112 matches
-
o creatură extraterestră și venise de pe o planetă îndepărtată. Ea se hrănea prin piele. Substanțele nutritive erau ascunse în creme cosmetice. De aceea nu mirosea. Vitaminele și mineralele erau băgate în creme ca să nu bată la ochi. Deștepți șefi avea. Valijoara ei șic nu era decât un laborator secret cu mâner. Era bucătăria portabilă, dar conținea și aparate cu ajutorul cărora primea și transmitea informații. Dintre toate accesoriile, pieptenele cu ștecher în coadă era cel mai suspect. Ea, femeia artificială, venise să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Andi, cândva o să înțelegi...». Terminat transmisia.“ „Știam noi că ești o fată deșteaptă. Te-ai descurcat de minune. Pentru asta primești ca bonus două vieți din partea noastră. Te așteptăm cu drag! Terminat transmisia.“ După acest dialog, spioana și-a deschis valijoara șic și s-a uns cu o cremă specială. N-au trecut douăzeci de secunde și i-au crescut o pereche de aripi mari, de toată frumusețea. Apoi s-a urcat pe pervazul ferestrei cu atenție, ferindu-se de chiștoacele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
crescut o pereche de aripi mari, de toată frumusețea. Apoi s-a urcat pe pervazul ferestrei cu atenție, ferindu-se de chiștoacele strivite unul lângă altul, și și-a luat zborul către planeta sa îndepărtată. Bineînțeles, și-a luat și valijoara cu ea. Și-o fi pus-o pe sub vreo aripă pe undeva. Simțeam nevoia să râd. Să-i strivesc amintirea. Să o ridiculizez. Dar n-aș fi făcut asta cu voce tare, în fața altora. Era răfuiala mea personală cu ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
capul scărilor, Linda s-a întors către șofer: - Amos, domnul Marlowe o să mă conducă până la hotel. Mulțumesc pentru toate. Am să-ți telefonez dimineață. - Da, doamnă Loring. Îmi dați voie să-i pun o întrebare domnului Marlowe? - Sigur, Amos. Puse valijoara lângă ușă, în cameră, iar ea intră înaintea mea și ne lăsă singuri. - „Îmbătrânesc... îmbătrânesc... Am să port manșetele pantalonilor suflecate.” Ce înseamnă asta, domnule Marlowe? - Nu înseamnă nimic, dar sună bine. Zâmbi. - E din „Cântecul de dragoste al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
zonă de cunoaștere, de capacități și de aptitudini pe care școala ți le formează la diverse discipline și cu care rămâi în momentul în care uiți ceea ce ai învățat la disciplina respectivă. Este un fel de sâmbure, este ceea ce numim valijoara cu care mergi toată viața și în care porți o serie de lucruri: cunoștințe fundamentale, dar nu în sens de cunoaștere de fapte, date, evenimente, ci, mai degrabă, cunoașterea de tip procesual. Psihologia cognitivă din ultimii 10 ani merge (...) pe
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
acela, care îl separa de moarte, îl elibera. Nu trebuia să mai țină seama de moarte, nici să domine frica, nici să prevadă tot soiul de paveze sau de ieșiri de siguranță. Îi întâlnea pe cei care aduceau din Rusia valijoarele burdușite cu secrete de vânzare, făcea pe intermediarul unui grup de armament american, negocia, cerea timp pentru o expertiză. Cei ce vindeau, știa bine acest lucru, nu mai erau agenții de altădată, cu tacticile lor bine rodate și cu rafinamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de către binevoitori. Cât despre mine, la începutul anului școlar din 1952 trebuia să mă prezint în termen la Iași pentru a mă înscrie în clasa a XI a la Liceul Național, pentru a nu pierde continuitatea. Mi-am încropit o valijoară cu câteva schimburi, după care am luat-o pe jos până la Ciofeni pentru a-mi lua rămas bun de la mama și de la frate meu, după care am plecat spre gara din Bârzești pentru a mă urca în trenul de Iași
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Totul era frumos și bine. Vasilică era sănătos, mânca și creștea. Dar... la un an și jumătate, Vasilică a decedat ca urmare a unei infecții generalizate, căreia medicii imunologi nu i-au găsit antidotul. Într-un sicriu mititel, cât o valijoară, Vasilică a fost dus al cimitir de un număr redus de persoane. Aripile negre ale morții și-au făcut simțită prezența pentru prima dată în acest cămin. Dar nu și pentru ultima dată. Au trecut anii. În casa de pe Veniamin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un loc din Ăla, mai mic decât o cameră de bonă, în care încăpea numai o măsuță pe care stătea mașina mea de scris, acolo ținea infirmiera foile de observație. Mi-am luat averea, mașina mea, am pus-o în valijoară, am luat-o din loc și nu m-am mai întors. Cred că era pe la finele lui ianuarie 1990. După ce îmi făcusem gărzile pe decembrie și ianuarie, că fuse‑ seră programate dinainte să vină Revoluția. A trebuit să le fac
