55 matches
-
că destinul a vrut să nu-i pot vorbi nici acum. Evelina Perussi - era un nume de rezonanță italiană - iar numele acesta, lămuri femeia, venea de la soțul ei, Leonardo Perussi, pe care Levantul îl atrăsese aici, din Mediterana italică, un vaporean din Sicilia, care dând de ținutul mănos și viața ușoară pe-atunci de la noi, el venit din sărăcia Siciliei, se opri în portul de amestecătură cosmopolită și nu mai plecă; la un an după aceea se căsători cu femeia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din vechile vii ale boierului cu os domnesc -, Hristu promitea un pachet de țigări americane de care putea face rost de la un bun prieten al lui din armată. Hristu făcuse stagiul militar la malul mării și intrase În legătură cu familii de vaporeni care aduceau, printre multe alte minunății, aparate de radio, țigări străine, cafea, Îmbrăcăminte la modă cumpărată la kilogram de prin bazare. Până să apuce să dea nasul cu afacerile marinărești, Hristică avusese o mare respingere pentru armată. La o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe zi cel puțin un salariu lunar al unui inginer agronom. Omul nu se uita la bani - erau prea mulți și nu avea pe ce-i cheltui -, dădea cu ei În stânga și-n dreapta, cumpăra aur, casetofoane și țoale de la vaporeni. La botezurile copiilor săi plătise pe cei mai vestiți și scumpi cântăreți, care, la cererea publicului - se strângea jumătate de sat În fața cortului cu petrecerea -, dar și pentru teancuri de sute albastre, slobozeau În difuzoare cântece fără perdea. Lumea prinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
morale și cele poetice sunt, aici, iradieri ale temei navale. Opiniile literare ale lui B. sunt în genere cuminți, de bun-simț, cu o tendință, totuși, de retardare. O serie de evocări apar ca „sclipiri răzlețe” din vremuri care smulg sobrului vaporean o pioasă lacrimă, dar îi deșteaptă și un fin surâs. Secvențele din trecut, mângâiate de ficțional, tind să se preschimbe în schițe literare. Scrisorile dintr-o călătorie sau alta, publicate în „Adevărul”, au o turnură meditativă. Atâtea „lucruri văzute și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
Havel cel atât de râvnit de români prin 1990, dar nici nu vrea să fie așa ceva. Nu este nici un individ care să nu fi avut de-a face cu regimul comunist; nu a fost nici disident, nici opozant. Poreclit și „Vaporeanul”, lui Traian Băsescu îi convine și această poreclă, întrucât îl face să-și intre în pielea de fost căpitan de navă; iar fostul să marinărit îi consolidează tocmai virilitatea politică la care ține atât de mult. Nu reneagă prestația sa
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
ar fi putut decurge de aici pentru el, dar mai ales pentru noi. S.B.: Revenind la întrebare, comentați cu colegii știrile de la Europa Liberă? L.M.: Da. Eram foarte bun prieten cu prim-procurorul din Constanța, colonelul Prosan. Socrul meu fiind vaporean, mi-a adus din voiaj un video-player, noi luam masa la procuror și ne uitam la acest video-player și comentam politică. Toată lumea îl înjura pe Ceaușescu. S.B.: Comentați și cu secretarul de partid? L.M.: Nu, cu el nu. El era
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
Tănase, RL, 1990, 27; Convorbiri: Eugen Simion -Virgil Tănase, CC, 1991, 10-12; Ion Vlad, Coborând în Infern, TR, 1993, 17; Constantin Cubleșan, Apocalipsa după Virgil Tănase, ĂLA, 1993, 177; Ileana Comănescu, Repere ale parabolei, CC, 1993, 10-12; Eugen Simion, El vaporean, ea buzoianca, L, 1994, 48; Diana Nedelcu, În dialog cu Virgil Tănase, CC, 1995, 8-9; Justin Ceuca, Virgil Tănase, un strigăt existențialist, ST, 1999, 5-6; Dumitru Țepeneag, [Virgil Tănase], CNT, 2000, 40, 41, 44, 45, 48, 2001, 2, 2002, 29-30
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
