235 matches
-
trăsături fine, buze subțiri, mintea ascuțită. Și foarte rapid. Se apropia cu o viteză colosală și o intenție vădită: să salveze copilul. Lumea, percepând planul japonezului, începu să-l încurajeze: Hai, bagă, mai repede, mai repede, fugi moșule, fugi etc. Vatmanul, dându-și și el seama ce se întâmpla, acceleră, claxonând în același timp. Scoase capul pe geam și urlă: - Luați copilul de pe șine! La o parte! Spectatorii priveau fermecați, realizând că văd un film care, spre deosebire de cele din cinematograf cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
concurenți. În cele din urmă, când tramvaiul părea să ia un avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecând într-a cincea, și, cu un sprint fulminant și o accelerație nebănuită, reuși să smulgă copilul de pe șine și să sară din fața tramvaiului. Vatmanul înjură și încetini. Publicul izbucni din obișnuință în aplauze și urale prelungite. Japonezul depuse copilul în brațele mamei sale. - Mersi mult, spuse aceasta. - Cu plăcere, zise japonezul, ștergându-și doi stropi de sudoare de pe frunte. - Bravo, moșule, zise studentul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la adăpostul caselor neîncălzite și pline de nevoi și făcu front comun cu studenții. Unii îi încurajară de la ferestre, alții asistară, doar, ca la spectacol, din pricina fricii ori, cine știe, poate că erau din aceia care aveau de toate. Un vatman își lăsă tramvaiul pe șine și se prinse în lanțul tinerilor. Urcau Copoul răcnind: "Noi nu trăim în grotă! Nu trăim în grotă!" Lângă Luana, urla din toți rărunchii un grup de unguroaice. Fetele strigară și strigară, mai-mai să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un altul și un altul, strigând și chiuind. Zbierau, cu toții, de la ferestre, tinerii dădeau năvală în stradă. Luana grăbi pasul. Inima începu să-i bată nebunește. O luă la fugă. Tramvaiele se opreau pe șine, mașinile se blocau în mijlocul drumului. Vatmanii și șoferii se îmbrățișau, plângeau. Nu se poate! Chiar a căzut Ceaușescu?!" Era de neînchipuit, de neimaginat. Un film american, o adevărată minune. Intră în casă, deschise televizorul și radioul. Pe programul radio Iași, cineva striga panicat să vină tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Prin tunelul timpului, hăt, la dracu' în praznic și mai departe de el, la capătul capătului, se vedea incredibil de frumos, ceea ce nu se putea tăgădui, Big-Bang-ul! Dacă în acest timp designerii, pictorii scenografi, Baronul metaforei românești, piloții, surferii și vatmanii lumii alergau ca să găsească cele mai rezistente și inedite materiale pentru rochia Alimentarei cu care urma să facă furori alături de iubitul ei Mitică Petrache, la balurile de la Versailles, plăpumăreasa hotărî să-și facă toate analizele medicale pentru a ști dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la cutie, marca Eg-gii Timișoara, cutii cu placheuri și ținte de lemn sau de fier, sifoane din sticlă verde protejate cu plase de sârmă, țigle din cărămidă arsă pentru orice fel de casă, de avocat, de cioban, de cizmar sau vatman, nu mai spun de blugii timpului: de tercot, pânză de întăritură apretată, tanganezi care la prima spălare deveneau, din albastru închis, bleu spălăcit, valize de lemn cu limbă și belciug pentru lacăt, destinate recruților, ca după lăsarea la vatră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
invizibil. Sărută fiecare obiect în parte, de parcă atunci le vedea după o lungă călătorie. Cărarea se forma pe măsură ce înainta spre poartă. Când apăsă clanța, se materializă și strada. Un tramvai se țesu din noapte bucată cu bucată, întâi farurile, cabina vatmanului, apoi vagonul. Nu vedea încă roțile și șinele de sub el. Știa ce să facă. Închise ochii și auzi clinchetul de alarmă. Văzu cum tramvaiul venea spre ea și vatmanul făcând semne disperate cu mâinile. Sări de pe șine și curentul iscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tramvai se țesu din noapte bucată cu bucată, întâi farurile, cabina vatmanului, apoi vagonul. Nu vedea încă roțile și șinele de sub el. Știa ce să facă. Închise ochii și auzi clinchetul de alarmă. Văzu cum tramvaiul venea spre ea și vatmanul făcând semne disperate cu mâinile. Sări de pe șine și curentul iscat de viteză o trânti pe caldarâm. În patru labe se îndreptă spre poarta care era la locul ei și se rezemă de stâlpul cald. Respira greu. Tramvaiul dispăru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu incompatibile (Carul Mare are sânge hepatic, bicicletele sunt pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote din zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a fost luat în seamă, călătorul s-a ridicat și s-a îndreptat spre capătul tramvaiului. În timp ce mergea, în spatele său aurolacul a scos un cuțit și l-a înjunghiat. Speriați, ceilalți călători au început să țipe și să se îmbulzească. Vatmanul a oprit imediat tramvaiul, iar oamenii au coborât.
