53 matches
-
tu, eu nu prea, nu...», am Îngăimat, cuprins de teamă. «Dar nu-nțeleg», l-am abătut eu pe năvălitorul meu prieten mai mare, «femeia de sub el nu plângea, nu se plângea, ba chiar cu drag Îi zicea, când Îi zicea: Varvarule! - de ce?» Când ai să mai crești, ai să afli», m-a asigurat prietenul, scuipând printre dinți. «Fumeia-i fumeie: -i place să fie oleacă izghită, bușită, blenduită; nu zice nu, dac-o sparii on chic, o răpezi - ba chiar de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
răpești, cum se zice, când furi fata; și-o năvălești, așa, de-a călare... Așa spun oamenii: fumeia tre’ bătută pe dinafară, până zice: Dușmanule, nu mai da, că mă omori!, și dup-aceea tre’ bătută pe dinlăuntru, până zice: Varvarule, mai dă-mi, că mă omori...» Am plecat În fugă de lângă băietanu-cela: spunea cuvinte foarte rele despre femeile noastre. Varvara mea Îmi zicea mie varvar de desmierdare, de alintare - de prietenie, nu de dușmănie. La urma urmei, nu eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu mai da, că mă omori!, și dup-aceea tre’ bătută pe dinlăuntru, până zice: Varvarule, mai dă-mi, că mă omori...» Am plecat În fugă de lângă băietanu-cela: spunea cuvinte foarte rele despre femeile noastre. Varvara mea Îmi zicea mie varvar de desmierdare, de alintare - de prietenie, nu de dușmănie. La urma urmei, nu eu o năvălisem pre ea, ci ea venise către mine, tot stropindu-mă; ea mi-a zis s-o fac pe la trup, din apă și ea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-a lăsat ea În genunchi; și ea m-a Îndemnat să sug țâță de la sfârcurile de sus, cele cu cafeniu și după aceea ea mi-a dat sfârcul de jos, cel zmeuriu; și-mi zicea, În ureche, că sunt varvar - la vârsta mea cea crudă. A doua zi În zori am pornit În trap spre vâltoană, colbul era Încă umed, ierburile, buruienile Înrourate. N-am găsit-o de la Început și mi-am zis că prea de dimineață venisem, ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fusese și dup-aceea, uite-așa, nu mai fusese; venise, mă stropise, eu o făcusem pe la trup, ea plecase, gata făcută pe la trup și suptă frumos. În vulvoană. După Încă o săptămână, mi-am zis că ea nu-mi zisese: Varvarule, așa și pe dincolo, fiindcă nu șezusem bine-bine cu ea, cum șezusem cu Tecla și cu Bălana și, cu Duda și cu, Într-un fel, domnișoara Tuza. Și de-aceea. Bine, nu șezusem cu ea, dar o făcusem eu pe-pe-peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bine tot ce au fetele mele. Din calidor se vede mai bine decât văzusem cu ochiul trupului. În calidor, nimeni nu-mi zice să mă uit În sus, că nu se cade, că nu știu ce, dar când te crești, Îți zice varvar și-ți mai cere. Din calidor le văd și le tot văd și le văd toate și de tot, câte una, câte una-n una; pe rând și În cor - dar nici o clipă contopindu-se, confundându-se. Fiecare-i fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de Kotzebue și momentul de prefacere modernă a societății moldovenești”, prezentat în ședința Academiei Române din 26 mai 1934 unde citează printre hârtiile judecătorești care privesc judecata Epitropiei BogdanPaladi cu călugării de la Răchitoasa - Tecuci, fapte care trădează comportarea unui judecător”, crud, varvar și neomenos (Memoriile secțiunii istorice, seria III, Tom XV, București, 1934, p.219 335): „Astăzi nu se caută dreptăți, ci cine dă la bani, acela are dreptățile. Călugărul negr eșit că poate da, dar epitropia fiind îngrădită de pravili și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
verbală. O sumedenie de înjurături și ocări sunt aruncate asupra bărbaților și depășesc cu mult imaginarul masculin. Iată-le pe cele mai des folosite: pa cia u ră, bon doc, sfrânțit, hoț, bețiv, curvar, pe ze venghi, sodomit, foarță, mojic, varvar, prăpăditor agoniselii, de neam prost. O parte dintre acestea sunt folosite și pentru soacră, la care se mai adaugă: curvă bătrână, scroafă bătrână, cățea. După un an de separare de corp, Iacovache, logofăt de taină din București, refuză să se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
e de loc un înger, așa cum aceasta s-a prezentat în prima jalbă. Într-un an și jumătate, cât au fost împreună, Ruxan dra n-a contenit să-l ocă ras că, „făcându-mă mai întâi că sunt mojicu și varvar și că n-am fost deopotriva ei, ia fiind mai nea mu decât mine“. Ocările nu sunt de ajuns, când se supără Ruxandra devine violentă, îl scuipă și aruncă cu ce-i vine la îndemână, „până încât și capul să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
