435,318 matches
-
fiecare admirându-și ceafa fără oglindă. -Adică înotau privind-și propria ceafă? -Exact, dragul meu... -Auzi, scuză-mă: știi cumva că acum stai de vorbă cu mine? -Adică, să înțeleg că mă jignești în fața propriului meu televizor? -Doamne-ferește!, da' nu văd nici o logică în tot ce spui... -Păi, nici nu e, ci doar o priveliște onirică... -O ce? Că nu pricep... -Da' nu ți-am spus? Visam, domnu' vecin, vi-sam! Și nu pricepi, fiindcă mă tot întrerupi... Așaaaa! Și stai
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
logică în tot ce spui... -Păi, nici nu e, ci doar o priveliște onirică... -O ce? Că nu pricep... -Da' nu ți-am spus? Visam, domnu' vecin, vi-sam! Și nu pricepi, fiindcă mă tot întrerupi... Așaaaa! Și stai să vezi: pe un alt ecran de televizor, se vedea clar cum una dintre cele două vietăți flancatoare aducea relativ binișor cu domnul ministru Eugen Nicolaescu, iar cealaltă cu domnul ministru Gheorghe Barbu... -Ai febră... -N-am! ... Iar în jurul lor, se zbenguia o
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
e, ci doar o priveliște onirică... -O ce? Că nu pricep... -Da' nu ți-am spus? Visam, domnu' vecin, vi-sam! Și nu pricepi, fiindcă mă tot întrerupi... Așaaaa! Și stai să vezi: pe un alt ecran de televizor, se vedea clar cum una dintre cele două vietăți flancatoare aducea relativ binișor cu domnul ministru Eugen Nicolaescu, iar cealaltă cu domnul ministru Gheorghe Barbu... -Ai febră... -N-am! ... Iar în jurul lor, se zbenguia o cohortă veselă de pensionari rumeni, fiecare având în
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
domnul ministru Gheorghe Barbu... -Ai febră... -N-am! ... Iar în jurul lor, se zbenguia o cohortă veselă de pensionari rumeni, fiecare având în dinți câte o sacoșă cu medicamente gratuite și cuponul cu pensia recorelată... Apoi, pe alt ecran de televizor, am văzut apărând din adâncul Titicacăi (sau Titicacului - că e lac, nu?) vitrine în care produsele expuse aveau prețuri atât de mici, încât nu se puteau descifra... -Stai, omule! Ce naiba visai? Inversul Apocalipsei? -Eu de unde să știu? Cert este că, de după un
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
parcă... Da, domnule, chiar plânge spunând: -Cum e posibil ca noi, în calitate de Senat, să avem doar 25 de femei de serviviu, iar Camera Deputaților 300? -Așa e, îl aprobă imediat Haralampy. S-au mutat în casă nouă și... Tu, bade, vezi ce electorat inconștient suntem! Suntem niște subintelectuali și, în calitatea aceasta, privim la televizor seară de seară și-i ocărâm pe bieții aleși care n-au autoturisme noi, n-au suficiente femei de serviciu, n-au covoare, n-au laptopuri
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
Alexandra Olivotto Victorie! Am reușit să văd, într-un final și înainte de finalul lui 2005, O fată de milioane, peliculă desemnată de Academia Americană de Film ca fiind "a anului". O să vi-l analizez pe larg, dar înainte vreau să elaborez pe tema Clint Eastwood, poate vor
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
simțul lui în afaceri. A jucat în westernuri cât acestea erau "pe val", dar a jucat în și a regizat ultimul film de acest gen în 1980, când deja era pe cale de dispariție. Între westernuri, mai juca și în polițiste, vezi seria de Dirty Harry. Pe la începutul anilor '70, Eastwood și-a luat inima-n dinți și camera în mână. Merită să vă comunic o constatare a criticilor de film. O situație se repetă în majoritatea peliculelor semnate de Eastwood, de la
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
doză de umor la tragedia generală. La care m-a deranjat puțin pragmatismul care asigură coeziunea ideologică a triunghiului de personaje. Filozofia e foarte emfatică, de genul "am fost și eu în Arcadia", acum pot să mor: Scrap trăiește ca să vadă și să întrețină pasiunea din box, Maggie ca să boxeze, Frankie ca să se perfecționeze, pe sine, dar și pe alții (adică să îi aducă în faza în care să câștige un meci de titlu). Aceste scopuri îi mână într-atât încât
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
obiceiul de a-și scălda protagoniștii în lumină pe un fundal întunecat, dar de data aceasta găsește proporția corectă. Tot filmul e întunecat ca și cromatică, lumina de la meciurile de box te orbește aproape, iar pe cea a zilei o vezi aproape totdeauna filtrată. Ai parte de apus și de zori, de siluete abia conturate, de ecran negru cu excepția unui profil. Ca și în Moartea domnului Lăzărescu, majoritatea acțiunii se petrece în interioare al căror spațiu nu e niciodată larg și
