34,286 matches
-
adevărat condamnat la moarte. Simt nevoia să-mi povestesc viața. De fapt asta am vrut să și spun. Doresc să-mi înfrumusețez și să-mi oxigenez trecutul, ființarea." Dacă te uiți în urmă, timpul nu curge asemenea unui lichid prin vasele comunicante, egal și indiferent, ci discontinuu, pe "fragmente", din insulă în insulă de semnificație. Povestirea integrează semnificațiile într-un ansamblu larg al metamorfozei infernurilor, unul comunisit și altul postdecembrist. Aș dori să izolez trei astfel de "insule" care nu pot
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
sobă și le-a cerut să-i aducă din șopron cărbuni, și i-au adus. Alteori se duceau fiindcă le cerea ceva de citit sau frunze de eucalipt pentru oala care fierbea pe sobă; fiindcă îi făceau rău florile din vasul de lut ori pur și simplu pentru că se plictisea singură. - Așa că poartă-te bine cu Susana sau o să ai de-a face cu noi - mai zise Finito, deschizînd grilajul și lăsîndu-mă să trec. Acu' poți să intri, piciule! În timp ce înaintam
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
coaste de dealuri se surpă, la seisme pământul se face cocă și-i înghite fără alegere pe cei ce vor fi dați dispăruți, ape se năpustesc peste țărmuri și... În triunghiul Bermudelor dispar, cu aparatele lor cu tot, aviatori, cu vase la un loc, navigatori, dar și în alte părți ale planetei au dispărut, de-a lungul deceniilor, Amelia Earhardt, Antoine de Saint-Exupéry, pe vreun vârf muntos Guynemer. Când vreun dispărut se întoarce acasă, precum colonelul Chabert sau, în romanul, astăzi
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
în schelă, ca niște mateloți pe catarge. Am făcut o haltă în dreptul terasei dintre cele două turnuri, deasupra logiei. Vântul sufla în pânze, eram la Capul Horn. Veneau zorii după o noapte grea, petrecută în manevre. Albatroșii atingeau coama valurilor. Vasul Saint-Sulpice își croia drum, cu pânzele strânse. Cântam: We’ll pull and haul together, we’ll haul to better weather. O să ajungem la Valparaiso. Problema, îmi spunea Treize, e ce facem după aia? Nimeni n-are nevoie de încărcătura de
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
fetei lui Treize. Și cade. Gata, s-a terminat. Nu mai știi ce să spui, ești încurcat, îți aprinzi o țigară. Soarele a răsărit, incineratorul uriaș scoate dâre de fum negru în lumina zorilor, luminile lui strălucesc, parcă-i un vas în flăcări. În orice caz, știai toate astea, spui ca să nu taci din gură, nu afli nimic nou. Da dar crezi că... Nu. Habar n-am dar nu cred nimic. Cred că era țeapăn și a căzut, asta-i tot
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
nu vindeam casa în condițiile stabilite. Alizeele erau atît de turbate în seara aceea, încît în portul fluvial mi-a fost greu s-o conving pe mama să se îmbarce. Avea și de ce. Șalupele erau imitații de dimensiuni reduse ale vaselor cu aburi din New Orleans, dar cu motoare cu benzină care-i făceau pe toți cei de la bord să se cutremure ca scuturați de friguri. Aveau un salonaș cu stîlpi de agățat hamacuri la înălțimi diferite, și bănci de lemn
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
scriitorului pus în pagină în una dintre cele mai prestigioase reviste de cultură și atitudine. Diogene cîinele, Platon, Socrate, Apa, Repetabila scenă a balconului, Transfer de personalitate, Oglindă, De mers în pustiu, Cine ajunge sus, la fix, Kant sau principiul vaselor comunicante, Miriam sau nisipurile mișcătoare, Elogiul nebuniei... O parte din piesele lui, așa cum îmi vin în minte. S-au jucat și înainte de 1989, și după, în teatrele din București, din țară, pe micul ecran. "Există o respirație, fie ea și
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
i-o conferă, Simenon aleargă în urma diplomatului, înmânându-i două mesaje, unul către ambasadorul Franței în Turcia, celălalt către redacția ziarului "Le Jour". Pentru aceste mesaje, solicită un act semnat de mâna consulului. Iar când acesta reușește să urce pe vas, ieșind de sub jurisdicția sovietică, scriitorul își pune în aplicare, febril, planul de salvare. Intră în sediul G.P.U., îl caută pe comandant, nu-l găsește, dar se năpustește fără a putea fi oprit în biroul adjunctului și îi trântește în
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
lumea creată de Mateiu Caragiale, cu noblețea imprimată caricatural vulgarului, sordidului, subteranului, insolitului suferinței și a morții, întrucât nu mai este demult un șoc al revelației faptul că opera aceasta reprezintă în adevărul ei cel mai intim un sistem de vase comunicante. "Legătura ombilicală", de mai multe ori destăinuită în Studiul introductiv de Barbu Cioculescu, de "faptul banal" de a fi recunoscut în personajul liricii mateine, pe autorul său. "Asemănarea tipologică" detectabilă în personaje, confidentul din Remember, ucenicul din Craii de