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
verișoarei tale blonde m-a întrebat dacă mi-am petrecut bine seara asta, mi-a venit să fac pe nebuna și să-i răspund: „Am avut un pom de Crăciun minunat și 40 de invitați; Ramiro i-a adus o valijoară gri de voiaj, iar doamna Pap[adat-Bengescu] păpușa aceea pe care ea n-o poate suferi și pe care a vrut s-o dea afară fiindcă e hoață și e imposibil de păstrat laolaltă cu celelalte“. Ți-aduci aminte, draga
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
i se întâmplase lui Damian, dar nimeni nu scotea o vorbă. Orice om știa că așa se petreceau lucrurile pentru că nu departe de el, în vecinătate, sau printre cei cunoscuți, cineva fusese ridicat în toiul nopții, ducând cu el vestita valijoară pe care fiecare o păstra la îndemână, în acea vreme. Bătrânul Damian dispăruse pentru a doua oară și am continuat să locuim cu nevasta lui, singură, ca mai-nainte. Șocul arestării o adusese la o muțenie aproape totală. Se închidea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
miez de noapte, ci la orice oră a zilei. Această inovație a regimului a însoțit, în materie de progres, sfârșitul anilor ’50. Odată percheziția terminată, am avut dreptul să mă ridic de pe scaun. Vlad a întrebat dacă poate lua o valijoară și polițiștii au zis că da. Atunci am știut că e rău de tot. Și totuși, nu bănuiam - în clipa când Vlad a ieșit pe ușă, încadrat de cei doi polițiști - că nu va fi eliberat decât patru ani mai
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să protesteze, dar cei doi i-au ordonat să stea liniștită pe pat și să nu se amestece. Le-am cerut voie să iau o mică valiză. Cunoșteam procedura. Pe vremea aceea, erau persoane care aveau în permanență pregătită o valijoară, în eventualitatea unei arestări. Era practic să poți avea strictul necesar la tine. Așa că m-am grăbit să iau câteva lucruri și, evident, n-am luat tocmai ce ar fi trebuit. Apoi am plecat. Totul se petrecuse pe tăcute, ca să
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
un tunel al timpului scurtcircuitat. Frigiderul era mort și gol. În bufet mai rămăseseră doar câteva farfurii și pahare. Ceasul de pe perete se oprise și nu funcționa nici un aparat electric. Hainele sfâșiate dispăruseră, iar cu cele rămase puteam umple o valijoară. Cineva aruncase tot ce nu se mai putea folosi și camera mea arăta acum mai spațioasă ca oricând. Lipsea totuși câte ceva și din ceea ce s-ar fi putut folosi. Pentru moment nu mi-am dat seama de ce anume aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu-mi amintesc, am primit salariu. Doamne, ce fericire mare dăduse peste mine să iau eu bani, banii mei ! Cum așa ? nu-mi amintesc bine, 250 sau 300 lei. Era mult, foarte mult ! m-am dus, mi-am cumpărat o valijoară mică, o băscuță albă - vai de mine, - un ceas de mână, un pește mare Crap, săndăluțe noi, două pâini și bomboane pentru frățiori. Mi-au ajuns banii că luasem ce era mai ieftin, peștele era mai scump, că era mare
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
asta erau acolo? Colaboratorii lui Lecoeur interogaseră toți vecinii. Nimeni nu văzuse și nu auzise nimic În seara crimei și toți spuneau că Hélène Lange nu avea prieteni, nici prietene și nimeni nu venea În vizită. — Uneori pleca, cu o valijoară În mînă, și obloanele rămîneau Închise timp de două-trei zile. Nu-și lua niciodată bagaje mai multe. Nu avea mașină și nu chema taxiul. Și nici nu fusese Întîlnită vreodată pe stradă Împreună cu altă persoană, bărbat sau femeie. Dimineața, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să se gîndească la ceva anume. — Ce-ai aflat? Ați ghicit? — Ce? — Că a plătit cu banii jos. A fost singura dată cînd notarului nostru i s-a Întîmplat una ca asta, așa că și-a amintit imediat. Venise cu o valijoară plină de bani. — Ai pus să fie chestionați funcționarii de la ghișeele gării? — La naiba! Nu m-am gîndit! — Aș