Un bărbat a fost înjunghiat într-un tramvai din Capitală by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/78976_a_80301]
-
să ia un alt drum, pe linia de tramvai. În spatele lui se apropia un tramvai. Aflat pe linia de tramvai, dar cu ochii la semafor, Ștefan Băbică Jr. nu a observat că cel pentru tramvaie arată verde. Înfuriat la maxim, vatmanul s-a dat jos din tramvai și s-a postat lângă geamul lui Bănică și a început să înjure ca la ușa cortului: Da' de ce mă ții încă un semafor, jegosule?! Ți-a luat mă-ta mașină?". Indiferența lui Ștefan
Ștefan Bănică aproape de bătaie pe stradă: ”Ți-a luat mă-ta mașina?” by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72535_a_73860]
-
Bănică Jr. l-a enervat și mai tare pe bărbat, care a început să lovească cu pumnii mașinia. Tot ce a făcut artistul a fost să aștepte liniștit culoarea verde pentru mașini și a demarat în trombă, lăsându-l pe vatman să mai aștepte o tură la culoarea roșie pentru tramvaie.
Ștefan Bănică aproape de bătaie pe stradă: ”Ți-a luat mă-ta mașina?” by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72535_a_73860]
-
Vatmanul unui tramvai bucureștean are parte de o zi de lucru banală până când își face intrarea în cabină un tip tuciuriu cu un pistol în mână care comandă scurt: - La Beirut ! După ce-și revine din șoc, vatmanul încearcă să-i
BANCUL ZILEI: Băsescu şi vatmanul () [Corola-journal/Journalistic/67467_a_68792]
-
Vatmanul unui tramvai bucureștean are parte de o zi de lucru banală până când își face intrarea în cabină un tip tuciuriu cu un pistol în mână care comandă scurt: - La Beirut ! După ce-și revine din șoc, vatmanul încearcă să-i explice agresorului: - Domnule, ăsta-i tramvai, nu avion, merge pe unde are șine. Doar nu credeți cu adevărat că pot să vă duc la Beirut cu tramvaiul?? Intrusul, însă, știe una și bună: - La Beirut !! Vatmanul, resemnat
BANCUL ZILEI: Băsescu şi vatmanul () [Corola-journal/Journalistic/67467_a_68792]
-
șoc, vatmanul încearcă să-i explice agresorului: - Domnule, ăsta-i tramvai, nu avion, merge pe unde are șine. Doar nu credeți cu adevărat că pot să vă duc la Beirut cu tramvaiul?? Intrusul, însă, știe una și bună: - La Beirut !! Vatmanul, resemnat, anunță la microfon: - Toată lumea în vagoane, se închid ușile, următoarea stație: Beirut , cu peronul pe partea dreaptă. Pe fața agresorului înflorește un zâmbet: - Vezi mă? Are dreptate Băsescu: voi puteți, mă, da' nu vreți! Un scoțian era pe patul
BANCUL ZILEI: Băsescu şi vatmanul () [Corola-journal/Journalistic/67467_a_68792]
-
Bratu Iulian Mecanicul unui metrou bucureștean are parte de o zi banală, până când în cabina lui își face apariția un tip tuciuriu cu un pistol în mână, care comandă scurt: - La Beirut! După ce-și revine din șoc, vatmanul încearcă să-i explice agresorului: - Domnule, ăsta-i metrou, nu avion, merge pe unde are șine. Doar nu credeți în realitate că pot să vă duc la Beirut cu metroul!? Intrusul, însă, știe una și bună: - La Beirut!!! Vatmanul, resemnat
Băsescu are dreptate. Vezi ce banc circulă pe Internet by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65423_a_66748]
-
șoc, vatmanul încearcă să-i explice agresorului: - Domnule, ăsta-i metrou, nu avion, merge pe unde are șine. Doar nu credeți în realitate că pot să vă duc la Beirut cu metroul!? Intrusul, însă, știe una și bună: - La Beirut!!! Vatmanul, resemnat, anunță la microfon: - Toată lumea în vagoane, se închid ușile, următoarea stație: Beirut, cu peronul pe partea dreaptă. Pe fața agresorului înflorește un zâmbet: - Vezi mă? Are dreptate Băsescu: voi puteți, mă, da' nu vreți!
