331 matches
-
e adevărat, mult timp ca să dea referințe despre guvernul Sănătescu. Primise 25 la tălpi cu vâna de bou, nu ca să spună ceea ce nu știa, cum ar fi fost normal, ci pentru că îndrăznise să scrie în declarație Washington cu „w de la veceu”. Și pentru că, la disperare, îi aruncase mai mult în joacă, celuilalt camarad legat și el de patul de lemn, Mortua est. Atâta ne-a trebuit-râdea nenea Epa amintindu-și toate astea cu lux de amănunte - se uitaseră ofițerii prosovietici unul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu creionul dermatograf pe oglinda din baie: FUCK YOURSELF, MĂGARULE! Bazil l-a citit primul, cînd a intrat acolo să urineze - pe urmă, cînd a ieșit, rîdea În gura mare, ostentativ. Ca de fiecare dată, uitase să ridice colacul de la veceu și Îl stropise cu urină. Mă Întreb dacă nu o făcea intenționat. După ce Îmi transmise mesajul Roxanei, se lăsă satisfăcut Într-un fotoliu, Își aprinse țigara și mi se adresă de undeva de sus. — Situația stă În felul următor. Există
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se descălță și se Întinse pe canapea, cu mîinile sub cap. Nu mai participa propriu-zis la discuția noastră. Înainte de a adormi, avu Însă de făcut o observație. — Domnul Bazil, dar știți? CÎnd mai faceți pipi, să ridicați totuși colacul de la veceu. Așa e frumos. — Domnul Pablo, am să-ți spun o chestie: sunt un om liber și mă piș așa cum Îmi dictează instinctul! E bine? Cred că atunci Pablo a Înțeles un lucru pe care eu Îl știam de multă vreme
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lehamite din mîini, gestul lui obișnuit În situațiile cînd nu avea replică, și porni clătinîndu-se către toaletă. Semn clar că lichiorul de kiwi Începuse să și dezvăluie o parte din ordinea ascunsă. Știam că va urina din nou pe colacul veceului, dar nu mă mai deranja. Și În această privință mă resemnasem. Se Întoarse după cîteva minute, cu părul și fața ude, probabil că-și băgase capul sub jetul de apă de la chiuvetă, și se așeză tăcut În fotoliu, cu privirea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
întîlnit, simte nevoia să mărturisească, vă rog să mai încercați totuși încă o dată la automat să vedem ce se întîmplă, adaugă. E tot ce mi-a mai rămas, se gîndește domnul Președinte, lăsîndu-se cu șezutul pe colacul de plastic al veceului. În sfîrșit, o ușurare, își zice, silabisind cu voce tare ca să se audă pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O scrijelise cu mîna sa deasupra tocului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
țară, ca mai apoi să fie executat ca un cîine împreună cu consoarta sa. Trebuia să găsească cît mai repede un răspuns. — Tot nu ai scăpat de obsesia cu ciorapii? Vocea ei răzbătu pînă la el odată cu zgomotul făcut de capacul veceului pe care îl trînti pentru că abia se mai putea ține. Fusese cît pe-aci să se scape pe ea în timpul coitului, dar se abținuse numai pentru a nu-i curma lui plăcerea. Îl dăduse de gol, de unde știa ea ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eram, se gîndi Roja. Nu doar niște răzvrătiți singuratici de neluat în seamă. Simțeam că am fi putut să luăm oricînd puterea din mers, națiunea nu s-ar fi opus, eram deja destul de populari. Delfina își ridicase crupele de pe colacul veceului și acum declanșa jetul de apă izbăvitor care spălă într-o clipă toată materia impură. — Pune-ți ciorapii, prostuțule, zise Delfina. Era una din metodele ei de ademenire, ce mai, nu se putea ascunde, începu Roja, de așa o femeie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a zăbovit prea mult înăuntru. I-o fi venind mai greu ca de obicei să se dezbrace, s-a gîndit Broscoiul, îl incomodează ghipsul, nu-și poate lăsa pantalonii pe vine cum trebuie, nu se poate așeza bine pe colacul veceului, ne-au trecut prin cap tot felul de năzbîtii din astea, pînă în clipa în care Monte Cristo s-a trezit să ne aducă cu picioarele pe pămînt: dacă pățise ceva rău? Nimeni nu va trebui să afle vreodată că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
