170 matches
-
VIP). 13.2.2. Centrii cardiovasculari bulbo-pontini Centrii nervoși esențiali pentru controlul presiunii arteriale sunt bulbopontini, iar organizarea funcțională complicată a acestor populații neuronale este descrisă în diverse moduri. O descriere clasică prezintă acești centri cardiovasculari sub denumirea de centru vasomotor (fig. 44), situat în substanța reticulată din bulb și din treimea inferioară a punții, cu trei arii vasomotorii (nuclei): aria vasoconstrictoare C1, aria vasodilatatoare A1, aria senzitivă A2, la care se adaugă aria cardio-moderatoare (CM, situată medial, în apropierea nucleului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
reprezentată de întinderea nodulului sinusal (ce permite creșterea frecvenței cu 15%) și o componentă reflexă (ce poate crește frecvența cu încă 50%), mai slabă la frecvență cardiacă mare. Răspunsul ischemic central și răspunsuri la stimuli nocivi Deficitul nutritiv al centrului vasomotor (presiune arterială sub 60 mm Hg) induce activarea neuronilor vasoconstrictori (maximă la ~20 mm Hg; probabil prin acumularea CO2, oricum prin aciditate) și creșterea marcată a presiunii: 250 mm Hg pentru 10 min. Acest fenomen reprezintă un mecanism de urgență
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
înapoi la vase, unde duc la eliberarea de substanță P, care determină vasodilatație și creșterea permeabilității peretelui capilarelor. Mecanismul nervos al oscilațiilor presiunii arteriale Undele respiratorii (~5 mm Hg; 0,2 Hz) se explică prin influența centrului respirator asupra celui vasomotor și prin expansiune vasculară inspiratorie cu efect mecanic direct și reflex. Undele vasomotorii (max. 2040 mm Hg; 0,05-0,1 Hz) derivă din oscilații ale reflexelor baro receptor și chemoreceptor (sau chiar ale răspunsului ischemic central). 13.3. Controlul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
sunt similari cu cei din alte teritorii, adăugându-se influența compresivă a presiunii tisulare (intracraniană), în cavitate rigidă, de unde influența deosebită a modificărilor presiunii venoase. La creșterea presiunii intracraniene peste 33 mm Hg, debitul sanguin scade, iar ischemia stimulează centrul vasomotor, cu creșterea compensatoare a presiunii arteriale (fenomen Cushing). Controlul local este similar cu alte țesuturi, dar cu o contribuție proeminentă a CO2 (pH-mediată) și o autoreglare importantă. Creșterea simpatică a presiunii arteriale este însoțită de vasoconstricția noradrenergică a arterelor piale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
dyne.cm-2 în sectorul venos până la 10-70 dyne.cm-2 în rețeaua arterială 49. Stress-ul de forfecare induce și remodelarea mediei generând modificări ale diametrului arterial care readuc valoarea stress-ului de forfecare la normal în cadrul unui feedback negativ, determină un răspuns vasomotor accentuat (NO dependent), influențează elastina arterială și implicarea matricei. Endoteliul este receptor și țintă pentru stress-ul de forfecare, recent dovedindu-se existența unei sensibilități particulare pentru forfecare la nivelul de adeziune focală a plăcii de aterom, a receptorilor cuplați cu
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
lumen vascular aproape normal în condițiile unei ateroscleroze avansate încât evaluarea angiografică nu poate decela aceste modificări spre deosebire de măsurătorile histopatologice și USIV. În 1994 este lansat conceptul “sick vessel syndrome” (Heistad, Armstrong) care afirmă importanța alterării (reversibile) a reglării tonusului vasomotor (în principal relaxarea endoteliu dependentă) ca etapă în evoluția aterosclerozei 26. Aceasta dovedește rolul central al vasului în controlul fluxului sanguin: modificări pe termen scurt și susținute (tonusul vascular) și modificări pe termen lung (adaptarea structurală). Într-un sens larg
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
