1,781 matches
-
fantomatic: "azi n-am avut chef să mă îmbrac/ am lăsat fata să plece/ din hainele mele-am făcut un munte/ în mijlocul casei/ ziua întreagă vântul a lovit în obloane/ fără haine eu nu sunt nimeni/ puteam rămâne așa pe vecie/ seara a venit un mesager/ m-am îmbrăcat/ și din nou am fost Lu Li" - "într-un pom singuratic din luminiș/ toamna a lăsat un măr/ e zbârcit și îndărătnic/ un dos de curvă bătrână/ din care toți vor să
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
și prin sfințirea camerei cu inima și ficatul peștelui, arse liturgic. Tobie ascultă acestuia și, după ce săvârșește sfințirea camerei, se roagă împreună cu Sara: Binecuvântat ești Tu, Dumnezeul părinților noștri, și binecuvântat este numele Tău cel sfânt și slăvit întru toți vecii! Să te binecuvânteze pe Tine cerul și toate făpturile Tale! Tu ai făcut pe Adam și Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor și sprijin, și din ei s a născut neamul omenesc. Tu ai
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
strălucitori uneori, absenți alteori, ne spuneau că durerea trupului fiecăruia e nu doar de netransmis, ci și inimaginabilă pentru ceilalți. Dacă nu ar fi reușit să o transmită într-un poem sau într-o pictură, durerea ar fi rămas, pentru vecie, mută, solitară în interiorul trupului suferind. E o mare diferență între a spune “mă doare tot trupul” și a spune “trupul doare”. În marea ei carte Corpul dureros, Elaine Scarry ridică această problemă insolubilă: cum să vorbești despre o durere sau
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
despuiate”), iar Eminescu cu binecunoscută „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. („Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Tânără mireasă, mama cu amor! / Fiii tăi trăiască numai În frăție / că a nopții stele, ca a zilei zori, / Viața În vecie, glorii, bucurie, / Arme cu tărie, suflet românesc, / Vis de vitejie, fala și mândrie, / Dulce Românie, ăsta ți-o doresc!”) Iată și o asemănare mai insolita: amândoi dedică frunzei câte o poezie, inspirată din repertoriul romantic al altor poeți. Leopardi scrie
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
Emil Brumaru Ne aibă octombrie-n pază Și-n brume. Mă lasă să-ți spun, Topit pe vecie-n amiază, Ce cald e sub iepuri acum Și cum se preling în drezine Picherii pe linii adînci. Ne aibă octombrie-n line Uleiuri. Ci nu vreau să plîngi. Căci totul, oh, totul, oh, totul, Ți-o jur pe ce
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9137_a_10462]
-
umbre în noaptea catedralei de aburi a sufletului se ivește memoria pe două cărări lațul se strânge și istoria glisează ușor înspre un bănuit continent fii foarte atent zice sfetnicul orb cu stiletu-ntre dinți la capătul acestui principiu se naște vecia cum firul de vis coboară-n abis de ivoriu e raza infernului din ochiul interzis știu desigur e o clepsidră în care s-a scurs apocalipsa visată cum ar fi semnul de carte al prințului în amurgul valpurgic doar câteva
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
mare, pe țigla rostirii arvuna-i un ort, viermele mărul nu Înțelege, și când mor tot nu mor: sunt proscrisul poet, nomad fără cort! Diadema ta de gheață ce minune a firii! dansează, dansează prin aerul mut! Prin fața mea trece vecia, cu carnea Înflorită de miresmele timpului, cu sângele deraiat de iubire, cu venele grației tăiate-n văzhuh. Pe vârfuri, părul tău străbate troiene de dor, cu alintul fulguit În fantasme. Nu mai pot să ascult recviemul din ornic, nu mai
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
fii minunea sfiirii, duhul bun În faptură. Cumplitul Îngheț se preface-n arsură, În iesle, pe paie, tăcerea mă-ndură! Păstori ai ispitei În somn mă veghează, magii sub pleoape Își joacă destinul, Melchior, Gașpar, Baltazar mă Încântă, În smirna veciei iubirea descântă! Pe pragul din stele Cuvântul se arată, cu pieptul deschis În deschisă furtună, cu tine scriu, cu tine mor deodată, călăuză În noapte, mereu, mereu lumină: „Eu nu voi fi eu, Moarte, până ce tu, la rându-ți, nu
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
