561 matches
-
obținând premiul I la un concurs din Imperiu, disputat la Budapesta. În capitala Ungariei va veni în 1914, îndrumat de părinți, să urmeze Dreptul, în paralel studiind 6 luni canto. Izbucnește războiul și trebuie să se înscrie voluntar în 1915; „vecinic vesel” (Filaret Barbu), iubit de toți, dirijează corul soldaților cu termen redus, cântă la banchetele militare și chiar pe frontul italian de la Isonzo, în momentele de acalmie, fiind aclamat și de inamici. („În orele libere, Grosavescu se posta înaintea receptorului
Agenda2006-10-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284836_a_286165]
-
ar putea fi Lume și geniu. Ca atare, o altă hipostază a neliniștii eminesciene este cea din poezia Dintre sute de catarge, care semnează lipsa de înțelegere a geniului de către lumea comună: "Nențeles rămâne gândul/ Ce-ți străbate cânturile,/ Zboară vecinic îngânându-l,/ Valurile, vânturile." Cea mai tulburătoare neliniște eminesciană este cea a perspectivei revenirii sisifice identitare în această lume a durerii, a răului și a morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă: aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
suferința metafizică, de "infinita vanità del tutto" . În viziunea lui Johann Wolfgang Goethe, deschisul este zborul de contopire cu Divinitatea, așa cum scrie în finalul poemului Mai înaltul și foarte înaltul: "Liberi, în zbor arzător/ Vom sui fără hotare/ Și în vecinica Iubire/ Ne vom soarbe, vom dispare." În poezia Le Voyage, Baudelaire năzuiește irepresibil către Nou, către Necunoscut: Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe? Au fond de l'Inconnu pour trouver du Nouveau! Iar în poezia Elévation
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fiin?? microscopic? pulbere fin? În str?lucirea efemer? a „imperiului unei raze": „În acea nem? rginire ne-nv?rtim uitând cu totul Cum c? lumea asta-ntreag? e o clip? suspendat?, ??-nd???tu i ?i nainte-i Întuneric se arăt?.. Astfel, Într-a vecinicei noapte pururea adânc?, Avem clipă, avem rază, care tot mai ?ine Inc?... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbr? -n Întuneric, C?ci e vis al nefiin?ei, universul cel himeric... " Simbol al cunoa?terii pure („obiect al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mânt r??? citor" În care oamenii „dureaz?-n vânt/De?erte idealuri"; „ to?i se nasc spre a muri/?i mor spre a se na?te "; „ei doar au stele cu noroc / ?i prigoni?i de soarte", pentru ca, „din sânul vecinicului ieri / Tr?ie?te azi ce moare ": „În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoars? ?? i, ca ?i-n ziua cea de ieri, Lumina ?i-o revărs?. ??ci este sara-n asfin?it ??i noaptea o s? nceapâ R?sare luna
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aur ce tremuri În nori, Ai mil??? i stinge lungi zilele meleCobori, o, coborî!" (Steaua vie?îi) Astrul Întruchipeaz?, metaforic, traiectoria În univers a existen?ei umane „clip? suspendat?" pe raza unei stele, a c?rei str?lucire efemer? e „vecinic? trecere", „stol de cocori" pierzându-se În „Întinsele / ?i necuprinsele / Drumuri de nori", „floare de crâng" ce „trece" ? i se stinge" că ?i clipele vie?îi": „ Stele-n cer Deasupra m?rilor Ard dep?rt?rilor Pan? ce pier". (Stele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
relațiilor sociale unde se constituie prima linie a frontului asprei confruntări: "tragedia mizeriei" și autoritatea literară reprezintă zona de refacere din spatele unei tranșee aflate mereu sub focul concentrat al artileriei dușmane: "Aci unde totul se aranjează "în șoaptă", eu rămîn vecinic absent. Nu pot cere nici o slujbă publică. Nu pot trăi din scrisul meu: piesele nu mi se joacă și romanul nu mi-a adus mai mult decît aduce atîta scris unui copist. Din ziaristică nu pot trăi". Iar contrapunctul eșecului
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
comunei Padina Matei: - Dolbocean Alexandru, Cărbunari Grigore, Verdeț Nicolae, Daneț Dumitru, Jian Ilie, Răduț Nicolae, Panici Costa, Iancu Petru, Novăcescu Costa,Marișescu Ghe., Lupu Costa, Bengescu Ilie etc. În memoria eroilor s-a ridicat un monument cu inscripția:PENTRU PATRIE ,,Vecinică amintire eroilor cari s-au dat jertfă pentru dezlănțuirea libertății, înfăptuirea dreptății și mântuirea neamului. Acest monument s-a ridicat în anul 1935 de către Corul Principelui Mihai din Moldova Nouă, cu ajutorul județului Caraș, populația locală și Societatea U.D.R.’’ În timpul
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