trubadurescă: "O, ce veste minunată,/ sunt chemat la judecată./ Spiță/ de străveche viță,/ marchiza păienjeniță/ luni solie mi-a trimis/ cavaleri cu zapis scris;/ marți,/ pilaștrii zăceau sparți;/ miercuri,/ eram strâns în cercuri;/ joi,/ închis în buduroi/ intrai pe pământ varvar;/ vineri, gol, fără stihar,/ sâmbătă, în ierihon,/ eu în strană, ea-n amvon./ Prin tălmaci de la fanar,/ îmi plâng soartă și amar:/ sunt un păcătos morar/ într-un crin lângă eden/ și-al fantasmelor polen/ macin, doamnă, din amor/ pentru-ocnașii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
purității etnice și vechimii românilor „neamurile din apusul Europei (care), măcar că astăzi mari, tari și evghenisite, alți părinți nu-și pot cunoaște, în afară de goți, vandali, unni, sclavoni, adică ale Schythiei înghețate rumpturi” - mai ales Italia, pe care „atâta zămintitură de varvari au cuprins-o încât pe cel hiriș roman a-l alege dintre varvari nu-l poate cineva” (HVR, p. 11). Excepție fac germanii care, spune Cantemir, și au păstrat curată nașterea și seminția. Puritatea genetică greco-latină a românilor se combină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tari și evghenisite, alți părinți nu-și pot cunoaște, în afară de goți, vandali, unni, sclavoni, adică ale Schythiei înghețate rumpturi” - mai ales Italia, pe care „atâta zămintitură de varvari au cuprins-o încât pe cel hiriș roman a-l alege dintre varvari nu-l poate cineva” (HVR, p. 11). Excepție fac germanii care, spune Cantemir, și au păstrat curată nașterea și seminția. Puritatea genetică greco-latină a românilor se combină în mod straniu cu acceptarea pentru latinitatea italică a unui substrat barbar. El
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a românilor. Inconveniența populațională este soluționată prin colonizarea teritoriului deșertat în urma stârpirii dacilor, cu romani aduși din Roma și din peninsula Italică: "Ca să nu rămâe acea țară pustiită și pentru ca să aibă tari și credincioși oameni, carii despre părțile acelea ale varvarilor să fie zid și apărare împărăției, din Roma și din Italiia, din toată starea și din toată ceata, boiari, ostași, cetățeni și coloni au așezat în Dachiia împăratului Traiian" (Micu, 1995, p. 36). Maior reiterează originea italică a primilor coloniști
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
munți și păduri pe unde s-au stâns în urmă și ecsistenția lor" (Albineț, 1845, p. 7). Curios este faptul că pentru daci, munții și pădurile au însemnat, ultimamente, mormântul existenței lor, în timp ce pentru coloniștii romani, refugiați din calea "furiei varvarilor", aceiași munți și păduri au însemnat "azilul" naționalității lor. Iată ce spune Albineț câteva pagini mai încolo: "O mare parte din colonistii rămași în Dacia s-au tras mai cu samă pe la strâmtori și munți, unde au înformat staturi subt
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a românilor. Inconveniența populațională este soluționată prin colonizarea teritoriului deșertat în urma stârpirii dacilor, cu romani aduși din Roma și din peninsula Italică: "Ca să nu rămâe acea țară pustiită și pentru ca să aibă tari și credincioși oameni, carii despre părțile acelea ale varvarilor să fie zid și apărare împărăției, din Roma și din Italiia, din toată starea și din toată ceata, boiari, ostași, cetățeni și coloni au așezat în Dachiia împăratului Traiian" (Micu, 1995, p. 36). Maior reiterează originea italică a primilor coloniști
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
munți și păduri pe unde s-au stâns în urmă și ecsistenția lor" (Albineț, 1845, p. 7). Curios este faptul că pentru daci, munții și pădurile au însemnat, ultimamente, mormântul existenței lor, în timp ce pentru coloniștii romani, refugiați din calea "furiei varvarilor", aceiași munți și păduri au însemnat "azilul" naționalității lor. Iată ce spune Albineț câteva pagini mai încolo: "O mare parte din colonistii rămași în Dacia s-au tras mai cu samă pe la strâmtori și munți, unde au înformat staturi subt
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prins, mearse în Galilea (NT.1648: 6r) În fine, prin referire strictă la structurile cu auxiliar, Dragomirescu (2014) arată că între auxiliar și verbul lexical se pot intercala mai mulți constituenți, după cum arată și exemplele de mai jos: (157) a. varvarii (...) nu era necedinioarăpre Pavelvăzut(CC1.1567: 29v) b. deaca nu va omul pre ceastă lume, în viiața sa,purta grije pre ispăsenia sufletului său (CC1.1567: 241r) c. cum auCristusnoauădzis (FT.1571−5: 1v) d. însuși vael pre noisă pădzească