melodioase, shadow, night, dark, burn, pe care le urlai sumbrui, cavernos, de parcă te înjunghia cineva. De la Cohen ăsta mi-a rămas atunci în minte un singur vers „Jesus was a sailor“. Nu știam ce vrea să spună. Cum adică Iisus vaporean? Trebuia să-ți pui bibilica la contribuție. Să judeci nițel. Cohen ăsta avea nuanțe, nenică. Era bengos, care va să zică. Nu ca zgubiliticii mei de până atunci, la care mesajul putea fi rezumat la ceva de genul: „Viața asta e un rahat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în căutare de muze. Există și o a treia categorie, în care l-aș încadra pe actualul președinte al României, Traian Băsescu. Este vorba de marinarii care fac bișniță, dar ma trag și câte o dușcă, pentru împrospătarea memoriei finaciare. Vaporean de profesie, Traian Băsescu, s-a născut în anul 191, în orășelul Basarabi (azi Murfatlar), din județul Constanta. Având tradiție militară în familie, tatăl său, Dumitru Băsescu, fiind locotenent în Regimentul 18 Tancuri din Basarabi, și actualul președinte va urma
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui Băsescu, de lider al unei republici bananiere, a fost indus de lașitățile unor politicieni care i-au tolerat ani de zile lui Traian Băsescu derapaje nedemocratice. Crin Antonescu a făcut aluzie la perioada când Traian Băsescu făcea bișniță, ca vaporean, și a declarat că președintele nu poate cere miniștrilor documente în care aceștia să declare că nu au făcut trafic cu blugi sau cu țigări. Vezi aici integral și răspunsurile la întrebările jurnaliștilor
Antonescu, furibund. Citește cel mai dur discurs despre lașitatea lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44151_a_45476]
-
dezafectate scoase pe hol, niște coruri studențești care făceau repetiții pentru Cântarea României, era foarte frig iarna și o caldură umbroasă cum este în clădirile vechi vara, fetele și băieții pe care îi întâlneam în timp ce urcam purtau blugi aduși de vaporeni și tricouri chinezești care se vindeau în cămine. Din când în când, atunci când ajungeam în dreptul lor, se deschideau niște uși și apăreau niște tovarășe secretare. Ce căutau niște tovarășe secretare la șase seara în clădirea Universității de pe Schitu Măgureanu? Cred
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
vedere"", termen regional), a varvarizmi ("a folosi barbarisme", la Cantemir) etc. Nu e însă neglijată nici actualitatea: volumul cuprinde destule uzuri și locuțiuni familiare, precum valea! a lua la vale, a-și face veacul, a-și da foc la valiză, vaporean; e interesant că a lua la vale și a-și da foc la valiză nu sînt incluse într-un dicționar care ar trebui să fie mult mai atent la limba actuală, precum DEX (1996). Ar mai merita remarcată utilitatea articolului
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
dacă ai ști ce rău mi ar părea să fac asta... Dumitale ți-ar părea rău să ne dai un gologan în plus - așa ca o premă - pentru că nu te lăsăm la greu, d-apoi să mai plătești și despăgubiri vaporenilor? - a întins coarda Hliboceanu. Nu mai zic nimic, pentru că văd că dreptatea îi de partea dumitale, dar... Dar ce, jupâne? Poate de sărbătorile voastre de Crăciun și Anul Nou să vă pot da un șfanț în plus peste cei cuveniți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe apele nesigure ale mărilor. Mai mulți vaporeni din marina militară intrară zgomotoși și ocupară, într-un colț al cârciumii, două mese unite între ele. Șliboviță, cârciumar! strigă unul dintre ei. Multă... -... și repede, că ne pleacă vasul, adaugă altul. în câteva minute, cârciumarul apăru cu țoiurile de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
voi câte un pol la mijloc până se face sutarul. Și venim cu toții? întreabă unul, hlizindu-se tâmp. Asta-i bună! Trageți la sorți și norocosul vine cu mine. Ce dracu', să vă-nvăț eu d-astea?! Că vă văd vaporeni umblați prin porturi! Le plăcu ideea. Scoaseră fiecare și puseră pe masă bancnote mototolite și mărunțiș, până se făcu o sută. Nu participară toți. Unii pentru că nu aveau bani, iar doi dintre ei, care stăteau puțin mai retrași, ținându-se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care ei nu avuseră parte. N-a mai coborât niciodată scările de lemn ale cârciumii. Nici la vapor nu s-a mai întors, fiind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