a inspirației noastre literare, nu înțeleg cum nu poți vedea obiectiv, unitatea spiritului modern al poeziei așa-zis futuriste cu tradiția milenară a creștinismului. Ce altceva înseamnă paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în vecinic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea tăcută, dar teribilă metafizică, halucinația obiectivă a duhului, apocalispul într-un cuvînt, extazul este caracteristica amînduror tendințe, care nu sunt decît una și aceeași, căutarea patetică a
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
la care ajusese. în rondeluri, octosilabul iambic domină, dar iambul e înlocuit uneori cu metri trisilabici, cu amfibrahi și anapești, tocmai pentru crearea unui contrast muzical între versul scurt și tipul de metru: Pe cînd orice ore rănesc, Iar ultima vecinic omoară... Tot sufletul mi-este o vioară Ce plînge duios că trăiesc... Și nici nu mai cerc să zîmbesc Cînd viața s-arată ușoară Pe cînd orice ore rănesc, Iar ultima vecinic omoară". (Rondelul orelor) Supremul ideal rămîne acum muzica
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
metru: Pe cînd orice ore rănesc, Iar ultima vecinic omoară... Tot sufletul mi-este o vioară Ce plînge duios că trăiesc... Și nici nu mai cerc să zîmbesc Cînd viața s-arată ușoară Pe cînd orice ore rănesc, Iar ultima vecinic omoară". (Rondelul orelor) Supremul ideal rămîne acum muzica. Repetițiile și revenirile sunt uneori dublate de aliterații care transformă poezia în melodie de neuitat, aproape independentă de cuvinte. în murmurul bătrîn al acestor ultime poezii macedonskiene se filtrează de cinci ori
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
1948 imnul oficial al statului Israel. Iar hora românească a devenit un dans național israelian. Plecau cu nostalgie în suflet, dar totuși plecau: „Ce simțire dureroasă/ Pentru noi, drumeții,/ Părăsindu-te pe tine - țara Frumuseții./ Gîndul nostru tot la tine/ Vecinic o să fie/ Cît va ține viața noastră,/ Scumpă Românie!” Comunitatea evreiască din România a fost mare și importantă din punct de vedere economic, social și cultural. La începutul anului 1940, înainte de destrămarea României Mari, ea număra circa 800.000 de
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
desfrunzirea neamului. Sună cornul clăbucet - chip și buze de ascet - luminișuri să imite stalactite/ stalacmite peștera epithalam eva oarbă-orb adam. Pod de frânghii luna spală și pe-al soarelui genunchi pare o femeie goală tristă vergură vestală bolnavă de poesie - vecinica epilepsie - la-nserare să-ngenunchi. Scrib/aed la curtea lor sângele nevăzător le punea la dezbrăcare reci odăjdii sclipitoare ferecând un ornic blând cu brățări și lănțișoare. Șlefuiam modern cu artă cearcăne cât marea-moartă împilându-l în idilă - a metaforei mantilă
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
mereu nesățiosul de plăceri continuă să tânjească după și mai mult: ,Ce trebuie să fie în marile porturi de pe coasta spre care pornesc lacom mâine?" Unele misive sunt așternute în versuri, din altele, poezia înălțându-se din câteva cuvinte: ,Vermeer - vecinică dimineață". La Rotterdam, admiră picturile lui Hyeronimus Bosch, care i se par înrudite cu imaginarul fantasmagoric din Domnișoara Hus, pe care a scris-o "chinuit de nostalgie" la Göttingen, orașul studenției sale. în aceste rânduri telegrafice descoperim și câte o
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
cînd visul cade spre amurgurile tragice în cari se cufundară iubirile mele ca un tezaur în mare, un tezaur misterios în marea adîncă! [...] Să nu turbure nimeni seninul meu somn de pribeag și diminețele zgomotoase să nu sune chemarea la vecinicul martiriu al visurilor grele. Să fie noapte de pace și umbră duioasă; florile să tremure încet pe tulpina lor subțire, iar vînturile să pară că plîng pe un frate. Tăcere magică! Să nu se audă nici zgomotul aripelor păserilor rătăcite
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
marea n-o poate potoli,/ Iubirea-ți doar răsplată-i poate fi./ Iubirea-ți ca s-o răsplătesc nu pot,/ Răsplată s-ai din cer înzecit, mă rog./ În viață cât suntem noi să iubim/ Atunci când n-om mai fi, vecinic să trăim.” (Soțului meu drag și iubitor). Observăm că aici smerenia nu-și mai găsește loc, dimpotrivă. De altfel, iubirea trăită de Anne și Simon, cunoscând o asemenea intensitate în împlinire, este puntea spre un „dincolo”, întrevăzut ca spațiul unde
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
Și mai poartă-mi sufletul în cană, Moale-amestecat cu apa rece, Către-amurgul mare cît o rană De după amiază grea ce trece. Și-ți voi fi, și-n iad și-n rai, blînd oaspăt Ce nici o dorință nu-ți înfrînă, Lăudîndu-ți vecinic trupul proaspăt Și-adormit, în norii calzi, pe-o rînă. Căci te-aș cam strivi, trist, într-o doară: Omiduță-omidă-omijoară ...