fi curios să știu dacă se ducea În fiecare lună În același loc sau În locuri diferite. Sper să vă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Maghiar din Cluj... Nici nu știu dacă aș putea să-i refac chipul de la lumina zilei. Mi s-ar părea altcineva. Poate. Apărea, discret, cu mult timp înainte de începerea reprezentației. Se strecura printre noi, cărînd tot felul de valize și valijoare, de mărimi și de forme diferite. Și zîmbea. Își instala preocupat, într-un loc anume, ales cu grijă după ce vedea de cîteva ori spectacolul, un întreg arsenal. Cîteva aparate de fotografiat, cu obiectiv lung, scurt, fără, trepieduri, stative. Măsura, calcula
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
din camera de zi, când o văzuse prima dată. - Este fata cea nouă. O cheamă Maria Rita, îi spusese Delia. Stătea lângă domnișoara Delia, în picioare, în hol, la doi pași de ușa deschisă spre camera de zi, cu o valijoară de carton pe care o strângea cu brațele la piept. „Bună ziua”, spusese cu voce calmă și plăcută, lăsându-și jos valiza și privind spre ușa luminată. Horacio ridicase ochii de pe timbre și o privise fix. Era foarte tânără (nu avea
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de mînă.// am întrebat-o n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// într-o zi i-am smuls valijoara cu gînd să o pun după colțul clădirii/ în timp ce mă îndepărtam cu sîngele-n brațe l-am privit peste umăr/ era tot mai palid de-acum/ toată noaptea m-am visat culcată alături de el într-un pat/ chiar pe fundul mării
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
Petru Popescu CUMPĂRASEM o valijoară în care-mi pusesem cumpărăturile de ultimă oră. O duceam în mână (aveam și un gemantan mai mare, dar îl dădusem la cala avionului). Ocolind polițiștii nemți, am ajuns lângă scara avionului. Am văzut niște bărbați în costume negre și
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
suspectat că ar fi mituit autoritățile statului, transmite Realitatea Tv. Presupusa mită a omului de afaceri ar fi apărut în conflictul pe care Țânțăreanu îl are cu vecinul său. El însuși a declarat că procurorii anticorupție l-au chemat cu ”valijoara” la DNA pentru a fi reținut 24 de ore. Țânțăreanu poartă o dispută cu vecinul său din cauza unui dig ce desparte de proprietatea să din Corbeanca de cea a vecinului.După încă un conflict care a avut loc vineri, digul
Țânțăreanu, cercetat de procurorii DNA by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79379_a_80704]
-
noi îmi dăduse poate ceva suspect pe figură. Acel semn fizionomic tipic teroristului pe cale de a săvîrși actul suprem al distrugerii... Din cîți eram în vagonul fără compartimente, de rapid de lux, doar la mine se oprise și-mi controlase valijoara neagră cumpărată de la Samaritaine, la Paris... După plecarea polițiștilor, se fac multe comentarii în legătură cu atentatele ce au avut loc în ultimele luni în Spania și cu fanatismul unor tineri din Țara bascilor luptînd pentru independența ținutului lor. Nu se face
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
Rusia "în care e ușor să intri, dar e imposibil să mai ieși", suportă acolo tot secolul XX. Războaie, revoluții, crime staliniste, gulaguri, tarele "originii franceze imperialiste": peste tot și prin toate păstrând, ca pe niște relicve religioase, într-o valijoară luată la plecarea din Franța, fotografii vechi, tăieturi din ziare pariziene, pietricele din stațiunile climaterice ale tinereții ei. La rugămințile celor doi nepoți (orfani ce nu-și cunosc părinții) acestea devin, scoase din valijoara scorojită, acolo, în pierduta localitate siberiană
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
pe niște relicve religioase, într-o valijoară luată la plecarea din Franța, fotografii vechi, tăieturi din ziare pariziene, pietricele din stațiunile climaterice ale tinereții ei. La rugămințile celor doi nepoți (orfani ce nu-și cunosc părinții) acestea devin, scoase din valijoara scorojită, acolo, în pierduta localitate siberiană Saramza, prilej de evocare a unor vechi evenimente ale tinereții ei, și nu mai puțin de "adorare" a "grefei franceze" din familie. Spiritul francez (de fapt, europenismul) este cel care ajută personajele să treacă
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]