important e să luăm o hotărîre cît mai rapid, ca să nu dea de bănuit. — Domnul Președinte a venit? se aude din nou vocea lui Picioruș de Ghips, urmată de zgomotul mecanismului din rezervorul suspendat și de huruitul apei în vasul veceului. — Prezent, spune domnul Președinte, sîntem în formulă completă, adaugă, ridicînd tonul ca să se facă auzit cum trebuie. — Deci le putem da la cap nenorociților? își face în sfîrșit Picioruș de Ghips apariția din celălalt capăt, izbind de perete ușa care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dacă ești băiat deștept o să le folosești cum se cuvine. Ai grijă numai să nu transpire, oricum nu prea avem ocazia să ne întîlnim din cauza motăneilor care nu mă lasă nici să respir, o să ajungă să mă urmărească și la veceu, pînă la urmă o să-mi cerceteze și excrementele, așa că bagă bine la cap, pentru că timpul e scurt. Acum vă înțeleg de ce ați stat deoparte, spune Tîrnăcop, că n-ați vrut să vă amestecați, totul a fost făcut numai de ochii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nas atît de ușor fără să-și dea seama. Stingeau luminile, trăgeau jaluzelele, începeau dulcegăriile, pipăiala, dezbrăcatul, intratul sub plapumă, partida de sex, picoteala, somnul, sforăiturile. Dimineața făceau împreună curat, spălau vasele murdare, adunau firimiturile de pe mese, aspirau mochetele, lustruiau veceul, chiuvetele și piesele sanitare. Ca să vezi cît de mult s-a schimbat totul, de parcă mai era nevoie să-și amintească de toate astea, care sînt o picătură într-un ocean față de cîte s-au întîmplat în fiecare zi. Spune și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bat, am fost brancardier la un spital de boli mintale, am furat, am fost pește, mi s-au născut niște copii de care nu știu absolut nimic, am vagabondat țara În lung și În lat, am dormit până și În veceuri publice, am făcut treisprezece ani de pușcărie pentru crimă, dar ce-ți spun toate astea? Le știi foarte bine. Ți le-am mai povestit. -Mi le-ai mai povestit Kawabata, dar nu mi-e frică să le mai ascult,,. -M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din douăzeci și patru. Grija lor era ca tocilăriile, fierăriile și băcăniile să se Închidă și să se redeschidă câteva luni mai târziu, ca saloane de masaj cu „diplome În Îngrijire corporală“. Controlau tot ce mișca prin parcuri, sub poduri și În veceurile publice. Au transformat cel puțin trei cluburi În baruri de noapte care ofereau program muzical și numere de striptease, șampanie proastă dar scumpă, și separeuri pentru „servicii orale și manuale“. Până la urmă, după câțiva ani de la dizolvarea dublei monarhii, Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de licitații cântă o melodie. Intru în baie și sting lumina. Ca să nu văd ce-i în sacoșă. Ca să nu văd ce trebuie să iasă. În întunericul dureros de strâmt, înghesui un prosop în crăpătura de sub ușă. Mă așez pe veceu, cu pachetul în poală, și ascult. Asta-i ceea ce numim civilizație. Oameni care, altfel, n-ar arunca în ruptul capului un gunoi din mașină te izbesc fără să stea pe gânduri cu bubuitul radioului. Oameni care nu ți-ar sufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bașii. Zgâlțâi ferestrele. Lași baltă linia melodică și te apuci sa zbieri versurile. Vorbești urât și te înfigi în fiecare cuvânt mai deocheat. Acum îi domini pe toți. De fapt este un joc de putere. În baia întunecoasă, stând pe veceu, râcâi banda adezivă de pe pachet, iar înăuntru dau de o cutie pătrată de carton, lucioasă și fină, cu muchiile învelite în pâslă, cu colțurile rotunjite și strivite. Ridic capacul și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi de forme dure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Foile astea le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure și neregulate. Podeaua de sub tălpile mele - chiar și scaunul veceului - se cutremură din cauza muzicii de alături. Îți vine să le spui tuturor celor care au pierdut un copil în leagăn să se apuce de un hobby. Este uimitor cât de simplu e să o rupi cu trecutul. Oricât de nemiloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
