20,941 matches
-
așadar a fi o achiziție lingvistică destul de nouă: de fapt, e unul dintre englezismele de ultimă oră care atrage mai puțin atenția doar pentru că a fost adaptat și pentru că s-a integrat imediat (datorită formei transparente, aducînd doar o mică variație în formula derivațională) într-o familie lexicală preexistentă în limbă, chiar remarcabil de bogată (în DEX se găsesc tehnic, tehnicește, tehnician, tehnicism, tehnicist, tehnicitate, a tehniciza, tehnicizare, ca și numeroase formații care conțin elementul tehno-: tehnocrat, tehnofobie etc.; evident, e
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
alfabet latin), dar e de găsit uneori și în texte ne-moldovenești, pentru care explicația este influență engleză. De atribuit influenței transcrierilor din rusă e în schimb notarea lui i prin y: inventynd, byrfele). în privința alegerii între i și a, variația e totală. în plus, în ansamblu, mesajele moldovenești par să acorde mai puțină atenție folosirii cratimei. Se observă în aceste texte și trunchierea frecvență a formei de prezent a verbului a trebui: o tendință generală a limbii române vorbite, poate
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
accent cehesc are!”. Inteligența spectacolului provine și din subtila relație pe care o cultivă între dialogul despre artă și viață, pe de o parte, și prezența muzicii, pe de alta. Doctoranda chestionează artistul, iar apoi noi ascultăm fragmente din cuartet, variație permanentă: vorbele și notele își răspund, se întrepătrund, poate pentru a ne confrunta integral cu experiența estetică și a nu da dreptate niciunuia dintre interlocutori. Artistul și exegeta operei țin discursuri contradictorii, dar, Friel o sugerează, pozițiile lor sunt complementare
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
etc. E drept, alți participanți la discuție folosesc formele cu -ez, singurele recomandate de DEX și DOOM: „eu... copiez la multe”; “e bine să copiezi... îți protejează neuronii”; „la noi... se copiază pe rupte”. De-a lungul schimbului de mesaje, variația formelor pare a fi neglijată sau tolerată; de două ori este totuși invocată norma, într-o acțiune de autoreglare lingvistică în care intervine și competiția dintre interlocutori. În Internet, în ciuda unei extreme proliferări a inovațiilor și a erorilor și a
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
-ez este perfect regulat, nu produce alternanțe și fixează neechivoc accentul; reprezintă deci tiparul normalității analogice, dar e mai modern și - din punct de vedere stilistic - mai „tehnic”; celalălt tip are mai multe conotații populare, arhaice, poetice sau regionale. Unele variații au produs chiar specializări semantice. Iorgu Iordan, în Limba română actuală (ediția a II-a, 1948), credea (pe baza unor exemple precum indignă, să invente, să se prostitue) că neologismele vor fi încadrate mai ales fără sufixul -ez, că limba
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
asemenea evoluție nu s-a confirmat; Al. Graur scria, ceva mai tîrziu, că „tendința limbii noastre rămîne în cotinuare aceea de a forma prezentul cu -ez..., pentru a regulariza flexiunea” (în Tendințele limbii române, 1968). S-a atras atenția asupra variațiilor istorice (G. Pană Dindelegan) și regionale (V. Guțu Romalo) în folosirea formelor cu sau fără sufix. În orice caz, situația actuală pare a confirma întru totul interpretarea dată fenomenului, acum 30 de ani, de Gr. Brîncuș, care a observat că
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
limba română, 1984), bună ziua are deja o pereche caracterizată printr-o permutare expresivă în formula ziua bună: folosită și în prezent, cu intenție stilistică arhaizantă și neoșistă („Ziua bună la România 1!”). O zi bună poate deveni așadar o simplă variație internă, intrînd în acceași serie cu bună ziua și ziua bună. De fapt, rolul reînnoirii e întotdeauna cel de a remotiva salutul, actualizînd conținutul său semantic și pragmatic originar, de urare. Remotivarea sporește nu numai expresivitatea, ci și valorea socială a
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
calc semantic - a descarcă -; acesta are avantajul formei autohtone, dar dezavantajul polisemiei și al lipsei de specializare. De fapt, ambele cuvinte circulă în paralel; chiar în mesaje practice, putin atente la forma, apariția lor pare să satisfacă o necesitate de variație sinonimica. Le găsim așadar destul de des în aceleași contexte, la mică distanță: „Dacă nu ai nici un teveu prin birou, descarcă-ți cateva filmulețe (...) Downloadează-ți jocul” (apropo.ro); „Pentru a downloada un mp3, click dreapta pe «descarcă»” (home.earthlink); „sun programț
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
