2,308 matches
-
de asistent la catedra de Estetică, puteam începe o carieră universitară. Am preferat, fără o judecată matură, apele tulburi ale gazetăriei. {i nu e singura împrejurare în care au precumpănit vanități de moment, deși am vrut mereu să disting între “vanitate” și “orgoliu”. Cu o ușurință pe care n-o pot pune decât pe seama superficialității, am neglijat, sistematic, ceea ce oamenii din Lisa au intuit instinctiv; că lumea nu e făcută pentru visători; mai ales pentru visători care se mulțumesc să-și
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
Nelega la Tg. Mureș, precum și alte inițiative cu viață efemeră (ar fi mai corect de spus cu mai multe vieți efemere) coagulează energiile creatoare ale tinerilor, dar ar fi incorect să nu observăm că în programul lor coexistă spectacolele ale vanităților nesatisfăcute alături de impulsurile realmente novatoare. Nu e grav, cum se spunea în copilărie, urma alege. Uneori rebeliunea anilor tineri este recuperată de instituția teatrală cu majusculă și reîntâlnim pe afișul unor profesioniste alcătuiri comerciale pe foștii fanatici ai adevărului crud
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
este neutru. Ceea ce m-a frapat citind proza lui Dimitrie Stelaru a fost puritatea dureroasă imaginată de el. Există pagini antologice, semnalate pe parcursul demonstrațiilor analitice. Sunt atât de frumoase încât poartă un text ca Doi bani planeta, în care nici o vanitate literară nu-și găsește certificarea. Și aici, ca și în Fata fără lună nu se simte artificiul poetizării, ci realitatea care poartă proza spre poem. Frăgezimea de gândire, citită odinioară într-un text de Arghezi, se potrivește revărsării de imagini
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
și depășesc semnificația atribuită de dicționare. Astfel, Crebillon-fiul folosește cuvântul moment în calitate de cuvânt-concept al jocului libertin (ocazia momentană, când o femeie poate fi sedusă) și-l dăruiește epocii sale și altor scriitori. Tot așa, Dostoievski vorbește de umilire, Stendhal de vanitate. Grație Procesului, Kafka ne lasă moștenire cel puțin două cuvinte-concept devenite indispensabile pentru înțelegerea lumii moderne: tribunal și proces. Ni le lasă moștenire: asta vrea să zică, ni le pune la dispoziție, ca să le utilizăm, să le gândim și regândim
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
ca și cum ele n-ar exista. De aceea preferăm să spunem că marii oameni ai culturii, compromiși în ororile secolului nostru, sunt niște nemernici; este logic, este în ordinea lucrurilor, dar nu este adevărat. Dacă n-ar fi la mijloc decât vanitatea lor, știind că sunt văzuți, priviți, judecați, artiștii, filosofii ar fi anxioși de grijulii să fie onești și curajoși, să fie de partea cea bună, de partea adevărului. Ceea ce face scandalul mai indescifrabil. Dacă nu vrem să ieșim din acest
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
o tristețe infinită care bîntuie și astăzi în spațiul clocotitor al Olteniei. Șuieratul clevetelilor formulate în fraze și cuvinte usturătoare - de multe ori inventate, pe care nu o să le găsiți niciodată în nici un dicționar explicativ - continua suspiciune combinată cu războiul vanităților, aplecarea spre histrionism și cabotinism, fuga de idei, tendința de a face, ad-hoc, un spectacol din orice subiect, săriturile incredibile de la un subiect la altul, de la o stare, la alta, lupta dusă pînă în pînzele albe ca să se dovedească de
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
vital, ce angajează întreaga trupă într-un dans frenetic cu ritmuri japoneze și oșenești, umbra morții, trupul prăbușit a lui Macbett și baletul straniu al vânătorului de fluturi, imagine poetică, laitmotiv al spectacolului, aruncă un semn secret peste zădărnicia și vanitatea puterii. Un sfârșit ionescian care tulbură, farmecă și neliniștește pentru că "nu există teatru fără o taină ce se dezvăluie; nu există artă fără metafizică; nu există social fără un fond extrasocial. Extrasocialul e locul unde omul e profund singur. în fața
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
era acesta. Izbînda lui Emil Constantinescu și a forțelor democratice (CDR, PD, UDMR) la alegerile din 1996 a constituit o șansă nesperată pentru apropierea rapidă a României de standardele democrațiilor consolidate. O șansă irosită cu seninătate, pe mîna incompetenței, a vanităților gratuite, a orgoliilor ieftine și a spiritului excesiv de boem sau, după caz, rapace, al noii clase conducătoare. Eșecul guvernării 1996-2000 a fost unul pe măsura imenselor speranțe inițiale. Emil Constantinescu a părăsit scena politică pe ușa din dos, iar PNȚCD
