105 matches
-
S-a răsfoit cartea unui OM-SIMBOL.” (p. 164) În același fatidic an, au mai trecut la cele veșnice Doina Comloșan, G.I. Tohăneanu și Dumitru Crașoveanu. Nu mai rețin după a câta înmormântare, eroina naratoare se decide să nu mai dezbrace veștmântul cernit! Și totuși, așa cum arătam, ea triumfă, depășind, în cele din urmă, vicisitudinile vieții. Marea iubire, singura pe care a trăit-o, nu se mai dovedește în final a fi o experiență eșuată, ci un câștig. Este transfigurată artistic, convertită
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
ca o veveriță, în cel mai apropiat stejar. Își găsi un loc bun, pe o creangă groasă, întinsă chiar deasupra adunării și ciuli urechile. Nu înțelegea ea prea multe din vorbele regelui, așa că, începu să se distreze, studiind fețele și veștmintele căpeteniilor. Toți aveau privirile încruntate, ca și când, un mare pericol îi pândea pe daci. Cușmele lor, aveau ornamente aurii și argintii, așa că nu era foarte greu să îi deosebești de alți războinici. Podoabele pe care le purtau pe piept păreau grele
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
mici, în sacul meu de gunoier. Sărmanele iluzii ce-au hrănit trecutul anodin, Sub scutul unei vieți febrile, strigă cu un glas străin. Te uită nebunia e ascunsă-n locul cel mai sfânt, Doar eu iubito acoperit cu același trist veștmânt De visu-n care azi te-aștept n-aș mai putea să mă dezic; Totuși, Dumnezeu se pare nicicând n-a fost așa de mic. 15-06-12 Referință Bibliografică: AȘA CUM N-AM ȘTIUT / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 534
AŞA CUM N-AM ŞTIUT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358321_a_359650]
-
mici, în sacul meu de gunoier. Sărmanele iluzii ce-au hrănit trecutul anodin, Sub scutul unei vieți febrile, strigă cu un glas străin. Te uită nebunia e ascunsă-n locul cel mai sfânt, Doar eu iubito acoperit cu același trist veștmânt De visu-n care azi te-aștept n-aș mai putea să mă dezic; Totuși, Dumnezeu se pare nicicând n-a fost așa de mic. 15-06-12 Referință Bibliografică: AȘA CUM N-AM ȘTIUT / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 534
AŞA CUM N-AM ŞTIUT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358323_a_359652]
-
mici, în sacul meu de gunoier. Sărmanele iluzii ce-au hrănit trecutul anodin, Sub scutul unei vieți febrile, strigă cu un glas străin. Te uită nebunia e ascunsă-n locul cel mai sfânt, Doar eu iubito acoperit cu același trist veștmânt De visu-n care azi te-aștept n-aș mai putea să mă dezic; Totuși, Dumnezeu se pare nicicând n-a fost așa de mic. 15-06-12 Referință Bibliografică: AȘA CUM N-AM ȘTIUT / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 534
AŞA CUM N-AM ŞTIUT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358322_a_359651]
-
el: “este excepțională și, chiar când i se găsesc modele, de o originalitate din sfera literaturii române, incontestabilă. Inedite sunt îndeosebi imaginile copleșitoare, ale înăbușirii într-un potop de cărbune: Carbonizate flori, noian de negru... / Sicrie negre, arse, de metal, / veștminte funereare de mangal, / Negru profund, noian de negru... sau printr-un diluviu adevărat, văzut ca o regresiune pe scara antropologică până în epoca preistorică...:” Chinul apăsător al trupului i-a măcinat existența, i-a schimbat ciclul lumină/întuneric, ziuă/noapte făcând
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
un context din ale cărui chingi evident că nu m-aș mai fi smuls vreodată spre a reveni în mijlocul puzderiei de false zidiri anoste din prezent și a droaiei interminabile de făcători de nimic - despuiați complet aceștia din urmă de veștmintele contrafăcutei lor personalități și acoperiți ostentativ cu măștile vopsite în stridentul stil demonic actual - din spațiul lumesc contemporan). Acum, după ani și ani petrecuți pe căile imprevizibile ale întortocheatului meu destin, pot spune cu certitudine că adevăratul ritual liturgic săvârșit
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
celulă. O, ce trist și ce-nalt părea Crist ! Luna venea dupa El, în celulă și-L făcea mai înalt și mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, ochii adânci ca niște păduri. Luna-L bătea cu argint pe veștminte argintându-I pe mâini vechi spărturi. Uimit am sărit de sub pătura sură : - De unde vii, Doamne, din ce veac ? Iisus a dus lin un deget la gură și mi-a făcut semn ca să tac. S-a așezat lângă mine pe rogojină
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]
-
