39 matches
-
raporturilor cu Moldova. Tratativele purtate în anul 1468 nu erau mulțumitoare pentru rege. În mod practic, potrivit cutumelor feudale, el nu avea decât o suzeranitate nominală, din care cauză caută să-l determine pe Ștefan cel Mare ca să depună jurământul vasalic. În ianuarie 1469, Cazimir părăsește Cracovia, vine de la Liov, unde stă 40 de zile. Regele trimisese la Suceava doi soli de frunte, pe Mujilo Buciațchi (Mužylo Buczacki), voievodul Podoliei, și pe Spitko Iaroslav (Spytek Jaroslawski), subcămărașul de Przemysl, ca să-l
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și ceea ce se mulțumește Matei. Cazimir vroia ca Ștefan să-l recunoască drept suzeran, iar Ștefan o făcuse în scris. Atât nu era de ajuns. Conform regulilor după care se conducea societatea feudală, devenea vasal, în adevăratul sens al relațiilor vasalice, atunci când vasalul se prezenta în fața suzeranului, punea genunchiul pe pământ, spunea jurământul de credință, după care seniorul îl ridica și îl săruta. Matei îl numește pe Ștefan aliat și nu-i cere să se prezinte în fața sa pentru a presta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Poloniei, Ștefan, fără nici un aliat de nădejde, s-a orientat spre realizarea unei înțelegeri mai strânse cu regele Cazimir. Acesta, de la începutul domniei lui Ștefan cel Mare, a insistat ca domnul Moldovei să vină în fața lui și să depună omagiul vasalic, în care intra jurământul personal (corporale juramentum). Domnul a amânat prezentarea în fața regelui, deși acesta se apropiase de granița Moldovei, pentru a primi jurământul de credință. În ierarhia feudală, jurământul de credință ca vasal este un contract bilateral, suzeranul și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rege al Ungariei erau din ce în ce mai mici, Ștefan duce tratative cu Vladislav, mai înainte ca acesta să fie încoronat ca rege. Putea să obțină de la noul rege ceea ce obținuse de la Matei Corvin, relații mai degrabă de alianță decât de subordonare strict vasalică, așa cum i-ar fi cerut regele Cazimir. Politica lui Ștefan s-a dovedit a fi foarte înțeleaptă. Vladislav îi va recunoaște stăpânirea asupra feudelor din Transilvania și îi va acorda sprijinul diplomatic și militar în conflictul lui Ștefan cu Polonia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toate intrările în sat sunt în pantă Familii de baștină: Vesa, Laza, Lala, Bulc, Leuca, Popovici, Faur (acum dispărută), Macavei, Frent, Sala, Lala, Totoi, Alte nume de familie: Ile (venit din Țârcâita), Mascas, Albuț Prenume frecvente: Ioan (diminutiv Oane), Vasile(Vasalică), Aurel, Moise, Miron, Petru, Gheorghe, , Maria( Măriuța, Marisca ), Florica, Vârvoara (Voara), Firoanda, Ileana, Raveica , Marioara Vuta,Nelu(Frentiu Titus) Porecle(ciufe): a martii, a nicului, a onicului, a pistonii, a luchii, a lazarii mării, a varvorii, a lu’visilic, a
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
Antiohia; în sud până la Nahr el Kelb (Pasul Câinelui), fortăreață naturală între Regatul de Ierusalim și comitat. La est până la valea râului Oronte (granița la mijlocul secolului al XII-lea) dincolo aflându-se califatele selgiucide. La est marea. avea în dependeță vasalică 8 seniorii: Raymond de Saint Gilles, unul din membrii marcanți ai primei cruciade, hotărăște că nu se poate mulțumi doar cu iertarea tuturor păcatelor și cele două fortărețe primite (Tortose și portul Laodiceea) și începe a-și croi propriul său
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
această epoca într-o faza decisivă. Declinul economic și politic al vechii nobilimi, ascensiunea unor categorii sociale angrenate tot mai intent în producția pentru piață, degrevarea treptată a proprietății funciare feudale de obligațiile decurgând, pe de o parte, din relațiile vasalice, pe de altă parte din raporturile stabilite de legiuirile cutumiare feudale între stăpânii de domenii și țăranii dependenți, secularizările și vânzările de bunuri ecleziastice că urmare a Reformei, au creat condițiile prielnice accelerării transferurilor de proprietăți funciare. "" Negustorii din Londra
