439 matches
-
dus la fund, unde am stat ceva vreme, din moment ce am cunoscut o lume miniaturală în care o recunoscusem doar pe madame Sojé, profesoara mea de franceză, printre multe doamne, toate în crinoline înfoiate, cu volănașe colorate pe corsaje adânci. Ele valsau sub unde săltărețe, conduse de domni înalți și subțiri , cu floare la ... II. ȘI...IUBIREA?, de Florica Patan , publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. ȘI... IUBIREA? „Nora, eu vreau să-ți spun ceva... „ , așa-și începe , de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
să-i vorbesc, să-l mângâi și lacrimle să-i șterg cu degete de dor și de cânt. Dar un vânt din apus mi-a luat-o înainte, c-un sărut, lacrimile i le-a luat și s-a dus valsând și râzând perfid. Când am ajuns acasă și poarta am vrut să deschid, mâna mi s-a udat de lacrimile acelui necunoscut. Le-am adunat cu grijă în palmă și sub fereastră, în grădină, le-am sădit într-ascuns. A
FRUMOSUL NECUNOSCUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380300_a_381629]
-
trăi nicicum într-o altă lumină, o cale prin care ajungi la întâlnirea cu echilibrul, fie pe muchia ascuțită a unei metafore, fie pe coama teșită a unei stări”, a explicat Aura Popa. Se lasă pradă pasiunii de a scrie, valsând în vers și destăinuindu-se cu înflăcărare. Vădește un profund devotament pentru poezie. Chemarea sa în universul magic al versului o eliberează de trăiri și gânduri pe care ni le împărtășește cu fiecare cuvânt, asta fiindcă simte nevoia de a
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
iubirii desăvârșite nu poate fi exprimat decât prin dansul în ploaie. Așa cum este și iubirea de altfel, un dans al simțurilor în muzica eternității, o ploaie caldă de vară. Evadarea spre absolut, zâmbetul de fericire, emoția care se aprinde , toate valsează în simfonia celei mai curate iubiri: „Dansam în ploaie. Mă priveai zâmbind/ Cum îmi țineam umbrela bucuriei/ Deschisă peste umbră. Chicotind/ Te-ademeneam în lumea nebuniei.// Dansam în ploaie. Te strigam râzând/ Pe numele de cântec ce zvâcnește/ În partituri
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
-l dăruiai a fost, a trecut am jucat - am pierdut Dar tu vii cu fidelitățile tale de câine ud te ridici din oraș, din aburul pietrelor încinse din văzduhul văratec din verdele lumii și mă înhați de talie și mă valsezi prin odăi o, ridicolă bucurie a ploii, amăgitoareo, ascultă-mă viitorul a fost, a trecut am iubit - am pierdut Elegie amară, amară osmoză, tu moarte copacul vinelor e plin de apa vocii tale întoarcerea de neîntoarcere se urcă meniscul timpului
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
Emma se duce, trage cortina scenei cu păpuși, se urcă pe scenă și, trăgînd de sfori, aduce marionetele în poziția verticală. Muzică. Între marionete și împreună cu ele, Emma un dans de teatru de estradă, cu gesturi tot mai indecerrte, apoi valsează cu marionete Dracului, punînd piedici celorlalte marionete, care dansează și ele. Totul este doar reveria Emmei; Toreadorul, cînd se va întoarce, nu va vedea nimic. Dansul crește în viteză.) EMMA: Ce credeți voi?! Că doamna Bovary sînt eu?! Voi sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
dosurile puhave ale împilatorilor și escrocilor. Nepăsători în fața nedreptății și a crimei, ne comportăm precum urâta cartierului, pe care n-o invită nimeni la dans. Iar atunci când, din mormânt, se ivește câte un cadavru putrefact, ei i se pare că valsează cu prințul balului.