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
am revenit foarte tare și că mă încearcă un sentiment de tristețe și de debusolare în tot haosul care mă înconjoară, în această agitație din care TEATRUL pierde. Nu cred că un astfel de eveniment trebuie să fie umbrit de vanități, de găselnițe, de sentimente revanșarde, așa cum se poate intui că s-a întîmplat privind lista nominalizărilor. Este vorba de nume și de destine artistice. Mi se pare indiscutabil faptul că această tradiție pusă în valoare de unsprezece ani presupune un
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
pentru mine) Ligia Stan n-am priceput rostul alegerii ei cu exagerări gratuite și neacoperite în cazul lui Tudor Vlad Jipa, fără emoție, și într-un caz și în celălalt. Disperările fiecărui personaj, complexele, răsfățul fabricat și nociv, fățărnicia, disimulările, vanitățile rămîn în continuare în piesa autorului, neexploatate pe scenă. Pentru actori în general este o etapă necesară, aș zice, acest text structurat fundamental pe date interpretative solide și conduse cu grijă regizoral. Din păcate, au lipsit amîndouă aici. S-a
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
o sită igienică, ecologică de cernere a valorilor și nici o rampă de lansare a acestora. (Unde mai pui că o victorie asupra celui slab este în definitiv o înfrângere.) S-a încetățenit în ultimii ani paradigma întrecerilor oarbe, în care vanități acerbe (cu precădere ale profesorilor și organizatorilor) trezesc vrăjmășii factice și întrețin noroiul de astăzi ori praful de mâine. De prea multe ori competițiile muzicale au născut victime, uitându-se că înainte de toate există un spirit al olimpismului conform căruia
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
bogat în impresii, acesta nu încalcă o foarte supravegheată frontieră a pudorii, nu riscă pași în zone obscure ori pe nisipuri mișcătoare, întocmai cum, în nici unul din paragrafe, nu se preschimbă într-o celebrare a sinelui, într-un balsam de vanități rănite, într-o poartă deschisă a lichidării de conturi, cu viii și morții. O înnăscută strategie îi conduce pana, în potolita lumină a unui temperament echilibrat, limpezit prin multiplele filtre ale unei profesiuni - aceea de critic și istoric literar - cu
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
G. Călinescu au constituit o dramă ce va trebui scrisă odată. Histrionismul său are un revers în care se deslușesc accente uneori tragice. Într-un fel, a fost și el o victimă a stalinismului, un intelectual înșelat și dezamăgit, chiar dacă vanitatea sa personală va fi jucat un rol nefast." Sunt judecăți cumpănite ale unui eu cu rănile vindecate și a cărui fire melancolică, aptă nu numai contemplației, ci și incisivei observații, îndură singurătatea, asumându-și, totodată, umanitatea: "sunt și nu sunt
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
practica de text, și nu doar în managementul editării. Abia după ce banii, alocați privilegiat acestui domeniu, ar exista, ca și, desigur, instituții credibile care să-i administreze, ar trebui lucrat la... capitolul orgolii, ambiții, veleități și tot felul de alte vanități în competiții, divergențe și reciprocă sabotare. Cum să fim pesimiști când, chiar în actuala inenarabilă penurie, standurile librăriilor sunt doldora de cărți impunătoare? E drept că ceea ce s-a pierdut și încă se mai pierde prin nepăsare și judecată fără
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
zăresc numele printre ale câtorva profesori sau într-un dicționar biografic. Mie îmi plac ceasurile de nisip, hărțile, tipografia veacului al XVIII-lea, etimologiile, aroma cafelei și proza lui Stevenson; celălalt împărtășește aceste preferințe, însă într-o manieră plină de vanitate ce le preschimbă în atribute ale unui actor. Ar fi exagerat să afirm că relațiile dintre noi sunt ostile; eu trăiesc, eu îmi îngădui să trăiesc pentru ca Borges să-și poată plăsmui literatura, iar literatura aceasta mă justifică. Trebuie să
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
poeții au plecat din Univers// piatra/ firul de nisip/ iarba/ valurile mării/ florile/ norii// par nelocuite de duhul/ albastru/ al zeilor cîntăreți// uite:/ n-a mai rămas decît acest poem/ ce consemnează că/ n-a mai rămas decît acest poem" (Vanitatea regilor ne fură visele). În altă parte ni se relatează dizolvarea poemului în real, așa cum o pastilă se dizolvă într-un pahar cu apă: "nu am chef de nimic/ scrisul e o pedeapsă inutilă/ mi-e scîrbă de litere/ o
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
