108 matches
-
arătă puțul cu un gest al capului. — Poți să te răcorești - spuse. O să-ți facă bine, dar încearcă să nu înghiți apă. Prefer să-l sun mai întâi pe tata. — Cum dorești. Pino Ferrara se duse la mașină, scoase o valijoară grea și, după ce întinse un fel de mică antenă parabolică, o îndreptă spre nord, în timp ce verifică o serie de parametri, sub privirea atentă a beduinului, căruia toate acele lucruri i se păreau o vrăjitorie. Trecu mai bine de jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de groază. Dar în asemenea cazuri nu se întâmplă așa ceva. Tot ce se întâmplă e rușinos. Adél alerga. Mă înghiontea. Striga să mă grăbesc. Niciodată n-am văzut-o atât de agitată. Mi-am împachetat toată averea personală într-o valijoară și am alergat la gară ca să prind trenul de seară. Nu l-am prins. Se auzeau apropiindu-se mulțimile din zona fabricilor, acolo unde voia să mă trimită măicuța care venise după mine anul trecut. Zgomotul semințelor încolțite în sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
tot! Am citit repede pe bucata de hârtie: „Tata mort, vino acasă, mama“. Am fugit de-a lungul plajei, bolborosind: tata mort, tata mort! Nu știu cum am ajuns la vila noastră, m-am îmbrăcat și mi-am strâns lucrurile într-o valijoară, luând-o pe jos către aeroport. Nu știam dacă trebuie să mă duc la Mangalia sau la Constanța. Nunu a aflat mai târziu, a luat un taxi și m-a ajuns din urmă. Am plâns în brațele lui, am călătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bună zi, ros de gelozia care nu-i mai dădea nici o clipă de liniște, s-a hotărât. A spus că pleacă într-o misiune pentru câteva zile. Nimic ieșit din comun. Soția sa iubitoare i-a pregătit cu grijă mica valijoară de teren, bucuroasă - acum mai mult ca oricând - de cele câteva zile pe care le avea la dispoziție pentru a-și desăvârși studiile muzicale înfocate. Simțea nevoia recuperării timpului pierdut, pentru noi descoperiri într-o lume necunoscută până atunci. Spre
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
personalului de la bord aliniați lângă ieșire. Cu toții numai un zâmbet, proaspeți, cu uniformele într-o condiție impecabilă... de parcă nu ar fi tras la galere în ultimele 12 ore! „Kiitos!” le răspund, la rândul meu, tot în finlandeză, grație... „Google translate”! Valijoarele pe rotile fac un zgomot plăcut pe dușumeaua acordeonului de trecere de la avion spre clădirea aeroportului. Toți se îndreaptă grăbiți spre destinațiile lor. Unii coboară la Helsinki, precum guralivii mei colegi avion, alții sunt în căutarea sălii de transfer de unde
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
când a auzit că are nevoie de un ajutor care să-i care instrumentele pe izlaz, s-a gândit imediat la mine. Și uite-mă cu aparatele lui optice în spate, cu trepiedul pe care le monta și încă o valijoară, ducându-le și aducându-le pentru zece lei pe zi, cu care puteai să cumperi atunci cinci pâini negre. Mai angajase pe cineva, pe Marin al lui Vlazgă, pe care-l trimitea acolo unde pășunea făcea câte un cot, acesta
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
multe piese”. Materialele utilizate în fixarea chipului și formulei existențiale a Rebeccăi sunt variate. Chenarul este alcătuit de un jurnal pe care aceasta i-l transmite prin testament nepotului său, povestitorul. În fapt, de la avocatul Mosari Raghil, el primește o valijoară de carton în care se găsesc: jurnalul, acte, scrisori și fotografii ale Rebeccăi. În al doilea rând, în demersul epic sunt integrate amintirile copilului-povestitor. Rebecca este cea mai mică dintre cele patru surori ale mamei povestitorului. În al treilea rând
MIREL BRATEŞ: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339635_a_340964]
-
automotorul ce oprise în dreptul impegatului, pentru că mecanicul să mai schimbe câteva vorbe cu acesta, cobora o femeie cam la 29-30 ani cu statura sub medie,,spre scunda, dar bine proporționate și destul de frumoasa.Femeia lasă pe peronul gării o mică valijoara și se duse la ușă vagonului de unde ajuta să coboare un băiețel slăbuț ce se ajută de două cârje pentru a merge. -Gata mama am ajuns ? întreba băiatul;-Da mama ... îi spuse cu glas trist femeia;-Stai aici lângă geamantan
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