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
taxe au fost introduse și impozitele directe care afectau toate categoriile de supuși, de la țărani, cler la orășeni și nobilime. Richard I a inventat un impozit funciar asupra tuturor proprietăților. Henric al II-lea a acceptat răscumpărarea monetară a serviciilor vasalice, îngăduindu-i să inagureze sistemul recrutării de mercenari, slăbind dependență militară a regalității de nobilime. În timpul lui Henric I, au fost aleși judecători itineranți, care stabateau regatul pentru a împărți dreptatea în numele sau. Tribunalele districtuale erau conduse de sherifii, procedura
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
se purta și mânca, diferite mai ales, în formele de protocol, în viața de familie, în relațiile dintre indivizi sau individ și autoritatea centrală, și chiar în felul de a se adresa lui Dumnezeu. Nobilii occidentali, obișnuiți cu o ierarhie vasalică, nu tocmai rigidă și care le lăsa multă libertate de mișcare, apăreau bizantinilor niște oameni nestăpâniți, fără lege și de temut. Prejudecata cu care au fost întâmpinați se vede din cuvintele Annei Comnena, fiica împăratului Alexios. Zvonul-scria ea- se răspândise
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
a reușit. Abia în vara 1395 regele maghiar a venit personal în Țară Românească în fruntea unei oști maghiare și l-a repus pe Mircea la tron. După câteva luni, Vlad a fost reînscăunat de turci și a refuzat propunerile vasalice ale lui Sigismund, dispus să-l sacrifice pe Mircea. Vlad a depus omagiul vasalic prin delegați față de regele Poloniei, care revendică tronul Ungariei. În 1396, în calitatea să de pricipe creștin, vasal al regelui maghiar, Mircea a participat la cruciadă
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
în fruntea unei oști maghiare și l-a repus pe Mircea la tron. După câteva luni, Vlad a fost reînscăunat de turci și a refuzat propunerile vasalice ale lui Sigismund, dispus să-l sacrifice pe Mircea. Vlad a depus omagiul vasalic prin delegați față de regele Poloniei, care revendică tronul Ungariei. În 1396, în calitatea să de pricipe creștin, vasal al regelui maghiar, Mircea a participat la cruciadă împotriva "necredincioșilor", alături de cavaleri europeni iluștri: conții de Artois și Eu, burgundul Jean de
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Chilia pe mâna otomanilor. Sultanul s-a îndreptat apoi spre Cetatea Albă, pe care a ocupat-o cu succes la 5 august 1484. Ștefan și-a recuperat cetățile cu ajutorul polonezilor. A trebuit să presteze în tabăra militară de la Colomeea, omagiul vasalic, în septembrie 1485, pentru a-l convige pe regele Cazimir să se alăture cruciadei. Dar polonezii nu s-au ținut de cuvânt, sprijinindu-l doar cu un corp de 3000 de ostași. Ștefan a fost nevoit să inițieze tratative cu
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
înființate două episcopii, una la Râmnicu Vâlcea și alta la Buzău. Se găsea populație catolică în orașele cu populație săsească și maghiară la sudul Carpaților, iar din 1370 au fost înființate două episcopii catolice la Argeș și Severin, prin intermediul raporturilor vasalice cu regatul maghiar și domnitor. În Moldova, până la înființarea mitropoliei, erau episcopi și mitropoliți din Halici. Petru Mușat a înființat o structură bisericească autohtonă, apelând la mitropolitul Antonie de Halici, ca să fie sfințiți doi episcopi, printre care și fratele sau
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
deschisă pentru a cuceri Campania, Apulia și Calabria de la bizantini, dar aceste succese au fost anihilate de către fiul lui Conrad, împăratul Henric al III-lea, care în 1047 l-a înlpturat pe Guaimar din Capua și a restructurat natura relației vasalice dintre ei, pentru a-i limita puterea. În 1052, Guaimar a fost asasinat, iar fiul și succesorul său Gisulf al II-lea nu s-a ridicatla înâlțimea tatălui său. Sub Gisulf, Salerno a decăzut. El a întreprins un război inutil
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]