celulă./ O, ce trist și ce-nalt părea Crist!/ Luna venea după El, în celulă/ și-L făcea mai înalt și mai trist./ Mâinile Lui păreau crini pe morminte,/ ochii adânci ca niște păduri./ Luna-L bătea cu argint pe veștminte/ argintându-I pe mâini vechi spărturi./ Uimit am sărit de sub pătura sură:/ - De unde vii, Doamne, din ce veac?/ Iisus a dus lin un deget la gură/ și mi-a făcut semn ca să tac./ S-a așezat lângă mine pe rogojină
LUMINA DIN SUFLETELE NOASTRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359118_a_360447]
-
simt coastele cum defilează pe pasarela bucolică. Stau și privesc pașii scatiilor navetiști. Privesc prin infraroșu războiul ludic, minor, din tunel. Norii joacă golf cu cârtițele. Tuia se hlizește hoțește la șinele pe care merg mușuroaiele de tinichea. Tuia poartă veștminte moderne, adaptate la anotimpurile comprimate de cel plecat în concediu de odihnă. Marele Boss trimite prin pene de porumbel, gândurile silențioase de Sus. Aud cum scârțaie ușa din gară. Legănatul spontan al balamalelor îmi umblă prin carne. Salcâmii avizi de
AZI NORII JOACĂ GOLF CU CÂRTIȚELE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340238_a_341567]
-
răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe tărâmul trăiniciei, de tornade. Miezul perechii urcate e răsucit, plimbat și dansat, lăsat cuibului pregătit pentru el, printre astre. Vorbesc mătăsurile iatacurilor de veștminte picate, de lujer dezgolit, arătat, de splendoarea adevărului relevat, de revelația cercului cu două arce îmbinate, de bunătate și de fiori, flori desfăcute din pori de femeie, de bărbat, geamăt-oftat, dorință izbucnită de sub cenușa mocnită și de contopire, alipire într-
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe tărâmul trăiniciei, de tornade. Miezul perechii urcate e răsucit, plimbat și dansat, lăsat cuibului pregătit pentru el, printre astre. Vorbesc mătăsurile iatacurilor de veștminte picate, de lujer dezgolit, arătat, de splendoarea adevărului relevat, de revelația cercului cu două arce îmbinate, de bunătate și de fiori, flori desfăcute din pori de femeie, de bărbat, geamăt-oftat, dorință izbucnită de sub cenușa mocnită și de contopire, alipire într-
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
printre astre... Fierbinte e aerul ce îl respir Fierbinte și visul la care aspir. Vreau doar să ascult răsărit și apus Cum plimbă în van sunet nespus... Aștept luna să-mi cânte în gene Descânt de acute blesteme Și din veștmântul uscat de lacrimi Să-mi strig existența și viile-mi patimi... Blue Mireille 15.07.2012 Referință Bibliografică: Sunt o scoică / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 562, Anul II, 15 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
SUNT O SCOICĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348311_a_349640]
-
falnică din gheață. Întinde brațele spre stele și le culege-n pletele de fum, în timp ce-alaiul și-l așteaptă fantasme desenând pe drum. În mantia-i năucitoare, capcană cerului întinde, furându-i norii, scuturându-i, lăsându-i fără de veștminte. Dansează-n ritmul ielelor nebune de bucuria cununiei înghețate în care el, ursitul nestatornic, de dragul ei și pentru ea va bate. Brazii împodobiți, vor străluci în noapte când nunta își va-ntinde brațele polare și va-nghiți flămândă cerul cu
NUNTA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376775_a_378104]
-
năframa la gură. Din când în când scuipa sânge în șanț, participând la convoi cu o nehotărâre blândă în ochii lui albaștri. însoțit de-un dascăl chel, cu figura violentă, care cânta neașteptat de subțire, preotul oficia grav, liniștitor, în veștmânt de catifea neagră, cu cruce albă între umeri. Subțiratic și îngrijit, suferea de bătrânețe, cu bărbia începând să-i iasă în afară. Mulțimea urma carul mortului cu boi înjugați. Figuri amestecate ieșeau la iveală, după capriciile înghesuielii. O babă cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Era doar un evreu bătrân pe care Îl maltrataseră, În care trăseseră, dar pe care cumva nu reușiseră să-l ucidă, omorându-i pe toți ceilalți cu rafalele lor. În transformarea lor ciudată: un popor schimbat În uniformă, deghizat În veștmânt militar și căști, atacând cu mașinării cu scopul de a omorî băieți, fete, bărbați, femei, făcând să curgă sânge, Îngropând și În cele din urmă exhumând și incinerând cadavre putrezite. Omul este un ucigaș. Omul are un caracter moral. Anomalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acum, s-a ridicat tot pământul de pe primul cadavru. Au apărut picioarele, îmbrăcate în postavul vărgat de închisoare... Mâinile date în lături au înjghebat o cruce. Să se mai fi păstrat oare?... Să mai fi rămas vreun rest, altul decât