90 matches
-
saltului inițial de la terță mică la cvintă perfectă, interval care va fi atașat și la finalul formulei melodice. Ex. nr. 24: George Enescu -Preludiu la unison, m. 32-33 Noua formulă melodică rezultată, care reprezintă un punct de plecare pentru dezvoltări variaționale ulterioare în Preludiu, se regăsește în formule melodice bizantine. Ex. nr. 25: Variațiunea motivului III corespondență în muzica bizantină<footnote Anton Pann - Mărturisiți-vă Domnului, gl. V, în: Cântările Sfintei Liturghii, p. 242, s. 3. footnote> Ex. nr. 26: Variațiunea
Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
Este unul dintre inițiatorii școlii matematice sovietice. Din școala sa au mai făcut parte geometrii: Nikolai Luzin, Ivan Privalov, V. V. Tolubev, Viacheslav Stepanov, Ivan Petrovski, Serghei Finikov. Activitatea sa a vizat în primul rând geometria diferențială, teoria ecuațiilor integrale, calculul variațional și teoria funcțiilor. A dat o metodă originală și elegantă de rezolvare a ecuației diferențiale descoperite de Jacobi. În 1921 a definit curba și suprafața de sprijin. A studiat problema grupurilor maxime de mișcări ale spațiilor A și V. A
Dmitri Egorov () [Corola-website/Science/331410_a_332739]
-
În Dansul profan, Debussy exploatează toate posibilitățile variaționale libere, ce vor fi prezente de-a lungul întregii piese influentând însăși structura formală. Tempourile sunt și ele esențiale în economia compozițională a piesei. Dacă Dansul sacru are un singur tempo de bază, care pe alocuri prezintă mici variații ce
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
să pregătească tempo-ul Dansului profan: Modéré (q = 152), în care valoarea de doime cu punct din ultima măsură a Dansului sacru să aibă aproximativ durata unei măsuri din Dansul profan. Dansul profan este un rondo - ABACA - construit pe principiul variațional. Refrenul A este compus din măsurile 1 până la 54. Tema inițială a refrenului - a1 apare la cele două viori și violă, într-o prezentare izoritmică, unde melodia este încredințată primei viori. Această temă are particularitatea că începe anacruzic, pe timpul al
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
relativist formula 54 este: Acestă formulare are avantajul că formula 56 poate fi măsurat experimental, iar formula 57 nu. De notat că Hamiltonianul (energia totală) poate fi văzut ca suma energiilor relativiste formula 58 plus potențialul energetic, formula 59 Principiul lui Hamiltion este un principiu variațional în elasticitate. În contrast cu un sistem compus din corpuri rigide, corpurile deformabile au o infinitate de grade de libertate și umplu o regiune din spațiu ca un mediu continuu; consecvent, starea sistemului este descrisă folosind funcții continue de spațiu și timp
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
determinanții stabilind diverse proprietăți ale acestora. A introdus o clasă de determinanți funcționali, care ulterior vor fi denumiți "determinanți jacobieni" (de ordinul "n", asociat unui ansamblu de "n" funcții cu "n" argumente). Jacobi s-a ocupat și cu teoria calculului variațional, domeniu unde a adus contribuții importante.
Carl Gustav Jacob Jacobi () [Corola-website/Science/304879_a_306208]
-
și corelației. Cu această definiție generală a densității funcționale, potențialul chimic este scris ca Așadar, potențialul chimic electronic este potențialul electrostatic efectiv practicat de densitatea electronică. Energia electronică în stare normală (sau fundamentală) este determinată de o restricție privind optimizarea variațională a energiei electronice. Multiplicatorul Lagrange care introduce restricția normalizării densității este de asemenea numit potențial chimic, adică, unde formula 13 este numărul de electroni din sistem și formula 14 (miu) este multiplicatorul Lagrange care introduce restricția. Când acest enunț variațional este satisfăcut
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
privind optimizarea variațională a energiei electronice. Multiplicatorul Lagrange care introduce restricția normalizării densității este de asemenea numit potențial chimic, adică, unde formula 13 este numărul de electroni din sistem și formula 14 (miu) este multiplicatorul Lagrange care introduce restricția. Când acest enunț variațional este satisfăcut, termenii din cadrul acoladei vor satisface relația: unde densitatea de referință este densitatea care minimizează energia. Această expresie se simplifică la Multiplicatorul Lagrange care introduce restricția este, prin construcție, o constantă; totuși, derivata funcțională este, în mod formal, o
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
introdus funcția zeta Riemann și i-a stabilit importanța în înțelegerea distribuției numerelor prime. A făcut o serie de conjecturi privind proprietățile funcției zeta, una dintre le fiind cunoscută sub numele de ipoteza Riemann. A aplicat principiul Dirichlet din calculul variațional cu mult succes; aceasta a fost văzută însă mai mult ca o euristică puternică decât ca o metodă riguroasă. Justificarea acesteia a durat cel puțin o generație. Lucrările sale în domeniul monodromiei și al funcțiilor hipergeometrice în domeniul complex au