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
El face să fie simțită emoția descoperirii documentelor, informațiilor, în orice comentariu, atât cum preia noțiunile narative cunoscute, dar cum le și trece prin receptacolul său personal. Ca editor, Barbu Cioculescu, își respectă ideea totalității, literatură și orice, ca adevărate vase comunicante, fac să respire opera: Jurnal, agende, studii heraldice, note istorice, antume și postume, corespondența emanată de la scriitor, acte și documente, Note și variante, dosar critic și Bibliografie. O îndelungată dimensiune a cunoașterii, în cele mai variate domenii, străbate această
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
după-amiază, sub bolta răcoroasă a unei case de scînduri negeluite pe care și-o ridicase cu propriile-i mîini de spițer cu care-și ciopîrțise prima nevastă. Fugise din pușcăria din Cayenne și apăruse la Rosal del Virrey într-un vas plin de papagali nevinovați, cu o negresă frumoasă și hulitoare pe care o întîlnise la Paramaribo, și cu care avea o fată. Femeia muri de moarte bună al puțină vreme, și nu avu soarta celeilalte, ale cărei rămășițe ajunseseră îngrășămîntul
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
câmp... Drumul îl făcusem pe jos, - ideea lui Garabet. Deși, la greutatea lui, fusese un chin. Doctorul însă îl sfătuise să mai iasă din prăvălie, și să se miște... Ialomița, n-o trecusem pe pod niciodată. Era un pod de vase bătrâne, smolite, pe care din când în când le luau și le duceau la vale spre Alexeni, Broșteni, inundațiile... Gârla, galbenă de praful bărăganului, cu dâre negre de păcură de pe la rafinăriile prahovene, o trecusem deseori, cu bunul meu prieten, Lică
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
privindu-le cum își săltau din apă trupurile șiroind în soarele sălbatic, știu, pot să spun cât de roșii sunt p. lor, - roșii ca focul... Astfel că acum vedeam Ialomița, altfel, de sus în jos, cum treceam peste podul de vase legănându-se și scârțâind ușor... De văzut, nici păduri nu mai văzusem. Eram la doi pași de Speteni. Treceam printr-o pădurice deasă, ale cărei rămurele te izbeau în trecere peste față dacă nu înaintai cu cotul în sus, cum
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
ispășească fapta (tulburarea ordinii publice) în închisoare, el și-a ispășit-o într-o bibliotecă. Alternativa fiind așadar pușcărie-bibliotecă, tînărul ar fi preferat pușcăria, deși judecătorul a decis altfel. Tînărul a considerat că lectura obligatorie e la fel de umilitoare ca spălatul vaselor. Comparația îi aparține. N-a avut totuși încotro și a trebuit să citească, o oră și jumătate pe zi, timp de 15 zile, supravegheat de un polițist. Rolul omului ordinii publice era să se convingă de faptul că tînărul citește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
nu? Apoi, în cadru au apărut doi preoți: unul semănând cu un dascăl de provincie pe strada Berthelot, celălalt cu un magistrat din dulcele târg al Ieșilor ținând în mână un par în loc de toiag. Blasfemie!, am țipat în somn. Degeaba... Vasul cu apă sfințită era pregătit, nașul, care semăna înspăimântător cu Domnul Președinte Iliescu, la fel... După cunoscutul ritual premergător botezului propriu-zis, fiecare preot a luat câte un prunc și l-a aruncat în cazan. Au urmat urlete nefirești, totuși, iar
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
flamanzi la impresioniști, între ele fiind trei secole de încremenire a pensulei... Femeie în griuri, Manet. Un rafinament de cenușiuri franțuzești, în mod cert, eleganță feminină, având în ea o tentă discretă, musulmană parcă... Van Gogh, Buchet imperial într-un vas de cupru. Autoportretele. Nebunia zugrăvită pe figura lui nerasă, cu urechea dreaptă bandajată, după ce și-o tăiase în timpul unei crize... Acest pictor sărac, nevânzându-și practic nici o pânză, care nu mai avea bani nici măcar de culori, va fi vândut în
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
numirea apare ca un lucru firesc. Dar pentru cel care a trăit acele vremi, când un simplu contact anodin cu susnumita ambasadă era obiectul unei suspiciuni care se putea termina rău, numirea unui fost condamnat politic mira. Fie că spălai vasele sau erai șofer, angajarea unui cetățean român la o ambasadă occidentală nu se putea face decât cu avizul temutei instituții. Nu vreau să arunc piatra, dar miră și cariera ulterioară a lui Sașa, romancier cunoscut (dar de necitit, căci fără
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