căror erotism, când există, e unul pur social și estetic, ele strepezesc imaginația ca niște fructe încă necoapte. Cele mai multe nu se coc niciodată: le dispare șarmul și se adaugă mulțimii de neveste cumsecade, cu o sinceră vocație a normalității. Inginerași, vaporeni, contabili - ei se aleg cu mândrețele de tigrese care unduiesc sub flacăra stroboscoapelor, sub peticele amețitoare de lumină emise de globul cu oglinjoare. Junele tânăr care cugeta astfel, închizînd când un ochi, când altul, se dă jos din autobuz în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acasă, iar mă înduioșam, nu eram în stare să accept evidența: ea își găsise pe altul și nu mai vroia să aibă de-a face cu mine. Știam din tot felul de aluzii și ce e cu insul respectiv, un vaporean stupid care îi adusese blugi măsura cincizeci și opt, pentru dosul ei imperial, care-i băgase pe gât un casetofon nichelat, ca să asculte Frank Sinatra și Cleopatra Melidoneanu, care pica din când în când pe la ea și râdeau amândoi de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
șinelor. O țigancă în vîrstă, care moțăie amețită de rachiu, așezată turcește pe o boccea în capătul vagonului, îl îmbie cu un pumn de gume de mestecat și țigări străine; a fost în Capitală să-și plaseze marfa luată de la vaporeni și n-a prea avut succes. Mihai cumpără de-amîndouă, ascultînd un timp cum femeia își drăcuie suratele, care s-au pus sub oblăduirea unui "patron"; ea a fost și va rămîne cinstită, vrea să se bucure singură de roadele muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe apele nesigure ale mărilor. Mai mulți vaporeni din marina militară intrară zgomotoși și ocupară, într-un colț al cârciumii, două mese unite între ele. Șliboviță, cârciumar! strigă unul dintre ei. Multă... -... și repede, că ne pleacă vasul, adaugă altul. în câteva minute, cârciumarul apăru cu țoiurile de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
voi câte un pol la mijloc până se face sutarul. Și venim cu toții? întreabă unul, hlizindu-se tâmp. Asta-i bună! Trageți la sorți și norocosul vine cu mine. Ce dracu', să vă-nvăț eu d-astea?! Că vă văd vaporeni umblați prin porturi! Le plăcu ideea. Scoaseră fiecare și puseră pe masă bancnote mototolite și mărunțiș, până se făcu o sută. Nu participară toți. Unii pentru că nu aveau bani, iar doi dintre ei, care stăteau puțin mai retrași, ținându-se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care ei nu avuseră parte. N-a mai coborât niciodată scările de lemn ale cârciumii. Nici la vapor nu s-a mai întors, fiind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din decembrie a adus o droaie de schimbări și de lucruri bune în viața românilor: curajul de a vorbi și cafeaua naturală! Înainte de '89, trebuia să pornesc la braconaj pentru a vâna un pachet de cafea, adus la bișniță de către vaporeni. Deși căutam totdeauna să cumpăr de la bișnițar un pachet sigilat, cafeaua îmi părea dubioasă și oricum de calitate inferioară. Își trase pantalonii, încheindu-le nasturii de la prohab și își strecură capătul cingătorii în inelul făcut anume. Da, da! vin imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu trei uși, în care nu-mi dau voie să mai intru de când m-au căutat o zi întreagă și eu am stat acolo și-am tăcut. Am adormit cu capul pe o haină de catifea gri, adusă de unchiu-meu, vaporeanul, cu genunchii strânși sub bărbie, era bine, mirosea a busuioc și a mentă. Haina aceea are căptușeala lucioasă și fâșâie când dai cu unghia încet. Toată lumea e acolo-n dulap și nu mai e nevoie de nimeni din afară. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
făceam schițele noilor bătălii, chemam aghiotanții să cugetăm despre strategii de luptă. Cea mai mare ofensă pe care am primit-o a fost vizita unei vecine care mi-a oferit o pereche de pantofi cu tocuri metalice și sclipici, de la „vaporeni”. Femeia voia să mă integreze în lumea modei de atunci. Pe cine? Pe mine, haiduca? Rebela? Să mă urc pe toace în cais, sau ce? Să-mi fâțâi fundul prin cartier mișcându-mă ca o chinezoaică al cărei picior e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]