solicitarea altor persoane; 4. Tulburări de atenție și memorie (mai ales pentru fixarea datelor mai recente); 5. Dezorientare temporospațială, care poate merge până la stare confuzională; 6. Tulburări ale memoriei, asemănătoare cu cele din Sd. KORSAKOFF; 7. Tulburări neurovegetative de tip: vasomotor, termoreglator, pilomotor, de motilitate digestivă, sudorale, sfincteriene, pupilare, etc. II.2. SINDROMUL LOBULUI PARIETAL Lobul parietal este delimitat: - anterior, de scizura lui ROLANDO; - inferior, de scizura lui SYLVIUS; - posterior, de scizura perpendiculară externă. Fața sa externă are 3 circumvoluțiuni: o
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
explorată și este modificat caracteristic în anumite situații patologice. Presiunea arterială prezintă variații în timp corespunzătoare ciclului cardiac (cca 70/min), dar și alte variații periodice, de exemplu cele corespuzătoare ciclului respirator (~0,25 Hz) sau activității oscilante a centrilor vasomotori (~0,1 Hz). Valori considerate normale sunt de 90 mmHg minima și 120 mm Hg maxima (pentru variația datorată vârstei se aplică corecții: ). Presiunea arterială și debitul sanguin sunt în strictă interdependență; (). Astfel, presiunea arterială este condiționată de factori cardiaci
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
VIP). 13.2.2. Centrii cardiovasculari bulbo-pontini Centrii nervoși esențiali pentru controlul presiunii arteriale sunt bulbopontini, iar organizarea funcțională complicată a acestor populații neuronale este descrisă în diverse moduri. O descriere clasică prezintă acești centri cardiovasculari sub denumirea de centru vasomotor (fig. 44), situat în substanța reticulată din bulb și din treimea inferioară a punții, cu trei arii vasomotorii (nuclei): aria vasoconstrictoare C1, aria vasodilatatoare A1, aria senzitivă A2, la care se adaugă aria cardio-moderatoare (CM, situată medial, în apropierea nucleului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
reprezentată de întinderea nodulului sinusal (ce permite creșterea frecvenței cu 15%) și o componentă reflexă (ce poate crește frecvența cu încă 50%), mai slabă la frecvență cardiacă mare. Răspunsul ischemic central și răspunsuri la stimuli nocivi Deficitul nutritiv al centrului vasomotor (presiune arterială sub 60 mm Hg) induce activarea neuronilor vasoconstrictori (maximă la ~20 mm Hg; probabil prin acumularea CO2, oricum prin aciditate) și creșterea marcată a presiunii: 250 mm Hg pentru 10 min. Acest fenomen reprezintă un mecanism de urgență
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
înapoi la vase, unde duc la eliberarea de substanță P, care determină vasodilatație și creșterea permeabilității peretelui capilarelor. Mecanismul nervos al oscilațiilor presiunii arteriale Undele respiratorii (~5 mm Hg; 0,2 Hz) se explică prin influența centrului respirator asupra celui vasomotor și prin expansiune vasculară inspiratorie cu efect mecanic direct și reflex. Undele vasomotorii (max. 2040 mm Hg; 0,05-0,1 Hz) derivă din oscilații ale reflexelor baro receptor și chemoreceptor (sau chiar ale răspunsului ischemic central). 13.3. Controlul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
sunt similari cu cei din alte teritorii, adăugându-se influența compresivă a presiunii tisulare (intracraniană), în cavitate rigidă, de unde influența deosebită a modificărilor presiunii venoase. La creșterea presiunii intracraniene peste 33 mm Hg, debitul sanguin scade, iar ischemia stimulează centrul vasomotor, cu creșterea compensatoare a presiunii arteriale (fenomen Cushing). Controlul local este similar cu alte țesuturi, dar cu o contribuție proeminentă a CO2 (pH-mediată) și o autoreglare importantă. Creșterea simpatică a presiunii arteriale este însoțită de vasoconstricția noradrenergică a arterelor piale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
explorată și este modificat caracteristic în anumite situații patologice. Presiunea arterială prezintă variații în timp corespunzătoare ciclului cardiac (cca 70/min), dar și alte variații periodice, de exemplu cele corespuzătoare ciclului respirator (~0,25 Hz) sau activității oscilante a centrilor vasomotori (~0,1 Hz). Valori considerate normale sunt de 90 mmHg minima și 120 mm Hg maxima (pentru variația datorată vârstei se aplică corecții: ). Presiunea arterială și debitul sanguin sunt în strictă interdependență; (). Astfel, presiunea arterială este condiționată de factori cardiaci