globală a cuvîntului - ca rar, cult, livresc. Numeroasele surse din registre stilistice diferite puse la dispoziție de Internet dovedesc că o parte din formele în -țiune nu sînt pur și simplu eliminate din limbă. Ele continuă să existe, tocmai pentru că variația terminațiilor are o încărcătură stilistică - ecou al istoriei lor culturale. Ca și alte forme arhaice (muzichie) sau populare (odraslă), variantele în -țiune alimentează în româna de azi un anume „registru ironic”. Un exemplu interesant este propozițiune : forma învechită a cuvîntului
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
caracteristic pentru o expresie familiar-argotică să producă printre contemporani explicații anecdotice. Tendința vorbitorilor non-lingviști e de a fixa un început, o origine a locuțiunii, de preferință într-o întîmplare pitorească. De fapt, locuțiunile apar cel mai adesea prin analogie, prin variații în sintagme preexistente. Anecdotele istorice atestă de obicei doar ocazia în care cel care le povestește a auzit pentru prima oară o expresie. Și în cazul nostru, nu se poate susține cu certitudine că poveștile sînt false; ele nu au
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
variante cu și fără -ez (copie / copiază, marcă / marchează), cele în -i pot avea variante cu sau fără -esc (cheltuie / cheltuiește, bombăne / bombănește, stăruie / stăruiește). Prezentul verbelor constituie o zonă de imprevizibilitate și instabilitate care își are perechea doar în variațiile care privesc pluralul substantivelor: la unele feminine - oscilațiile între formele în -e și cele în -i (coperte / coperți) și la unele neutre - în -e sau -uri (tunele / tuneluri). Oricum, se pare că sensibilitatea vorbitorilor (determinată poate de modul de abordare
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
Oricum, se pare că sensibilitatea vorbitorilor (determinată poate de modul de abordare a greșelilor în școală) e mai puternică în cazul substantivelor (formele considerate neliterare atrag atenția și nasc polemici, ca în recentele discuții despre pluralele cireși și căpșuni), în vreme ce variațiile verbale trec neobservate sau cel puțin sînt tolerate mai ușor. În asemenea cazuri norma e în orice caz greu de stabilit și evoluția greu de anticipat: se poate să dispară una dintre forme, să se păstreze ambele în variație liberă
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
în vreme ce variațiile verbale trec neobservate sau cel puțin sînt tolerate mai ușor. În asemenea cazuri norma e în orice caz greu de stabilit și evoluția greu de anticipat: se poate să dispară una dintre forme, să se păstreze ambele în variație liberă, sau fiecare să se specializeze semantic ("acordă un premiu" / "acordează un instrument"). În 1968, în Tendințe actuale ale limbii române, Al. Graur observa variațiile în uz și susținea că, în ciuda unor contraexemple, "tendința limbii noastre rămîne în continuare aceea
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
greu de anticipat: se poate să dispară una dintre forme, să se păstreze ambele în variație liberă, sau fiecare să se specializeze semantic ("acordă un premiu" / "acordează un instrument"). În 1968, în Tendințe actuale ale limbii române, Al. Graur observa variațiile în uz și susținea că, în ciuda unor contraexemple, "tendința limbii noastre rămîne în continuare aceea de a forma prezentul cu -ez și -esc, pentru a regulariza flexiunea" (p. 244). Într-adevăr, formele cu sufix au avantajul unui tipar de conjugare
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
actuală constatăm că tiparul cu infinitivul în -a și sufixul -ez este într-adevăr foarte productiv și aproape obligatoriu pentru adaptarea împrumuturilor (downloadez, updatez). Verbele cu infinitivul în -i (-ui, -ăi etc.) sînt mai puține și permit de la început unele variații în folosirea sufixului: sînt mai numeroase formele cu -esc, dar nu lipsesc nici cele fără -esc. Dacă urmărim cîteva împrumuturi sau creații recente, observăm dominația clară a formelor cu sufix, dar și excepțiile: a chatui apare, la o căutare cu
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
Regia Națională a Pădurilor", curentul.ro) - dar și de 20 de ori în forma (să) țepuie ("îl țepuie ăia de la tehnic", rdi-sat.com) Poate tocmai pentru că - stilistic - noile verbe în -i aparțin aproape în totalitate registrului popular-colocvial al limbii, și variația urmează modelele populare preexistente. În cazul unor verbe vechi în limbă, pare să se întărească poziția formelor fără sufix. Noul DOOM (2005) consfințește această tendință, în mai multe cazuri; de pildă, pentru verbul a absolvi. În DEX, în vechiul DOOM
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