Bernhard Riemann () [Corola-website/Science/309980_a_311309]
-
din măsura 3. Dar caracterul vădit ornamental al melodicii impune o tratare corespunzătoare din punct de vedere dinamic, cu o transparență sonoră ce interzice orice insistență. Pe acest tip de melismatică se bazează una din cele mai frecvent întrebuințate tehnici variaționale. Compozitorii construiesc și îmbracă adeseori în asemenea figuri melodice temele În muzica lui Chopin dar și la mulți alți compozitori, apar frecvent întorsături melodice similare unor ornamente dar încărcate de sentiment, care asumă o funcție expresivă de multe ori intensă
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
a ordonărilor în rețeaua unui compus, a fost dezvoltată teoria structurii electronice a unor semiconductori complecși; a fost identificat efectul de inversie a spectrului în aliaje de semiconductori de simetrie diferită și efectul de inversie dublă; a fost generalizată metoda variațională de studiu a fenomenelor de transport în cristalele anizotrope; au fost prezise și studiate stări electronice topologice și efecte noi termoelectrice și spintronice în structurile semiconductoare cuantice; au fost evidențiate mecanisme noi de formare a stărilor de interfață în nanostructuri
Valeriu Canțer () [Corola-website/Science/311109_a_312438]
-
conceptul de „soluție de vâscozitate” a EDP neliniare. A lucrat și despre ecuații cinetice, în special ecuația lui Boltzmann, la care i-a dat pentru prima dată o soluție completă cu dovadă, si s-a interesat la problemele de calcul variațional. Pentru cercetările sale a primit în 1994 cea mai înaltă distincție în matematică, Medalia Fields. În 2014 a fost distins cu Legiunea de onoare în gradul de comandor.
Pierre-Louis Lions () [Corola-website/Science/335158_a_336487]
-
norme și frontiere bine delimitate. Normele puteau fi încălcate, însă răspunderea pentru dezorganizarea rezultată era invocată pentru a restabili raționalitatea birocratică. Ceea ce s-a întâmplat odată cu intrarea modernității într-un nou stadiu de dezvoltare constă în schimbarea coordonatelor, extinderea continuumurilor variaționale și multiplicarea variațiilor specifice structurilor instituționale până acolo încât dihotomiile disjunctive au fost înlocuite de acceptarea formulelor conjunctive de tipul și/și. Să considerăm câteva exemple orientative. Universitatea modernă a fost esențialmente o organizație și un simbol național al învățării
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mai accentuată în grup sau spre separare și construcție a distincției personale; c) sensul vieții se referă la permanentizarea unei căutări reflexive a oportunităților de viață sau a unei stabilități securizante într-un proiect. Fiecărei variabile îi corespunde un continuum variațional ale cărui extreme le-am precizat deja. Din combinația acestora, am putea obține, ca în figura 3.2, fețele individualizării. Separare Integrare Roluri sociale Identitate Stabilitate Căutare Figura 3.2. Fețele individualizării Având în vedere cele de mai sus, rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
un posedat de miraje. Poet în tot ce atinge! Eros și Thanatos, iluminări de gânditor nesistematic și aleanuri afective în frazare folclorică, antinomii întemeind un confubulatorium antrenant, plin de surprize, toate (de o neistovită sinceritate confesivă) acționează în nesfârșite modulații variaționale. "Sunt un poet comun, / un individ comun ca orișicare (...) Posed o fabuloasă experiență a sărăciei (...) / am mers după frumusețe ca un halucinat... / Dacă individul acesta zis Poetul / nu ne zice dacă trăim în frumusețe și măsură / ori în greșală și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe care stăpânești totul, / Sau undeva la mii de kilometri distanță, / Numai să nu mori deloc nu se poate / Și asta îmi mai dă oarecare speranță". Câte o rugă, câte o doină, câte o trimitere la "Îngerul Morții" iată componente variaționale pe tema exodului definitiv. Totdeauna axat pe contrasensuri, Cioran înțelegea să resemantizeze conceptul de moarte: "Acumulând întruna mistere găunoase și monopolizând nonsensul, viața inspiră mai multă spaimă decât moartea; de fapt ea este marele Necunoscut" (Eseuri, Buc., 1988, p. 11
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