repede de la un drum înfundat la unul deschis, poate să renunțe la o anumită manieră și să abordeze o alta ș.a.m.d. De ce crezi că scriitorii citesc cu atâta aviditate cronicile, articolele și cărțile despre ei? Nu numai din vanitate. Prin intermediul acestor comentarii critice, ei se pot verifica. Scriitorii, "în loc să-și vadă de scrisul lor, sar la bătaie"? Cei care confundă schimbul de opinii și de idei cu ciomăgeala, ciomăgarii adică, sunt relativ puțini și izolați. De aici provine și
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
la ceremonia funebră, necrologul acestuia. Hans Lach, care întreținea și cu soția editorului o relație amoroasă, se refugiază cu aleasa inimii sale, liberă în sfîrșit, în Insulele Canare. Pentru cititorul german inițiat în secretele lumii literare, în strategiile de culise ale vanităților și veleităților de tot felul, romanul Moartea unui critic este mai mult decît transparent. Măștile se lasă cu ușurință înlăturate, iar unele enunțuri pot avea rezonanțe antisemite pe fundalul unui sistem de referințe identificabil fără echivoc. Dar acesta este un
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
prin țară, prin lumea întreagă și chiar dincolo de fruntariile ei. De la viața consumată prin canalele Gării de Nord și pînă la pasul de cangur al primului om ajuns pe Lună, televizorul ne spune totul, ne alimentează insațiabila poftă de evenimente, ne flatează vanitățile și orgoliile și ne creează permanent iluzia participării. Asistăm la loviturile de golf ale lui Clinton și la cele din Golf ale lui Bush, participăm la suferințele lui Elțîn și ale lui Jirinovski, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
moi/ neformate-n lichid amniotic/ stau preaplecat la gîndul că și/ prin mine va trece alaiul// și prin mine, cel ca un ochi/ de miel fiert în ciorba pascală..." (Locul de trecere). E un soi de descărnare a eului de vanități, de denudare a sa printr-o aparentă apostazie, care, prin mecanismul parodierii parodiei, sugerează o cale de purificare... Ajunsă la apogeu, parodia face stînga împrejur. Acea "ironie radicală", în care Ihab Hasan vedea "dezumanizarea" proprie creației postmoderniste, își dezvăluie resursele
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
Bérenger. Nu există o evoluție clară a personajului, nebunie, căderi (în sine, nu la propriu), disperări, ruperi de ritm, alternări, modificări comportamentale. Rostirea este de multe ori sacadată, plată, nu există senzualitate. Înfrîngerea unui bărbat, și Rege pe deasupra, este cumplită. Vanitatea poate să joace cel mai imprevizibil spectacol. Și cred că acest element este estompat în favoarea unei platitudini, unei linearități acoperită tehnic. De asemenea, prima sa soție, Marguerite este geloasă și acum. Femeia-bărbat este, și ea, plină de vanități. Dorește ca
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
este cumplită. Vanitatea poate să joace cel mai imprevizibil spectacol. Și cred că acest element este estompat în favoarea unei platitudini, unei linearități acoperită tehnic. De asemenea, prima sa soție, Marguerite este geloasă și acum. Femeia-bărbat este, și ea, plină de vanități. Dorește ca ultima imagine cu care pleacă Béranger să fie chipul său. În acest conflict nesoluționat, Florina Cercel ar fi trebuit să-i aducă Reginei sale un plus de feminitate, de senzualitate, de visceralitate, dincolo de forță și intratabil. În fond
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
deșertică, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de întemeiere, după cum raportarea la gol, la această metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgică. Dacă umilința sau vanitatea se situează aici în primul plan, este greu de spus, dar în mod sigur ele se îngînă permanent și sînt inseparabile în absolut.
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
clipă de clipă, eșecul. Eu îi reprezint pe Ulisse, pe Don Quijote, pe Hans Castorp pe Raskolnikov și pe atîția alții, al căror adevăr este dincolo de starea civilă și de argumentele fiziologice, iar tu, labă tristă, reprezinți o specie torpilată de vanitate și isterizată de obsesiile puterii și de spaima morții” (pp. 48-49-50). Sinuciderea se amînă este o carte agreabilă, scrisă cu farmec și inteligență de un scriitor care privește lumea cu ochii lui I.L. Caragiale și gîndește literatura cu mintea lui
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
de a ne explica lumea din afara ei, de a reînvia o figură a Scriitorului de care toți colegii săi de breaslă se feresc. Dincolo de miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus în literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq își precizează
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]