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
VIP). 13.2.2. Centrii cardiovasculari bulbo-pontini Centrii nervoși esențiali pentru controlul presiunii arteriale sunt bulbopontini, iar organizarea funcțională complicată a acestor populații neuronale este descrisă în diverse moduri. O descriere clasică prezintă acești centri cardiovasculari sub denumirea de centru vasomotor (fig. 44), situat în substanța reticulată din bulb și din treimea inferioară a punții, cu trei arii vasomotorii (nuclei): aria vasoconstrictoare C1, aria vasodilatatoare A1, aria senzitivă A2, la care se adaugă aria cardio-moderatoare (CM, situată medial, în apropierea nucleului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
reprezentată de întinderea nodulului sinusal (ce permite creșterea frecvenței cu 15%) și o componentă reflexă (ce poate crește frecvența cu încă 50%), mai slabă la frecvență cardiacă mare. Răspunsul ischemic central și răspunsuri la stimuli nocivi Deficitul nutritiv al centrului vasomotor (presiune arterială sub 60 mm Hg) induce activarea neuronilor vasoconstrictori (maximă la ~20 mm Hg; probabil prin acumularea CO2, oricum prin aciditate) și creșterea marcată a presiunii: 250 mm Hg pentru 10 min. Acest fenomen reprezintă un mecanism de urgență
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
înapoi la vase, unde duc la eliberarea de substanță P, care determină vasodilatație și creșterea permeabilității peretelui capilarelor. Mecanismul nervos al oscilațiilor presiunii arteriale Undele respiratorii (~5 mm Hg; 0,2 Hz) se explică prin influența centrului respirator asupra celui vasomotor și prin expansiune vasculară inspiratorie cu efect mecanic direct și reflex. Undele vasomotorii (max. 2040 mm Hg; 0,05-0,1 Hz) derivă din oscilații ale reflexelor baro receptor și chemoreceptor (sau chiar ale răspunsului ischemic central). 13.3. Controlul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
sunt similari cu cei din alte teritorii, adăugându-se influența compresivă a presiunii tisulare (intracraniană), în cavitate rigidă, de unde influența deosebită a modificărilor presiunii venoase. La creșterea presiunii intracraniene peste 33 mm Hg, debitul sanguin scade, iar ischemia stimulează centrul vasomotor, cu creșterea compensatoare a presiunii arteriale (fenomen Cushing). Controlul local este similar cu alte țesuturi, dar cu o contribuție proeminentă a CO2 (pH-mediată) și o autoreglare importantă. Creșterea simpatică a presiunii arteriale este însoțită de vasoconstricția noradrenergică a arterelor piale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
explorată și este modificat caracteristic în anumite situații patologice. Presiunea arterială prezintă variații în timp corespunzătoare ciclului cardiac (cca 70/min), dar și alte variații periodice, de exemplu cele corespuzătoare ciclului respirator (~0,25 Hz) sau activității oscilante a centrilor vasomotori (~0,1 Hz). Valori considerate normale sunt de 90 mmHg minima și 120 mm Hg maxima (pentru variația datorată vârstei se aplică corecții: ). Presiunea arterială și debitul sanguin sunt în strictă interdependență; (). Astfel, presiunea arterială este condiționată de factori cardiaci
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
VIP). 13.2.2. Centrii cardiovasculari bulbo-pontini Centrii nervoși esențiali pentru controlul presiunii arteriale sunt bulbopontini, iar organizarea funcțională complicată a acestor populații neuronale este descrisă în diverse moduri. O descriere clasică prezintă acești centri cardiovasculari sub denumirea de centru vasomotor (fig. 44), situat în substanța reticulată din bulb și din treimea inferioară a punții, cu trei arii vasomotorii (nuclei): aria vasoconstrictoare C1, aria vasodilatatoare A1, aria senzitivă A2, la care se adaugă aria cardio-moderatoare (CM, situată medial, în apropierea nucleului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