actor țipă, un leu rage și din văzduh șuieră bombele. — Cu sos Worcestershire, zice Stridie. Deci anșoa. Deci carne. Deci cruzime și moarte. Ține cutia cu o mână și arată spre ea cu mâna cealaltă, zicând: — Asta merge direct în veceu, acolo unde i-e locul. Și număr: 7, 8... Vrabie le dă tuturor niște pietricele rotunde, dintr-un coș pe care-l duce într-o mână. Îmi dă și mie una. E cenușie și rece; zice: — Țineți-o în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iese din baie, aplecându-se ca să încapă cu papagal cu tot pe sub pragul de sus; în crăpătura fundului i-a rămas un petic de hârtie. Are pielea buboasă și înroșită. Jumulită. Nici nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt al camerei este Mona. Coacăză. Râde cu Caprifoi. Și-a prins codițele roșii și negre într-un coc de sub care îi iese doar fețișoara. Pe degete are inele cu pietre mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din spatele ușii de plasă se uită la trusa cosmetică pe care o țin în mână. Și Helen zice: — Putem intra? Credeam că o să fie mai simplu. Pornim la drum, ne oprim prin biblioteci, luăm cartea de pe raft, ne așezăm pe veceu, în toaleta bibliotecii, și tăiem pagina. După care tragem apa. Cam așa ne gândeam că o să meargă. La primele două biblioteci - nici o problemă. La următoarea, cartea nu e pe raft. În bibliotecă se aud șoapte. Eu și Mona ne ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
erau prea proști ca să-i poată dresa? Lasă geamul jos, și mirosul bușește înăuntru, duhoarea fierbinte de pește mort, și, strigând în vânt, zice: — Poate că oamenii sunt doar niște pui de aligator pe care Dumnezeu i-a aruncat în veceu! Capitolul 24 La următoarea bibliotecă, le spun că rămân în mașină; Helen și Mona intră să dea de urma cărții. Rămas singur, răsfoiesc agenda lui Helen. Aproape că nu există zi fără un nume; pe unele le știu. Ori vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Când ajunge la mașină, Helen vorbește la telefon. Zice: — Nu, vreau acvamarinul cu tăietură tip smarald care i-a aparținut împăratului Zog. Mona se urcă în spate, zicând: — V-a fost dor de noi? Încă un descântec a ajuns în veceu. Și Stridie își strânge picioarele, zicând în telefon: — Spuneți-mi, erupția sângerează? Helen pocnește din degete spre mine, ca sa-i dau agenda. Zice la telefon: — Da, acvamarinul de două sute de carate. Sunați-l pe Drescher, la Geneva. Deschide agenda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
afla de poem. Milioane de oameni vor muri. Restul vor trăi în acea lume a tăcerii, auzind doar ceea ce vor crede că este sigur. Astupându-și urechile și arzând cărțile, filmele, muzica. Undeva se aude cum se trage apa de la veceu. Un ventilator dintr-o toaletă se oprește. Se deschide o ușă. Tipul își duce sticla la gură și berea începe să bolborosească. Helen apare în ușa holului. Mă doare piciorul; îl întreb dacă nu s-a gândit să se apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe geam o amprentă de sânge. Cu mâinile roșii ridicate în lături, Stridie se dă înapoi. Zice, scuturând din cap: Nu vă mai bateți capul cu mine. Eu nu sunt decât un pui de aligator pe care îl aruncați în veceu când nu mai puteți să-l țineți. Helen bagă mașina în viteză. Apasă un buton, și portiera lui Stridie se blochează. Și, din afara mașinii încuiate, înfundat și în surdină, Stridie strigă: N-aveți decât să mă aruncați în veceu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în veceu când nu mai puteți să-l țineți. Helen bagă mașina în viteză. Apasă un buton, și portiera lui Stridie se blochează. Și, din afara mașinii încuiate, înfundat și în surdină, Stridie strigă: N-aveți decât să mă aruncați în veceu, că tot niște oameni de rahat o să rămâneți. Și eu o să tot cresc! Helen semnalizează și începe să se încadreze în trafic — N-aveți decât să uitați de mine, zbiară Stridie. Cu chipul lui de diavol, roșu și schimonosit, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
jos înainte, clatină încet din cap afirmativ, după care face stînga împrejur. Studenta a uitat de curs, pe care îl mai ține încă deschis pe brațe, rămînînd cu privirea mărită, îndreptată spre Lazăr. Pariez c-o să se ducă și la veceu însoțit noaptea asta rîde încet Lazăr, trăgînd din sacoșă pachetul cu programele de sală. Nu vrei jumătate din pachet, să pui capul? Mesele astea-s cam joase. Nu mă culc încă. Ce reviste-s astea? Programe de sală pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]