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1980 în București, România, fiica lui Keller Adrian și Luminița, cu domiciliul actual în Germania, 80801 Munchen, Ainmillerstr. 6, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Ploiești, Pasajul Libertății nr. 1, bl. B-Est, sc. E, ap. 70, județul Prahova. 159. Varvari Alexa-Marian, născut la 12 august 1972 în localitatea Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, România, fiul lui Varvari Vasile și Mină, cu domiciliul actual în Austria, 9560 Feldkirchen, Lindl 3, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Feldru nr. 408, județul Bistrița-Năsăud. 160
HOTĂRÂRE nr. 958 din 5 septembrie 2002 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144377_a_145706]
-
80801 Munchen, Ainmillerstr. 6, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Ploiești, Pasajul Libertății nr. 1, bl. B-Est, sc. E, ap. 70, județul Prahova. 159. Varvari Alexa-Marian, născut la 12 august 1972 în localitatea Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, România, fiul lui Varvari Vasile și Mină, cu domiciliul actual în Austria, 9560 Feldkirchen, Lindl 3, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Feldru nr. 408, județul Bistrița-Năsăud. 160. Varvari Simona, născută la 27 ianuarie 1976 în localitatea Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, România, fiica lui
HOTĂRÂRE nr. 958 din 5 septembrie 2002 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144377_a_145706]
-
Alexa-Marian, născut la 12 august 1972 în localitatea Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, România, fiul lui Varvari Vasile și Mină, cu domiciliul actual în Austria, 9560 Feldkirchen, Lindl 3, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Feldru nr. 408, județul Bistrița-Năsăud. 160. Varvari Simona, născută la 27 ianuarie 1976 în localitatea Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, România, fiica lui Dradici Dionisiu și Marioara, cu domiciliul actual în Austria, 9560 Feldkirchen, Lindl 3, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Bistrița, Aleea Tihutei bl. E-2
HOTĂRÂRE nr. 958 din 5 septembrie 2002 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144377_a_145706]
-
an și se arată iară zodia Cumpenei. Deci așezându-se în lume dreptățile și pământul dându-și roada și înțelepții hotărârile, să lăsăm trecutului răutățile, dorind pe viitor pace între noi, ca să poată sta iarăși tare Împărăția la marginea lumii varvarilor." - p. 80), pare să gândească aidoma lui Kesarion Breb. Însă, ca "mărturisitor" ferm al "credinței lui Hristos" (v. supra, 3.1.1.2., și textemele [11], [20], [23], [27], [29] și [30]), Platon rămâne în câmpul ETHOS-ului și nu
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mai mult, spune Alexandru acuzator, agitat. Oare nu pentru această pricină ai acceptat să te însoțești cu el?! Cine era Ștefan Vodă?! spune el cu dispreț. Un... un voievod fără nici o vază în Europa, domn peste un neam sărac, aproape varvar! Tu, tu i-ai dat putința ca numelui său să-și alăture pe acela al marii principese nepoata împăraților Vizanțului! Puțin lucru-i acesta?! Maria, tulburată, se ridică: Alexandre! Eu nu... încearcă ea să protesteze, dar vorba i se frânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și consilierii i-au ținut isonul: "Cruciatul!" "Spaima păgânilor!" "Eroul Creștinătății!" "Sabia Domnului!"... "Măscăriciul lui Hristos!" Ajunge! Și?!... Te ridicau în slăvi, dar în ochi le citeam disprețul. Hainele noastre erau ponosite, prăfuite... Cine eram noi? Niște valahi împuțiți, niște varvari de la Gurile Dunării; pe când ei, numai catifele, numai aur... numai... Mă cinsteau cu buzele, că inima lor... Cunosc! Nu o dată, în surghiunul meu, am cunoscut disprețul și m-am simțit mândru în țoalele mele ponosite. Fiecare arată ce are mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nopticica de mare, se vaicăre că-l doare ici, că-l doare colo și mă pune să-l calc! Moartea-l cată acasă și el o găsește la rezbel! Nu-ți ajunge cât te-or străpuns, cât te-or tăiat varvarii?! se pune ea pe boceală, pe văicăreală. O să-ți bage turcii o țapă-n cur și-o să mă lași vădană, singură-singurică, vai și-amar de bătrânețile mele! Ufff!! Dumitre, sufletu' mi l-ai mâncat! Să nu vorbești cu pacat, fa muiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
anul 1620. Potrivit unei schițe istorice, scrisă de un necunoscut între 1840-1857, "Satul Leșu s-a întemeiat... de către leși. Atunci au venit cinci familii din țara leșească care au rămas cu același nume până în ziua de azi: Moț, Hurdiș, Todica, Varvarii și Constantin. Mai târziu au mai venit trei familii: Solcan, venită din Solcaz, Gălănești din Jacova și Todicanii din Todasca." Într-o însemnare mult mai târzie a învățătorului Samson Leonte, "se zice că s-au așezat mai întâi șapte ruși
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]