tras storurile și perdele. Întunericul din cameră era de nepătruns. Abia atunci am îndrăznit să aprind lampa. Între timp îmi făcusem și un plan. Cu puțin noroc ar fi avut șanse de reușită. Mi-am strâns câteva lucruri într-o valijoară, numai strictul necesar, iar într-un rucsac am pus tot ce-mi făcea de trebuință pentru tine, vreau să spun pentru un sugar de numai câteva luni. În tot acel timp eram conștientă că n-o să nu mai revin acolo
ÎNGHEŢATĂ CU GUST AMAR – FRAGMENT: TOTUL DESPRE RENATA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374149_a_375478]
-
tăcut atîtea nu-uri..., că-mi era rușine să mă mai întorc acasă de la spectacol... Căcat! (sonerie ușă) Ei, acum iar mă culc și... noapte bună... (se ghemuiește în fotoliu; ușa se deschide și intră Gh. P. doi; cu aceeași valijoară; același joc din prima intrare; scoate toate pachețelele, sticla cu vin; se așează în fotoliu) Gh. P. unu: (cu ochii închiși) Cînd pleci de-aici, îmi lași cheia... Gh. P. doi: Bine, am să ți-o las..., dar tu o să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
un vechi atelier meșteșugăresc de pe o străduță lăturalnică din Paris. Perfect. Deschid larg ușa de la intrare, Îmi trîntesc un zîmbet radios, cît toată fața - și Încremenesc. Nu sînt cei de la Vogue. E Luke. E Îmbrăcat În pardesiu, are În mînă valijoara de voiaj și arată ca și cum nu s-ar fi bărbierit azi-dimineață. — Ce-i prostia asta? zice fără nici un preambul, arătîndu-mi scrisoarea. Mă uit la el siderată. Nu e În regulă. Trebuia să se afle la turnul Oxo, cu o mină
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
păcălim pentru că partenera nu-i de soi. • Una e să fii singur și alta să fii desperecheat. • Unii cred că mariajul e un magazin universal unde totul e gratis și moral. Când partenerii constată că e numai fum, își fac valijoara și pornesc la drum. • Mii de casnicii ratate nu te învață nimic, măi frate. Dacă dragostea s-a dus, rămâne speranța, într-un viitor neclar și greu de duș. • Triunghiul conjugal nu e geometrie, ci un act senzual. Căsnicia târzie
AFORISME DESPRE CASNICIE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381312_a_382641]
-
capul scărilor, Linda s-a întors către șofer: - Amos, domnul Marlowe o să mă conducă până la hotel. Mulțumesc pentru toate. Am să-ți telefonez dimineață. - Da, doamnă Loring. Îmi dați voie să-i pun o întrebare domnului Marlowe? - Sigur, Amos. Puse valijoara lângă ușă, în cameră, iar ea intră înaintea mea și ne lăsă singuri. - „Îmbătrânesc... îmbătrânesc... Am să port manșetele pantalonilor suflecate.” Ce înseamnă asta, domnule Marlowe? - Nu înseamnă nimic, dar sună bine. Zâmbi. - E din „Cântecul de dragoste al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acela, care îl separa de moarte, îl elibera. Nu trebuia să mai țină seama de moarte, nici să domine frica, nici să prevadă tot soiul de paveze sau de ieșiri de siguranță. Îi întâlnea pe cei care aduceau din Rusia valijoarele burdușite cu secrete de vânzare, făcea pe intermediarul unui grup de armament american, negocia, cerea timp pentru o expertiză. Cei ce vindeau, știa bine acest lucru, nu mai erau agenții de altădată, cu tacticile lor bine rodate și cu rafinamentul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în dreptul impegatului, pentru ca mecanicul să mai schimbe cateva vorbe cu acesta. De pe platformă a coborât o femeie frumoasă cam la treizeci de ani, cu statura sub medie, spre scundă, dar bine proporționată. Femeia a lăsat pe peronul gării o mica valijoară și s-a întors la ușa vagonului pentru a ajuta Nicu Dan Petrescu 8 să coboare un baiețel slăbuț ce se sprijinea pe două cârje pentru a se putea deplasa. - Gata mamă am ajuns? întrebă baiatul; - Da mamă... îi răspunse
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
care se străduiește să țină ritmul, iar Lina spune: ― Nici măcar nu m-am supărat că m-ai trezit. Oricum trebuia să mă duc la spital mâine dimineață. Mă lasă să iau bebelușul acasă. Dar Desdemona n-o ascultă. Își deschide valijoara pregătită din vreme, pipăind printre cămașa de noapte și papuci, În căutarea mătăniilor. Chihlimbarii ca mierea Înghețată, crăpate de căldură, ele au ajutat-o să treacă prin masacre, un marș de refugiați și un oraș În flăcări, așa că le Înșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asta erau acolo? Colaboratorii lui Lecoeur interogaseră toți vecinii. Nimeni nu văzuse și nu auzise nimic În seara crimei și toți spuneau că Hélène Lange nu avea prieteni, nici prietene și nimeni nu venea În vizită. — Uneori