jucat de-adevăratelea ultima oară și care a fost ultima jucărie primită în dar. M.P.: O, nu de mult m-am jucat. Cu jucăriile lui Dorli, Dorli Blaga. Jucării mici, mici, incredibil de mici, aduse în copilărie din Elveția. Tacîmuri, vase, o bucătărie completă care încape în două cutii de chibrituri, ursuleți de pluș minusculi, o familie întreagă de ursuleți. Cel mai mare nu este cît palma. Au și nume, dar le-am uitat. Cîțiva sînt mici cît unghia de la degetul
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
importantă la Stendhal și Flaubert; există totuși o serie întreagă de diferențe între ei. Un singur pasaj, cel care deschide Educația sentimentală e suficient pentru a înțelege semnificația acestor diferențe de natură istorică. La 15 septembrie 1840, pe la șase dimineață, vasul Orașul Montereau, gata de plecare, pufăia rotocoale mari de fum în fața cheiului Saint-Bernard. Lume peste lume șosea cu sufletul la gură; butoaie, otgoane, coșuri cu albituri stînjeneau trecerea; mateloții nu răspundeau nici unei întrebări; călătorii se îmbulzeau; baloturile erau urcate în
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
nici unei întrebări; călătorii se îmbulzeau; baloturile erau urcate în cele două tambururi ale vaporașului și harmalaia se pierdea în fîsîitul aburilor, care, țîșnind de sub plăci de tablă, învăluiau totul într-un nor albicios, în timp ce clopoțelul din fața sună neîntrerupt. În sfîrșit vasul pleca, iar cele două maluri, ticsite de magazii, de clădiri cu schele și uzine, alunecară înapoi că două panglici lațe desfășurate pe îndelete. Lîngă cîrma stă nemișcat un tînăr pletos, ca de optsprezece ani, ținînd sub braț un album. Privea
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
3 Dorința lui Flaubert e că noi să ne găsim în mijlocul lucrurilor, în plin moment al desfășurării lor, lipsiți de mediere naratoriala. Vrea să le simțim curgerea, să vedem verticalitatea discontinua a rotocoalelor de fum, ca și orizontalitatea mobilă a vasului ce lasă cheiul în urmă. Prezenta senzorială, acesta este cuvîntul. Dar a cui prezenta? Trucul lui Flaubert e unul subtil. În primele două paragrafe privim țărmul văzut de la distanță, așa cum am privi o panoramă mobilă. Dar în cel de-al
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
și noi pe vapor. Ceea ce înseamnă că ne aflăm înăuntrul imaginii. Nu doar evenimentele prezentate sînt în chip necesar particulare, ci chiar impresia vizuală devine particulară. Flaubert introduce în descriere o iluzie optică, fapt menit să susțină particularitatea imaginii: nu vasul alunecă pe rîu, ci malurile alunecă în urmă vasului. Între mobilitate și imobilitate, Flaubert caută să transmită experiență corporală a deplasării prin spațiu, accentuînd astfel subiectivitatea și particularitatea impresiilor senzoriale. Percepția se deplasează către prim plan. Accentuarea subiectivității percepției înseamnă
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
înăuntrul imaginii. Nu doar evenimentele prezentate sînt în chip necesar particulare, ci chiar impresia vizuală devine particulară. Flaubert introduce în descriere o iluzie optică, fapt menit să susțină particularitatea imaginii: nu vasul alunecă pe rîu, ci malurile alunecă în urmă vasului. Între mobilitate și imobilitate, Flaubert caută să transmită experiență corporală a deplasării prin spațiu, accentuînd astfel subiectivitatea și particularitatea impresiilor senzoriale. Percepția se deplasează către prim plan. Accentuarea subiectivității percepției înseamnă accentuarea gradului de autonomie al imaginii. CoincidenȚă dintre începutul
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
ură, cu tandrețea/ timpului-gâdele nomad/ care ne-nvață ce-i noblețea/ de a te pierde cu suplețea/ și pacea unui trunchi de brad./ La fel de anonimi sunt sorii/ ca fiecare frunză-n parte/ noi singuri însă vestitorii,/ prin care spiritu-și desparte/ vasele vii de cele moarte,/ cântăm luminile erorii". Gheorghe Pituț, Când îngerii adorm pe crengi, Sonete, Editura Decebal, 2003
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
daca nu chiar că o redempțiune misiunea lui de inspector general al monumentelor istorice. Căci, dincolo de pasiuni sau mofturi vestigiile sînt menite să dăinuie. Există realmente o salvare de la tribulațiile credințelor și ale îndemnurilor pasagere ale acțiunii umane? Pentru autorul Vasului etrusc forță expiatoare a mărturiilor în piatră e de natură paideică. Și, într-adevăr, cum spunea cineva, el va avea mîndria că, la capătul unei vieți să poată cu dreptate afirmă că a scăpat de tîrnăcopul nepricepuților nenumărate vestigii române
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]