El se numește geniu și reprezintă piscul cel mai Înalt al gândirii și creativității umane. Caracterizarea geniului (cu uneltele poetice atribuite de George Popa lui Eminescu) este magistrală: Da, pe pământ apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul lui e-ntins Și geniu e-al său nume. El doar atinge „pur și sfânt/ Suprema libertate” și ajunge să fie imaginea În oglindă a lui Eminescu, o oglindă cu suprafața ei argintie plină de semnificații. Prin studiul său
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
ac CIREȘII În cireșii târzii de afară Inflorit-au gânduri de plumb Pe smicelele de-odinioara Ce-ntarcau iubirile strâmb. În cireșii cu poale curtate Albine astrale culeg înțelesuri Cu trompele-n stele-mbaiate Adapă polenul teluric din șesuri. Nuntiți pe vecie cu astrele Își scutur-adesea o glumă Din zaua-nfipta-n braniște Să crească umbră de huma. Și dacă vară mustăcește Sub salul copt de ghidușii Plămada de iubiri le amintește Să-și ningă chitele de gingașii. .LECȚIE PENTRU SUFLET Suflet copil, mai
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
de pe animal e moartă, sunt absolut sigur că prin această condiție muritoare rezervată doar animalelor necuvântătoare, a fost dată mai târziu omului, din grijă și prevedere, capabilitatea de a muri. Sigur, însă, că moartea nu a fost dată omului pe vecie, căci doar haina se îmbracă numai pe dinafară, aducând, la nevoie, folos trupului, dar nefiind inerentă firii sale. Așadar, moartea a fost împrumutată din lumea celor necuvântătoare, sigur, cu un anumit rost, ca să îmbrace firea omenească ce fusese, de altfel
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
12 august | 17:00 | Bear Island | Centrul 5 - Europe Direct Comanesti | Comănești, jud. Bacău 14 august | 20:00 | Bear Island | CAFE dART | Hunedoara 14 august | 20:30 | Bear Island | Șușoté - loc de relaxare | Constantă 16 august | 20:00 | Frați pe vecie | The Music Pub - Asociația COLORERIA | Brăila 16 august | 22:00 | Îmi place asta super, mult, cel mai tare | Ceainăria Teaz | Piatră Neamț 16 august | 21:00 | Roboțelul de aur | CASĂ TIFF | Cluj Napoca 18 august | 19:30 | Efectul Domino-ului | Hecate
Jiří Stejskal, regizorul filmului ”Căminul meu” invitat la KineDok 2016 – Programul filmelor în luna AUGUST [Corola-blog/BlogPost/93826_a_95118]
-
soțului ei, atît de frumoasă cum numai eu am știut să o privesc așezîndu-se în mine ca o boală pe care n-o mai pot vindeca, ascunsă în inima mea din care am fost izgonit pentru a se așeza pe vecie, și după vecie, - poate doar îmi dezvelesc de ea rînd pe rînd zilele în care am văzut frumusețea cum vezi zăpezile așternîndu-se peste case, cum țipătul copilului taie pîrtie-n cer alături de îngeri, poate numai eu am văzut ceea ce altora nu
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
de frumoasă cum numai eu am știut să o privesc așezîndu-se în mine ca o boală pe care n-o mai pot vindeca, ascunsă în inima mea din care am fost izgonit pentru a se așeza pe vecie, și după vecie, - poate doar îmi dezvelesc de ea rînd pe rînd zilele în care am văzut frumusețea cum vezi zăpezile așternîndu-se peste case, cum țipătul copilului taie pîrtie-n cer alături de îngeri, poate numai eu am văzut ceea ce altora nu le este dat
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
albă, un cormoran cenușiu și libelula prinsă-n rășina peliculei, - și sângele nostru tăcut, tresărind o clipă, când, din nebăgare de seamă, cartea mi-a alunecat dintre degete și, ah, Lolita, Lolita s-a scufundat printre mâluri, înecându-se pe vecie. Și noi continuam să alunecăm foarte încet spre mare, - deasupra era sângele nostru, jos apa, aluviunile, deasupra cerul, jos peștii analfabeți și romanul, lectura pe veci neterminată și stuful, și cormoranii, și mâlurile neștiind că sunt triunghiuri sfinte, și noi
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
vântului * azi n-am avut chef să mă îmbrac am lăsat fata să plece din hainele mele-am făcut un munte în mijlocul casei ziua întreagă vântul a lovit în obloane fără haine eu nu sunt nimeni puteam rămâne așa pe vecie Seara a venit un mesager m-am îmbrăcat și din nou am fost Lu Li * zece boabe roșii de fasole zece boabe albe de fasole o piatră neagră de zece ori pe zi le mut nimeni altul nu-mi știe
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