reprezentată de întinderea nodulului sinusal (ce permite creșterea frecvenței cu 15%) și o componentă reflexă (ce poate crește frecvența cu încă 50%), mai slabă la frecvență cardiacă mare. Răspunsul ischemic central și răspunsuri la stimuli nocivi Deficitul nutritiv al centrului vasomotor (presiune arterială sub 60 mm Hg) induce activarea neuronilor vasoconstrictori (maximă la ~20 mm Hg; probabil prin acumularea CO2, oricum prin aciditate) și creșterea marcată a presiunii: 250 mm Hg pentru 10 min. Acest fenomen reprezintă un mecanism de urgență
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
înapoi la vase, unde duc la eliberarea de substanță P, care determină vasodilatație și creșterea permeabilității peretelui capilarelor. Mecanismul nervos al oscilațiilor presiunii arteriale Undele respiratorii (~5 mm Hg; 0,2 Hz) se explică prin influența centrului respirator asupra celui vasomotor și prin expansiune vasculară inspiratorie cu efect mecanic direct și reflex. Undele vasomotorii (max. 2040 mm Hg; 0,05-0,1 Hz) derivă din oscilații ale reflexelor baro receptor și chemoreceptor (sau chiar ale răspunsului ischemic central). 13.3. Controlul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
sunt similari cu cei din alte teritorii, adăugându-se influența compresivă a presiunii tisulare (intracraniană), în cavitate rigidă, de unde influența deosebită a modificărilor presiunii venoase. La creșterea presiunii intracraniene peste 33 mm Hg, debitul sanguin scade, iar ischemia stimulează centrul vasomotor, cu creșterea compensatoare a presiunii arteriale (fenomen Cushing). Controlul local este similar cu alte țesuturi, dar cu o contribuție proeminentă a CO2 (pH-mediată) și o autoreglare importantă. Creșterea simpatică a presiunii arteriale este însoțită de vasoconstricția noradrenergică a arterelor piale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
la Dublin și Glasgow până în 1861, lucrând apoi în spitalul de epileptici și paralitici din Londra. își îmbogățește experiența de profesor, practician și cercetător, situându-se definitiv în Franța, ajunsă patria medicinei moderne. Aprofundează fiziopatologia nervoasă, publicând lucrări despre nervii vasomotori, sistemul vago-simpatic, asupra dinamicii constricțiilor și dilatării vaselor periferice, completându-l pe Cl. Bernard. Se afirmă ca specialist în studiul măduvei coloanei vertebrale, stabilind un sindrom care-i poartă numele (1855). Mai studiază șocul traumatic, probleme ale aparatului respirator și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nivel central dintre sistemul nervos somatic și acela al vieții vegetative, este de menționat că încă din 1866, Cyon și Ludwig au semnalat efectele hipotensoare ale excitării centripete a nervului aortic la iepurele vagotomizat, ca urmare a scăderii tonusului centrilor vasomotori, localizați de Dittman (1873) în bulb. Numeroase elemente vegetative au fost găsite în coloana intermediolaterală a măduvei dorsolombare și diencefal. Karplus și Kreidl (1909), folosind tehnica excitării și distrugerii unor nuclei diencefalici, au stabilit prezența de formațiuni simpatice în hipotalamus
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
doilea, denumit și nucleul dorsal al vagului, asigură inervația vegetativă parasimpatică a viscerelor toraco-abdominale. Acesta din urmă este de fapt un nucleu bulbospinal, deoarece se întinde până la C3. Căile și distribuția extraneuronală a vagului vor fi descrise ulterior. În ceea ce privește centrii vasomotori bulbari, este de menționat în primul rând dispozitivul nervos care controlează activitatea cordului și vaselor. La baza ventriculului IV sunt situați centrii constituiți din celule vegetative prevăzute cu proprietăți diferite după cum este vorba de neuronii porțiunii laterale sau mediane. În
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]