veștmintele?... Încă nu se poate ști nimic precis. Și lucrul continuă. În celălalt capăt al gropii, cel de miazănoapte, se lucrează cu aceeași râvnă. Aici, pământul apare, deodată, negru, mai negru, decât în celălalt capăt. „Aici trebue să fie capitanul” , e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Suilem și pe care o pomeneau cu respect cei mai norocoși călători ce petrecuseră câte o noapte în jaima sa; și când un val lung, mai îndrăzneț, înaintă impetuos pe nisip gata să-i ude sandalele și să lingă poalele veștmântului, spaima ce puse stăpânire pe sufletul său fu atât de mare, că nu izbuti nici măcar să facă un pas înapoi și să o ia la fugă. Marea din care se născuseră cândva strămoșii săi, „garamanții“; marea ce scălda coastele senegaleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
costumul Maitreyiei, bijuteriile și ornamentele, și inginerul a acceptat cu humor, aducîndu-și fata de mână, căci Maitreyi se rezemase de fereastră, cu buza de jos tremurând și cu șalul căzîndu-i pe frunte. A fost o scenă neasemuită acel examen al veștmintelor, acea cântărire în mâini a bijuteriilor, urmată de exclamații și entuziasm, de întrebări și răspunsuri transcrise stenografie de Lucien în carnetul lui de note, în timp ce Maitreyi nu mai știa unde să se uite și tremura toată, palidă, înspăimîntată, până ce mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
moaștele...1 blid de argint poleit, cu 4 evangheliști dat de la măria ta. Le-au luat boiarii caimacani de le-au dat lui fertmarșal cu cheile porții...” „ Cred că îi deajuns, dragule. Ai văzut cam cum se pierdeau odoarele și veștmintele bisericești. Și nu era o biserică oarecare, ci chiar „biserica gospod du pă poartă”, cum scrie la începutul izvodului. Ba un protopop a luat cele cinci plăcuțe de argint de pe o Evanghelie, ba mitropolitul însuși a luat moaștele Sfântului Pantelimon
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și din pricina murdăriei și a negrelii necontenite. Bărbații aveau bărbi și plete lungi încâlcite, fiind îmbrăcați într-un amestec de lână groasă și piei de tot soiul. Femeile purtau tunici fără mâneci, cusute grosolan, copiii având pe ei doar un veștmânt scurt. În picioare aveau cu toții piei de iepure sălbatic sau de casă, cu tălpi de lemn fixate cu o împletitură de vene de animal uscate, care-i făceau să meargă ca și cum ar fi avut piciorul plat sau precum gâștele. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
covor de foșnitoare Firicele încolăcite Cad în palma-mi mărțișoare. Copilițe nenăscute Licurici stropiți de rouă, Între moartele surate Nădejde de viață nouă. Sub un colț de frunză umed Prea plecat de-un ger stingher Șterge tot păcatul lumii Un veștmânt de ghiocel. Pop Patricia, clasa a V-a Colegiul Tehnic „Dorin Pavel” Alba Iulia Alba profesor coordonator Crișan Mirona-Olivia Anotimpurile Stau afară și gândesc Câte anotimpuri trudesc Primăvara, toamna sunt binevenite Iarna și vara sunt potrivite. Primăvara are flori Toamna
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
suntem siliți a face. Viața internă a istoriei e instinctivă; viața esterioară, regii, popii, învățații, sunt lustru și frază și, cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste veștminte mincinoase nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțămită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei. Știu că tu ești pân acum frate laic. Nu te călugări, copilul meu,... nu te preface în rasă și comanac din ceea ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
învățase la maturitate, în București, după ce își făcuse studiile în maghiară la Cluj, și o vorbea cu o voce caldă, de piept, legănând și lungind vocalele. Avea darul de a marca locul în care apărea apărând pur și simplu. Culorile veștmintelor erau dozate în funcție de albul catifelat al tenului și de întunecimea ochilor și a părului. Râdea potolit și senzual, iar mersul avea o distincție pe care miopia filtrată a privirii o accentua și o abătea către melancolie și absență. Pentru că avea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Și nu de vinul nou m‐oi îmbăta, Ci doar de sfântul ceas al revederii. Sărutul nu‐i un obicei urât; E o‐nchinare‐ n prag de simțăminte. Și noi ne‐om săruta‐ ndelung, încât De printre stele‐ n purpurii veștminte O să ne strige luna înciudată: ‐ Hei, voi de jos, da ´isprăviți odată!... Sau în aceeași gamă a simțămintelor juvenile, dar mai cerebrală, poezia „Cine‐ i oare?” - de Ion Hobană, din 3 decembrie 1955, despre o tânără învățătoare care a sensibilizat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]