poșircă, îmi spui că-s neagră și că-s moartea ta. 7 Prieten, Doamnă Brună, rob smerit: Suntem ca trei actori de comedie; Tu hărăzită altuia, nu mie, Iar eu de soartă ție hărăzit. Și nu așa, oricum, ci pe vecie, La zidul ocnei priponiți cumplit, Dar, chiar dacă nu-i scris să-ți fiu iubit, Eu nu m-aș cere-afară-n slobozie. Și-un gând nemernicos îmi dă târcoale: Ce-ar râde hoții dacă ne-ar vedea! Cu greu lăcat la gleznă
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
capre Era o zi foarte frumoasă Mergeam cu caprele la alăptat Ele aveau țâțe frumoase Oh, caprele mele aveau ugere bune de alăptat Mă gândeam la brânza lor Brânza lor de capră frumoasă După trei versuri și-o juma' de vecie S-a mai gătat o poezie Brânza de capră mă-mbată ades Ne-nțeles fii, Bine-nțeles. Spre primăvară L-acea noapte poleită cu petarde și cu stele zăcând toate una-ntr-alta stea lucind după luceferi, poleind în glumă
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
din albul lor câtva să înțeleagă. Pe drumul țării, plopii sub omături, un șir de preoți în odăjdii albe, din sus, din jos, au început să vină în nesfârșita lor procesiune și de pe dealuri, scuturând acății, ce străjuiesc hotare din vecie, nămeți întunecați, apar țăranii din iarna îndurării lor de veacuri... Cu ei, pe drumul nebătut de sănii, te stingi și tu sub fulgii de cenușă cătând la înțelesuri mai înalte suite-n furci prin munții lor de piatră. Răsare-n
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
de poezie din literatura universală: Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii. Lumină din lumina, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Mai înainte de a fi Cuvânt întrupat, Iisus Hristos a adus iudeilor și românilor un cuvant bine rostit
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
umor neobișnuit de fin, ci și o doamnă adevărată, într-o vreme în care oamenii de modă veche sunt considerați de imbecili ori desueți, ori snobi. Stăteam față în față la o măsuță rotundă de marmură, eu, ireversibil și pe vecie îndrăgostit, ea, încă incapabilă să-și înțeleagă furtuna sentimentelor, răvășită de năvălirea mea ca un popor pașnic invadat cu brutalitate de barbari necunoscuți. Atunci i-am spus povestea celor două pantere, un episod din istorisirile altei Șeherezade, ceva mai pline
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
arde bătăile inimii Și cât de beat respir Fulgerul pielii femeilor, nesecatul fir Ce leagă invizibilul de vizibil, Suflu al mângâierii, intangibil tangibil. 23 oct. 2003 Fluture, împărat, joc de harpe, În rug din îngeri bați Cu aripi ce pentru vecie Iau dimensiunile cunoașterii Flăcărilor pe care le cântă cenușa. Vezi, un aur ars sub pământ, Cu mine în pământ, Umple cu vârf călătoria celestă și subterană. Acum suntem aceeași rană, Chip al luminii ce prefigurează Metamorfoza nopții în arsură Divină
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
e numai început; Când a învățat să facă semințe, Universul s-a culcat liniștit, Mașinăria pornise, Altcineva trebuie să învețe Cum să dezlege, Cum să șteargă, Cum să întoarcă-n risipă, Cum să uite, Toate câte s-au adunat din vecie; Și acest lucru E cu mult mai greu Suntem doi Munții crapă în cascade, Gândul urcă, apa cade; Nu mai plânge, cerul vine Din adâncuri către tine; Nu mai plânge, apa zboară Către stele când coboară; Clipa are brațe moi
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
scris că cetatea mirajelor va fi ștearsă de vînt și alungată din memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat cu descifrarea pergamentelor și că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna și avea să rămînă pe vecie de nerepetat, căci semenele condamnate la o sută de ani de singurătate nu le era dată o a doua șansă pe pămînt". (Gabriel García Márquez, Un veac de singurătate, trad. Mihnea Gheorghiu, Minerva/ BPT, București, 1974, pp. 451-452). Par fraternité
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
oarbe; Ai vrea să știi încotro se îndreaptă, Ce rost e-n zvârcolirea nebunească, De ce răsare steaua înțeleaptă, De ce încep tăcerile să crească; Privind de jos, pare că ard departe Doar focuri reci, cu flăcări fără sânge, De care o vecie te desparte Și-n care nici o rază nu te plânge; Deschide ochii! Nimeni n-o să știe Dacă-i deschizi sau dacă-i lași în noapte, E cerul ca un geam de florărie Cu stele pârguite și mai coapte; Privește lung
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]