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
care, după cum singur mărturisea, mulți ani mai târziu, la vremea respectivă presupunea să știi să săruți mâna unei doamne, momentul în care trebuie să dai pagina unei partituri și, nu în ultimul rând, deprinderea de a conversa și de a valsa în reuniunile de salon locuri în care se puteau rezolva multe dintre chestiunile pentru care dialogul diplomatic propriu-zis nu era eficient), a avut chiar sentimentul că participă la făurirea marii istorii (între 1945 și 1946, la vârsta de 26-27 de
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
mijlocul șoselei pe care trec mașini furibunde cu două sute de kilometri pe oră, bară la bară, motociclete care urlă spart a tablă încinsă, camioane din care cad saci și bucăți de beton și de uitare, pe mijlocul șoselei te întorci valsând. șase în al cincilea loc: te întorci și pentru nevoia ființei iubite, nu uita, nu te întorci doar pentru tine, cel care a greșit, cel care a pierdut esența de foame a dragostei, dragostea de care ai nevoie pentru a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
șase deasupra: îți umezești capul, asta poate atrage nenorociri, pericole, membre tăiate. brațul meu stâng e tăiat de cuvintele mele, din el țâșnesc cuvinte. zâmbet m-am amuzat copios, strângându-te în brațe, să îmi las și eu degetele să valseze pe taste gri, cu degetele tale să răspund invitației de a juca în rolul tău principal să purific cele mai atente gesturi ale tale, prin oglindă pășind în gesturi ale mele pedantă, să mă descopăr în cele mai ascunse cotloane
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de opt zile.Totul era Înghețat și nu-ți ardea să te plimbi fără rost pe străzi. Nu știai cum să ajungi mai repede acasă, la adăpost și la căldură. Au urmat și zile mai temperate cu ninsori blânde, fulgii valsând În drumul lor spre pământ, astfel Încât senzația de plutire se instala În suflet, ducând la o stare de extaz. Cu trei zile Înainte de eveniment temperaturile au crescut destul de mult, și nu mare mi-a fost mirarea când ninsoarea s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și Înapoi, iute și sacadat, pasărea privea neîndoios În camera noastră. Mama tresări și Își duse dosul palmei la gură, când tata Începu să fluiere. Mai Întâi stins, unduios, ca un susur blând, ca și cum ar fi acompaniat pe cineva care valsează. Apoi fluieratul său se amplifică, deveni tot mai tare, mai asurzitor, până când se strecură pretutindeni, mișunând prin toate ungherele casei, zăngănind sticlele de la vitrină. Mama, chircită Într-un colț, Își Îmbrobodi capul cu palmele desfăcute și se acoperi de gemete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște păsări și-au croit drum din aripi pe cerul ca o peruzea. — Vai, a strigat Vera, ce frumos este! E Paradisul. A Început să valseze ușor dizgrațios, azvârlindu-și brațele În sus și țopăind ca o felie de pâine aruncată din prăjitor, dar s-a Împiedicat de un tufiș proaspăt apărut și a căzut grămadă. Aș fi ajutat-o, pe cuvânt!, să se ridice, numai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Își scuturase apa din părul care acum arăta ca o căciulă pufoasă, iar ghetele înalte de patinaj o făceau să semene cu un cazac. Dar fața ei trăda tristețe. Am apropiat-o mai mult de mine și am început să valsăm pe gheața nesfârșită. În timp ce dansam am încercat să o îmbrățișez; mă împiedica sabia rigidă care stătea între noi și al cărei mâner îmi împungea mâna și-mi provoca durere. Am lăsat mâna în jos și am pus-o pe mâner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
La Viena? — Ha, la Viena! Ai auzit, Pieplack? La Viena! Colegul lui dădu să spună ceva, dar se răzgândi. Deci ești din Viena, zici? Diels renunță la tonul ironic. Voi fi sincer cu tine, Knisch. Să nu crezi că poți valsa cu noi. Ești vienez cum sunt eu turc. Și stai aici doar de cinci ani. Asta nu prea te face locuitor al orașului. Nu ca mine, și nici măcar ca Pieplack. dar indiferent de unde ești, lucrurile nu stau prea bine. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu i s-ar întâmpla așa ceva. Ea se mișcă excelent", își spuse Luana. Parcă auzindu-i gândul, profitând de oboseala și retragerea partenerii sale, bărbatul mărunțel cu chelie o invită pe Sanda la dans. Chipul femeii se lumină și cuplul valsă cu o ușurime de fluture. Luana chicoti de bucurie în ascunzătoarea ei. Fericirea mamei o făcea fericită. Când valsul se termină începu un tangou, ritmul preferat al Sandei. Bărbatul ar fi continuat bucuros jocul de pași dacă nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mâncare, sau alte năzdrăvănii e una. Dar am aici un referat în care spune că plângeți necontrolat, apoi râdeți pe neașteptate, cântați și..., se scărpină în barbă, cu sprâncenele ridicate, încercând să-și ascundă zâmbetul -, ....citez: "se învârte prin birou, valsând mărunt, dând dovezi clare că e labilă psihic". Șefa dumneavoastră propune să solicit un examen medical. Se uitară unul la altul prostiți. Luana nu știu ce să spună. O lăsase fără replică. Domnișoară Leon, nu sunt un imbecil. Departe de mine gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nimeni la salut. Domnul Cioia juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită ca un parchet umflat de apă dormea un teckel. O frizeriță tânără valsa de una singură printre taburete. Garderobiera croșeta o față de masă. La radio se auzea vocea Danei Jalobeanu. Petru a mai spus o dată bună seara și frizerii au clătinat din cap. Se apropiau de Încă o remiză. Cânta Marșul din Aida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din cap. Se apropiau de Încă o remiză. Cânta Marșul din Aida. Teckelul a deschis un ochi, a mârâit scurt apoi, fără nici un preaviz, s-a năpustit spre ușa deschisă a frizeriei, atras de farurile aprinse ale mașinilor. Fata care valsa a ferit tekelul, dar s-a lovit de un taburet și a căzut. Garderobiera a strigat: Ce faci, toanto? Stagiaro! și și-a văzut de lucru. Domnul Cioia a abandonat șahul ca să scoată dintr-o vitrină o sticlă cu spirt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atât imaginea e mai clară. Privind-o cu atenție observa pe suprafața ei jocul neașteptat al unor pete de umbră și lumină. Alunecau unele pe lângă altele ca dansatorii pe parchetul lucios al Salonului de onoare din casa Lendvay. Nimeni nu valsa mai frumos decât perechea Marta Morar-Koblicska - Zador Levente Szász, doctor-úr. Doctorul dansa minunat, deși era Însurat și tată a doi copii. Amănuntul acesta nu reieșea câtuși de puțin din felul În care o ținea În brațe pe Marta, o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cerut. Dă cineva mai mult? Lumea din fața lui Încremeni ca Într-un stop-cadru. Gestul său era răsplătit printr-o tăcere admirativă. Cineva scăpă un pahar dar paharul alb și din plastic nu căzu cum se așteptau toți, ci Începu să valseze prin cameră fără ca prin acest mic artificiu să știrbească În vreun fel prestigiul lui Brândușă, care creștea văzând cu ochii. Până când, nimeni nu putea ști cu precizie. Doar Gheretă Își aminti că și trupul domnului Ster plutise la fel În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din străinătate! Ăsta a fost semnalul. Cerul s-a umplut de pălării, sutiene, chiloți de damă și bărbătești, de câteva femei mai ușoare, cămăși, proteze de șold și dentare, până și de o mână de mici vieți chinuite, care acum valsau cu grație printre atâtea lucruri brusc inutile. Eu am rămas pe loc căci am văzut cum autocarul se desfăcea În bucăți iar bucățile În nimic. Aici mă opresc Întrucât nimicul nu se poate descrie. Ca o părere personală aș zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru orice persoană care încearcă a-și liniști curiozitatea. Gâtul asemănător al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare pictor de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan vibrau sânii de cristal. Zâmbetul feciorelnic și trupul sirenic îi făceau pe săteni să gândească nimic altceva, decât că Magnolia face parte dintr-o altă dimensiune planetară. Cu toate acestea Magnolia se comporta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se întâmplă în jurul lui. Și cum stătea el cuminte, dintr-o dată, din valea ce se desfășura prin fața ochilor săi, se ridică o femeie diafană. Era îmbrăcată într-un văl larg și lung de culoare alb-roziu și avea părul desfăcut care valsa pe umeri. Aceasta se îndrepta spre el și, ca să nu-l sperie pe băiat, de la distanță i-a strigat: -Norocel, parcă așa te chemă, nu pleca, vreau să stau de vorbă cu tine. ridice dar n-a putut, a vrut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu poeziile: „Locul unde te-ai născut,” „Leagăn,” „Uliți posomorâte,” „Descătușarea sufletului,” „Norocos,” „Iubesc” și cu poezia „Cristinești.” La începutul călătoriei mele în viață, nu-nțelegeam prea bine ce se întâmplă cu mine, dar în timp am realizat că spiritul valsează și sufletul se descătușează. Mai târziu am compus „Poezia vieții,” care o dedic vieții de zi cu zi a omului. Banca rugoasă, de pe care fixam apa învolburată la confluența celor trei râuri, m-a trezit și mi-a adus aminte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]