut fără rost,/ Ceața mă îneacă într-un ocean de aer,/ Trec prin anotimpul, nedefinit, anost.../ Ascult materia cum picură a vaier!”(Clipa de amor). Pe când Ion Rotaru ne vorbește despre Florin Iordache astfel: “Încă din citirea poeziilor și prozelor sale de la diferite cenacluri din Capitală ne putem da seama de talentul dramaturgului manifestat în volumul “Teatrul politic” unde vine să contrazică
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MARINĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ce tristă-i marea înghețată-n larg! Aburul vâscos se-nalță-n aer, Cheiul mort e-un zgâlțâit în vaier, Iubirea urcă steagul pe catarg. Dantelării de flori plâng în ceață, Ar fi frumoase dacă le-ai vedea, Sub țărmuri împietrite fără nea Cum absorb din ochiul apei viață. Nici sânii nu mai sunt fără ninsori, E gol și cerul
MARINĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361254_a_362583]
-
Explozii de bucurie pe de o parte și un vaier pe celelalte părți, datorită rezultatelor alegerilor locale. Fericiți unii, supărați toți ceilalți, pentru un rezultat pe care numai cine nu e interesat de treburile publice nu îl știa deja. În vâltoarea împărțirii vinovățiilor s-a aruncat și numele societății civile
„Nu candidez la nimic. Eu fac politică în fiecare zi. Cresc copii care nu o să voteze niciodată idioţi” () [Corola-blog/BlogPost/338193_a_339522]
-
chinuim, cărăm și tragem ca hârșiți asini, dar pentru univers viruși suntem, în cazul cel mai bun bacterii. 4. Reperaj: arcadele visului Giocondei domină aerul cu porțile de argint brodat ce le închid și plâng gemând atroce, apoi își înghit vaierul stingând cu lacrimile lor focul din câmpul de celuloid. 5. Reperaj: singur în noaptea inimii mele în spațiul extras din timp mă regăsesc printre cele mai vechi manuscrise tăinuite-n Olimp. 6. Reperaj: vorbirea fără cuvânt, și gestul împietrit în
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă, peste tot și nicăieri. Teroarea abătută asupra celor de aici, înainte de a mă speria, mă intrigă. Ceva îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în casă și când păzeam ușa stând cu urechea lipită de ea), când un obiect a căzut în coridor cu un zgomot teribil, așa cum numai noaptea se poate auzi, și când în întunericul din camera mea s-a pornit un vaier prelung; după câteva secunde, mi-am dat seama că eu însumi urlu și că propria mea mână îmi închide gura. 4 O singură întrebare, o întrebare înfricoșătoare, m-a terorizat în tot acest anotimp al cocainei. O întrebare cumplită, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
gaură îngustă ce continua în adânc. Ridică mâna în dreptul ei. Un curent rece răzbătea de acolo. Atinse apoi ușor stânca cu palmele. Piatra vibra ușor iar el își trase repede mâinile înapoi. Ceva se agita dincolo de stânca dură. Totodată, un vaier surd se rostogoli spre el, ca și cum întreg muntele gemea. O teamă fără margini îl învălui dintr-o dată. Acolo, în măruntaiele muntelui, era ceva care venea spre el, ceva ce nu voia decât să-l consume. Nu mai stătu pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
război se pedepsește cu împușcarea pe loc! Domnu’ inginer, venise răspunsul lui Echim, cănd s-o iscă iadul pe pământ, cocoșii numai de evadarea voastră n-o să poarte grijă! În acel moment, aproape simultan, sirenele din oraș își începuseră prelungul vaier prevestitor de moarte. (Fragment din românul Întoarcerea din larg) Referință Bibliografica: Lagărul / Dan Florița Seracin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 228, Anul I, 16 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
se mlădie miroase a iasomie și se pierde peste vreme în miros de crizanteme; când în dragoste te-afunzi, îți zornăie galbeni uzi, mahmudele și inele să te fudulești cu ele, îți vibra privirea-n aer, când oftai plină de vaier, doamna galbenului da, când o luai anapoda... Referință Bibliografică: faraoană (cântec țigănesc) / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FARAOANĂ (CÂNTEC ŢIGĂNESC) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368352_a_369681]
-
unghi puteai să vezi cum crește o piatră. Trei sute șaizeci de zile creștea, apoi, pe neașteptate, numai ce-o vedeai desprinzându-se și alunecând de-a lungul uneia dintre cele două bisectoare. Vai, ce strigate se puteau auzi atunci, ce vaier... Duhurile toate simțeau irezistibila pornire de-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apelor iar cercurile din apropiere își conștientizau condiția de poligoane cu o infinitate de laturi. Îndată după încetarea larmei, un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
vreme când în vârful fiecărui unghiputeai să vezi cum creșteo piatră.Trei sute șaizeci de zile creștea, apoi,pe neașteptate,numai ce-o vedeai desprinzându-seși alunecând de-a lungul uneia dintre cele douăbisectoare.Vai, ce strigate se puteau auzi atunci,ce vaier...Duhurile toate simțeau irezistibila pornirede-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apeloriar cercurile din apropiere își conștientizau condițiade poligoane cu o infinitate de laturi.Indată după încetarea larmei,un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas gol,pentru a-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
glas contele Dracula. Vocea sa cavernoasă reverberă în bolțile înalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi pe sub uriașele sprâncenele albe și continuă, cu vădit tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
mototolita a orașului, locuitorii în majoritate nu-și lepădaseră “dulcile lentori” ale somnolentei, nu se dumiriseră asupra iureșului unei munci încă patriarhale cătrănita zilnic de soarele arzător și nici nu se dedară în cea mai mare parte activităților curente ... Un vaier prelung, o “mugitura” demențiala și fără asemănare din adâncuri țintuiește timpul și devastează spațiul, timpanele oamenilor asurzesc de-a binelea, ecoul amplificat în megafofoanele nevăzute ale aerului rătăcește de-a valma vituperând totul, toate hăurile și toate zările pământului se
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]