pleca, cu o valijoară În mînă, și obloanele rămîneau Închise timp de două-trei zile. Nu-și lua niciodată bagaje mai multe. Nu avea mașină și nu chema taxiul. Și nici nu fusese Întîlnită vreodată pe stradă Împreună cu altă persoană, bărbat sau femeie. Dimineața, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să se gîndească la ceva anume. — Ce-ai aflat? Ați ghicit? — Ce? — Că a plătit cu banii jos. A fost singura dată cînd notarului nostru i s-a Întîmplat una ca asta, așa că și-a amintit imediat. Venise cu o valijoară plină de bani. — Ai pus să fie chestionați funcționarii de la ghișeele gării? — La naiba! Nu m-am gîndit! — Aș fi curios să știu dacă se ducea În fiecare lună În același loc sau În locuri diferite. Sper să vă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de alta, dar nu pot vorbi la telefon când e ușa deschisă. I-am răspuns că nici eu nu sunt și am dat să plec. Dar chiar în clipa când am străbătut spațiul dintre cele două paturi, am observat o valijoară pliantă de pânză, așezată pe pervazul ferestrei. O clipă, am avut impresia că e geanta mea de voiaj ajunsă în chip miraculos, din proprie inițiativă, de la gara Penn, unde o lăsasem, în apartamentul meu. Pe urmă mi-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o făceau orătăniile În ogradă nu părea să-l deranjeze În nici un fel. Fața lui albă exprima o detașare absolută de tot ce se petrecea În preajma sa. Oaspetele părea pregătit de un drum lung. La picioarele sale era așezată o valijoară neagră, care părea extrem de grea. Mașa se aștepta să-l vadă mahmur, după ce dăduse pe gât atâta horilcă. Ba chiar se gândise să-i scoată din beci un castron de moare de varză, amestecată cu cea de mere acre. Rețeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pare că, Însoțit de cei doisprezece jurați, de „gheișă“ și de fostul său subordonat, colindă lumile, cutând să-și răscumpere păcatul săvârșit. Ei, cam aceasta-i povestea lui Ippolit, sfîrși Extraterestrul, ridicându-se de la măsuță și luând de jos și valijoara pe care o așezase la picioare. Desigur, adăugă el, Ippolit cel de aici s-ar putea să nu fi avut nici o legătură cu cel de dincolo. În universul acesta nesfârșit există multe similitudini și destine care se intersectează. Probabil Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acceptăm inevitabilul, e musai să se întâmple așa, zicea ea. Nimeni nu pare să intre în travaliu la o oră normală, cum ar fi duminică dimineață la unsprezece fără un sfert. E întotdeauna la o oră imposibilă, în toiul nopții. Valijoara ei iubită LV pe rotile aștepta lângă ușă, încărcată cu o trusă de duș Lulu Guinness, două lumânări parfumate Jo Malone, un iPod, mai multe cămăși de noapte Marimekko, o cameră foto, o mască violet pentru ochi, ojă Ipo în caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
te revăd. Ce mai faci? —Bine. Bine. Tu? — Cinci minute! am zis, uitându-mă fix la cronometru. Sunt la cinci minute. Haide. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Jacqui s-a schimbat într-o elegantă rochie petrecută à la Von Furstenburg. Cu valijoara LV, arăta de parcă pleca în vacanță la St Barts. —Dă-mi asta, am apucat eu valiza. Haide. Jos în stradă am chemat un taxi. Nu intrați în panică, i-am zis șoferului. Dar trebuie să nască. Aveți grijă cum conduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și celebritate, uitatei stațiuni turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București, ramine două ore, impasibil, picior peste picior în falsa cofetărie de lângă gara Sinaia, așteptând, ce aștepta? nimeni n-ar fi putut spune. Cosmopolita valijoară alături, decadenta revistă colorată în față, aștepta, ce aștepta? Ora douăsprezece, miezul zilei, ora oportună. Era în vacanță, fără gânduri, fără memorie, nimic, nimic,. In sfârșit, nimic, nimic, asta era, cum dorise. Când se va apropia de ora douăsprezece - ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe pat și iau o gură de ceai. Ce nu înțeleg e cum reușesc unii să‑și ia atât de puțin bagaj? Vezi mereu oameni de afaceri care se grăbesc spre avioane extrem de încântați de sine, ducând ei doar o valijoară pe rotile, cât o cutie de pantofi. Cum reușesc? Au haine vrăjite, care se strâng cât e nevoie? Există vreo modalitate secretă de a împături totul până ajunge cât o cutie de chibrituri? — De ce nu‑ți iei și geanta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]