să cheltuiască. De altfel, noul DOOM a admis ca variantă literară, pe locul al doilea, forma fără sufix (cheltuiesc / cheltui). În noua Gramatică a limbii române (2005, volumul I, p. 559-561), Gabriela Pană Dindelegan discută în detaliu situația actuală a variațiilor pe care le prezintă aceste tipuri de verbe, cu diferențe de comportament adesea greu de explicat și cu tendințe contradictorii; printre altele, autoarea constată, pe de o parte, tendința de abandonare a sufixului, la verbele deja existente, și - pe de
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
marcată, glumeață, lucru indicat de alte semnale ironice și parodice, de exagerarea conștientă a formelor populare: "de cînd cu ronii, s-au descentrat toate calculilii" (daciaclub.ro); "să-mi dea primimistru' ronii ăia de mi-i promise" (forum Libertatea). Între variațiile ortografice întîlnite putem aminti și grafia hibridă care păstrează majuscula acronimului, dar îi adaugă desinența și articolul cu minuscule: "Cu RONii pe care i-am dat eu rezolvăm noi cumva" (daewooclub.ro/forum). Jocul conștient cu cuvintele produce și substituiri
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
antena3.ro forum); "și bârfa nu era nici măcar de doi roni" (rss.groups.yahoo.com). Ca orice noutate lingvistică la modă, roni intră în asocieri glumețe ("ronii - neuronii", agonia.ro), în serii (pseudo)sinonimice în care se manifestă din plin variația stilistică - "cashul, mălaiul, bețele, dolăreii și euroii și ronii noștri" (cinemagia.ro/forum) și produce chiar derivate glumețe, în primul rînd diminutive: "cum adică? doar pentru 5 ronișori se prostituează unii?" (vwforum.ro); "să-i pună piedică în buget de
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
este un ahtiat de muzică, de muzica contemporană, un fin cunoscător și rezoneur, asta nu este ceva valabil pentru toată lumea. Compoziția lui Irinel Anghel, această operă bufă amplă, poantele din partitură, umorul citatelor, prezența micii orchestre pe scenă, cîntatul live, variația instrumentelor de percuție, corzi, clapele, instrumentele de suflat, chitara rece te poartă continuu într-un fantastic în care este instalat absurdul cotidian. În acest univers al sunetelor cîntă și joacă, impecabil, actorii lui Tocilescu. Impecabil. Nu am crezut, de pildă
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
foi de viță "a manipula, a unelti abil" e legată de practicile culinare. Vinul nu lipsește, totuși, din proverbe - împărțite ca de obicei între elogiu și condamnare; cine recitește capitolele despre beție din Anton Pann poate regăsi cu plăcere destule variații pe aceeași temă - de la formulările cele mai explicite - Vinul e pentru noi, nu pentru boi, pînă la implicitul cunoscutei ziceri Apa nu e bună nici în cizmă. Capitolul din Pann merită citit și pentru dialogul cu ardeleanul care nu văzuse
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
înțelegeam, dar pipițe din astea de vîrsta mea, vorbesc serios, nu înghit. Măcar să fie ceva de capul lor. }i-ai găsit. Ce-o fi găsind Romero la ele, mi-e greu să pricep. Păi dacă e să fie, așa de variație, să am iertare, pot încerca și eu variații personale dacă am chef și mi se năzare. Așa trăim aici, sigur că nu-ți place, timpurile s-au schimbat, dar să nu-mi spui tu mie acum că dacă îți plăcea
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
vorbesc serios, nu înghit. Măcar să fie ceva de capul lor. }i-ai găsit. Ce-o fi găsind Romero la ele, mi-e greu să pricep. Păi dacă e să fie, așa de variație, să am iertare, pot încerca și eu variații personale dacă am chef și mi se năzare. Așa trăim aici, sigur că nu-ți place, timpurile s-au schimbat, dar să nu-mi spui tu mie acum că dacă îți plăcea ție de Don Carlos sau Dr. Allende nu
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
în volum sînt prezente tendințele limbii, dinamica românei de azi: prin construcții gramaticale ilustrînd fenomene fundamentale: analitismul (în locu’ la șefă, din cauza la medicament), transformarea articolului lu(i) în „marcator analitic de caz pentru formele care nu pot exprima o variație flexionară” (p. 61), scindarea funcțiilor de marcă de caz și marcă de individualizare în construcții cu „dublă articulare”, precum lu șefu’, rolul articolului în adaptarea împrumuturilor recente la sistemul morfosintactic românesc, extinderea clasei de adjective invariabile etc. Un discurs clar
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
multă vreme, cu tactica luptei, ce o avea de desfășurat, aplicând, în final cea mai drastică decizie, punitivă în ochii publicului avizat: desființarea - cu alte cuvinte, distrugerea. Și iată-ne reîntorși la tema cunoscută, mult exersată, acum mascată într-o variație legată de timp și spațiu, dar mai ales de - vezi, Doamne - cerințele apusului european! Cui stăteau în cale câțiva oameni de știință, mult prea activi și mult prea bine legați de cercetarea europeană, devansând alți pași de dans. Nu cunoaștem
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]