Sonet Laic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10155_a_11480]
-
Simona Tache Creveți aromați și conopidă cu chimen, coriandru și migdale. Autor: soțul. După maestrul blond, Jamie Oliver. Bun de tot, doar că n-am avut curajul să-i ducem, ca de obicei, o porție și unei vecinici în vârstă, cu care ne înțelegem noi bine. Ne-a oprit teama că ar putea avea, Doamne ferește, alergie la creveți, fără ca măcar să știe c-o are.
Şi bărbaţii gătesc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18616_a_19941]
-
mărilor / Ard depărtărilor / Până ce pier. După un semn / Clătind catargele / Tremură largele / Vase de lemn; / Niște cetăți / Plutind pe mările / Și mișcătoarele / Pustietăți. / stol de cocori / Apucă-ntinsele / Și necuprinsele / Drumuri de nori. / Zboară ce pot / Și-a lor întrecere / Vecinica trecere: / Asta e tot... / floare de crâng: / Astfel viețile / Și tinerețile / Trec și se sting. Orice noroc / Și-ntinde-aripile, / Gonit de clipele / Stării de loc. / Până nu mor / Pleacă-te, îngere, / La trista-mi plângere / Plină de-amor. / Nu e păcat
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
menestrel! Cu foc l-ai zis acum o vară; Azi zi-mi-l strâns, încetinel, La spartul nunții, în cămară. * Des cercetat de pădureți În pat de râu și-n humă unsă, Împărățea peste bureți Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau și nărăvaș, Că nu voia să înflorească. În țări de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el. * La Isarlîk, cea albă de lespezi, gloata suie, Dar greii pași prin ierburi și stuh se-împleticesc. În ochi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Gahel. Inegală creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca scuții zonele de aer, Răsfirați cetatea norilor în caier, Eu, sub piatra turcă, luat de Isarlîk, La o albă apă intru - bâldâbâc. Fie să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca din prea vechi acte. Eptagon cu vârfuri stelelor la fel. Șapte semne, puse ciclic: E ADDENDA ELAN Sunt numai o verigă din marea îndoire, Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar Un roi de existențe din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
am privit; Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit De-a umbrei și-a culorii bogată-amalgamare: Când repezi, când sticloase, și umede și rare, În orbul mării limpezi - tezaur negrăit - Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit Multipla aparență și vecinica schimbare. Dar mai apoi Crotona, cu zidul dorian, M-au despărțit de-a pururi de glaucul noian... O, Iön... Duhul Spartei încruntă strâmta zare; Și sus, prin golul nopții - mai trist și mai sever - Cetatea siderală în stricta-i descărnare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când, interioarele mări vor izbuti Ca ele să se-mbine, ca ele să se soarbă? Când învelită-n caldul sărut, te vei topi? O, spune-mi: deși drumul e astăzi sulf și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fiu de baci daco-roman. Un lucru de silă... - Credeți într-o revenire a clasicismului, care să aducă viață nouă poeziei? - ... - Sau credeți - cum s-a dat țipătul de alarmă în străinătate - în moartea, dispariția poeziei? - E posibil, în văzduhurile Cetății Vecinice, îngerul din Apocalips să fi sunat întîia trâmbiță chiar în aceste timpuri; și să fi început să se dărâme această parte din Soarele Consolator. Dar numai ca o dreaptă încercare a închinătorilor Feței înșelătoare. Cei vrednici de harul inalienabil al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]