genere, despre Marino în special, Attlio Momigliano scria tranșant: " Sentimentul e sufocat de virtuozitate, poezia de elocvență" (Letteratura italiana, 1936). La rându-i, Dimov amplifică (prin reluări în exces) un cuvânt, o imagine, un nucleu mental, risipindu-se în eforturi variaționale. Prețiozitățile, tiradele lui lirice, mostre de oratorie savantă, cresc pe un fond unduitor, pe cât de pasional, pe atât de neutru, de unde tandrețea difuză și ludicul. O astfel de poezie de jocuri calculate e, de multe ori, un derivat cultural agrementat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gamelan (cu efectul său de ușor dezacordaj). Structura formală prezintă configurația clasică a unei forme de sonată cu coda, în care procesul de delimitare a secțiunilor constitutive se realizează în funcție de ipostazele repetitive ale materialului tematic principal, precum și în raport cu multiplele formule variaționale ale structurilor ritmice de bază (A măsurile 1 - 30; B măsurile 31 - 53; Av măsurile 53 - 79; coda măsurile 80 - 98). Construcția discursului se bazează pe fraze scurte de 2 sau 4 măsuri, conturând teme concise a căror repetiție insistentă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Konigin Weinberg " în La, op. 97 (1865) Fuchs, Robert (1847 -1927) Organist și compozitor austriac. - Variațiuni op. 10 (1874) Haydn, Franz Joseph (1732 -1809) Compozitor austriac - Andante mit 7 variationen Herzogenberg, Heinrich von (1843-1900) Compozitor și pedagog austriac. - 4 lucrări variaționale pe o temă de Brahms: în la - op. 23 (1876), în Mib - op. 84 (1896), în Sib - op. 85 (1896), în re - op. 86 Hessenberg, Kurt (1908 -1994) Compozitor și pedagog german - Variationen Uber ein eigenes Kienderlied op. 34/2
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
o temă originală op. 34 (1867) Ries, Ferdinand (1784 -1838) Pianist, violoncelist, dirijor și compozitor german. - 60 Variațiuni 2 și 4 mâini Rimski, Korsakov Nicolai (1844-1908) Compozitor rus - 8 variațiuni Schmitt, Jakob (1803 -1853) Pedagog și compozitor german. - 5 Lucrări variaționale în Re, op. 30, în Mib, op. 58, în La, op. 79, în Fa, op. 102 și în Mib, op. 109 Schubert, Franz (1797 -1828) Compozitor și pianist austriac. - 8 Varițiunipe un lied francez, în mi op. 10, D 624
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
un proces mai abstract (a aborda o problemă dificilă). În acest sens, expresiile idiomatice reprezintă, sub raport structural și semantic, construcții complexe care sunt creative în mod intrinsec."; (b) "Variația unei construcții idiomatice într-o întrebuințare specifică implică o creativitate variațională [...]. Expresia idiomatică în întregul ei e manipulată ca o configurație mentală pentru a fi adaptată (împreună cu substructurile sale) la cerințele comunicative provenite din contextul specific de întrebuințare."122 În această dublă caracterizare, ce concepe "creativitatea idiomatică" drept un rezultat al
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
manipulată ca o configurație mentală pentru a fi adaptată (împreună cu substructurile sale) la cerințele comunicative provenite din contextul specific de întrebuințare."122 În această dublă caracterizare, ce concepe "creativitatea idiomatică" drept un rezultat al "interacțiunii" dintre "creativitatea intrinsecă" și "creativitatea variațională", există mai multe confuzii, care provin, în general, din absența unei discriminări riguroase între planurile "conținutului" lingvistic. Mai întâi, e greu de înțeles cum pot "interacționa" cele două tipuri de creativitate, dat fiind că ele se referă la fenomene lingvistice
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
planurile "conținutului" lingvistic. Mai întâi, e greu de înțeles cum pot "interacționa" cele două tipuri de creativitate, dat fiind că ele se referă la fenomene lingvistice distincte: "creativitatea intrinsecă" vizează (în termeni coșerieni) raportul dintre semnificație și desemnare, pe când "creativitatea variațională" privește raportul dintre semnificație și sens. Apoi, expresiile idiomatice nu au cum să fie creative "în mod intrinsec": pe de o parte, pentru că nu toate așa-zisele idioms se construiesc pe baza unor procese figurative ("perifrazele lexicale" și "sintagmele stereotipe
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
se aplică pentru orice configurație de câmp, cu o eroare care depinde de metoda de calcul numeric aplicată și de capacitatea calculatorului de care se dispune. Dintre aceste metode, mai frecvent utilizate sunt: * metoda diferențelor finite; * metode bazate pe principii variaționale (Ritz-Galerkin, metoda elementelor finite etc.). Distincția dintre metodele analitice și cele numerice nu e întotdeauna netă; de exemplu, prin separarea variabilelor se obțin ecuații diferențiale a căror rezolvare e posibilă uneori numai numeric. De asemenea, în majoritatea cazurilor, rezolvarea ecuațiilor
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
clasă de metode numerice care interesează în rezolvarea problemelor de câmp electromagnetic se bazează pe aproximarea prin discretizare a ecuațiilor cu derivate parțiale sau a ecuațiilor integrale prin sisteme de ecuații algebrice liniare; o a doua clasă o constituie metodele variaționale care consistă din minimizarea numerică, de asemenea prin discretizare, a unor funcții pătratice. În ambele cazuri, sistemul de ecuații care se obține se numește discretizantul ecuației cu derivate parțiale, ecuației integrale sau al funcționalei. Se subliniază distincția dintre calculul numeric
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]