Băsescu are dreptate. Vezi ce banc circulă pe Internet by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65423_a_66748]
-
de moarte după ce a încercat să coboare, ținându-se de bară, însă ușile s-au închis și i-au prins mâna. Tramvaiul a pornit, iar femeia a fost târâtă câțiva metri. S-a ales cu o plagă tăiată la picior. Vatmanul a declarat că toate ușile erau închise, iat bordul îi arăta culoarea verde, semn că poate pleca din stație, scrie bzi.ro. "Toate ușile erau închise. Îmi arată culoarea verde, deci puteam să plec de pe loc. Doamna se ținea de
Accident GRAV: O femeie a fost târâtă de tramvai by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56189_a_57514]
-
scrie bzi.ro. "Toate ușile erau închise. Îmi arată culoarea verde, deci puteam să plec de pe loc. Doamna se ținea de bara și a fost agățată de mână cu ușile care se închid automat. Nu am nicio vină", a spus vatmanul de pe tramvaiul cu numărul de parc 144.
Accident GRAV: O femeie a fost târâtă de tramvai by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56189_a_57514]
-
N-am să uit niciodată: era ajunul Crăciunului, 24 decembrie, am luat un tramvai, parcă 41, dar în timpul mersului a început să se tragă, noi, cei din tramvai ne-am culcat realmente pe jos, geamurile s-au făcuț țăndări și vatmanul n-a mai vrut să continue drumul, ne-a oprit și am pornit cu toții pe jos, înnebuniți, printre gloanțe. Am ajuns, nu mai știu cum, cu sufletul la gură la Gara de Nord, țin minte și acum, erau filtre, „revoluționari” care îți
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
în tramvai cu o durere bruscă în inimă neștiind cui să mă adresez fiindu-mi jenă și rușine cu mîna stîngă amorțită pielea încă vie la subsuoară și mirosul acut de viață din jur pocnetul și flama electrică din cabina vatmanului o dîră umedă în jurul buzelor mele de parcă port masca altcuiva iar dinții dinții aleargă pe șinele unei spaime nesfîrșite 2. pun scurta albastră pe mine cu o anume stîngăcie ca atunci cînd îți faci patul într-o odaie străină ca
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
Cornel George Popa Tramvaiul oprește lin în bucla stației. Vatmanul coboară să-și vizeze foaia. Aici e capătul. Cum stai cu fața către oraș, din stînga vine șoseaua Vergului, iar din dreapta - Pantelimonul. Suntem la o margine de București. Mai departe nu e decît drumul care duce la mare ori spre
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
terasă cu 3 mese, nimic nu se mai păstrează, decât în amintirea celor peste 80 de ani sau cei care au aflat când le-au povestit părinții: aici a cântat renumitul Zavaidoc), în stația lui Zavaidoc și parcă auzi vocea vatmanului care anunța: „Dă-te neamule jos, Să bei un vin spumos/ Să mănânci peste batog/ Și să-ți cânte Zavaidoc. Tramvaiul pleacă, dar rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă puse
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
alergăm după ea să o găsesc. O clipă am tresărit... Dar, nu era decât o florăreasa care-mi zâmbea cumva ironic observând dezorientarea mea. Eram absent, parcă îmi ieșisem din propria piele. Luasem câteva apostrofări de la agenții de circulație, un vatman și un șofer făcuseră referiri la părinți. Nu-mi era foame, nu-mi era sete, nu aveam nevoie de nimic. Ba da! Aveam nevoie de CEVA anume. De EA! Dar unde să o găsesc? Începuse să se însereze. Oboseală își
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]