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
eșec. Acest eșec nu poate să-i fie imputat decât în parte: în copilărie a fost zguduit din temelii de un traumatism foarte puternic, un adevărat cutremur interior. Oricum, scrie autorul ,îmi duc în lume bârlogul, ca Diogene butoiul". Se vede ca fiind ,posac", ,ursuz". Atitudinea lui generală este de o ,agresivitate defensivă". Nu voiește, în ruptul capului, să i se observe vulnerabilitatea. Se află în continuă alarmă, din groaza de ridicol. A ratat multe prilejuri benefice din spaima de a
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
etc., în spațiul căreia se afirmă puternic interesul pentru diversitate, dovedește, prin chiar construcția finală, care este expoziția însăși, că ideea fundamentală este mai curînd una din domeniul cosmogoniei decît al artei; anume afirmația că orice structură, unitară ca mecanism văzut din afară și perfect coerentă ca metabolism intern, este armonizarea înaltă, după modelul cosmic, a unui număr infinit de entități particulare. Astfel, arhitectura de forme și de imagini a Paulei Ribariu, sprijinită pe un repertoriu halucinant de semne și de
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
un anumit fel, sistemul de semne pe care îl propune Paula Ribariu seamănă, ca utilitate prezumtivă, cu misterioasele și încîlcitele desene de la Nazca, ilizibile pînă la opacitate privite de aproape, adică din chiar interiorul grafiei lor, dar fascinante și cutremurătoare văzute de sus, din spațiul aerian, de acolo de unde funcția lor începe să se precizeze și să devină eficientă. Semnele încetează a mai fi ornamente și devin, subtil, instrumente. Si efectul Baikonur Instrumente care nu sunt, neapărat, pasive, pentru că ele pot
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
dă vină pe calitatea traducerilor; se mai practică și acest soi de transfer; monștri sacri autohtoni, care în franceză sau engleză nu sună atît de sublim ca în românește... în fapt, politica promovării prin traduceri are un efect lesne de văzut cu ochiul liber: lamentabil și împiedicînd apariția în Occident a unor scriitori care să dea literaturii române mult rîvnita aură de universalitate. Autorul român ajuns în librăriile din Occident e un fel de Mutu care rupe tăcerea după ce a fost
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
în volumul de față creionarea unor ,chipuri" e un simplu pretext pentru etalarea unor abilități care le depășesc (și, deci, le înglobează) pe cele pur descriptive. E un volum care pare să scape de sub aura strident colorată în care-l vedeam pe Papini: un spirit care a făcut din crizele modernității un raison de vivre, încercînd - ambițios în maniera enciclopediștilor - o sumedenie de formule, testînd tot timpul cîte ceva, mereu cu patos (chiar dacă el se traduce în pesimism și cinism, ca
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
se sărbătorește, în Brazilia, dar și în Portugalia - poate și în alte țări - centenarul lui Erico Verissimo. Cu această ocazie, Editura Vivaldi va reedita Domnul ambasador, acum în versiune integrală (adică fără intervențiile cenzurii comuniste care însă, după cum s-a văzut, nu prea reușise să ,estompeze" virulența critică antitotalitară a cărții). Vom marca astfel și noi acest an comemorativ, cu atât mai mult cu cât fiul romancierului, prozatorul și umoristul Luis Fernando Verissimo, ne va fi oaspete între 1-3 noiembrie. Am
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
mine prima probă a focului în Portugalia. Vechiul teatru este situat în Piața Rossio. Mult înainte de ora stabilită pentru începerea conferinței, localul era complet ocupat de un public care mi s-a părut cam surescitat. În fundalul scenei deschise se vedea o masă lungă împodobită cu flori. (Ah! Faimoasele, formalele, ultraplictisitoarele mese de la ceremoniile publice, la care iau loc autoritățile și așa-numiții ,granguri", prezidiul fatal de unde pleacă monotone și solemne discursuri!) Alvaro și Heloisa Lins (ambasadorul Braziliei la Lisabona și
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
el însuși scriitor și care nu se sfiise să-și arate pe față aversiunea față de regim, n.n.) au intrat în sală discret, aproape într-ascuns, pentru a evita aplauzele cu care opoziția portugheză obișnuia în general să salute, de câte ori îl vedea, pe ambasadorul care oferise azil generalului Humberto Delgado (fost contracandidat al lui Salazar în alegeri, care ulterior va fi asasinat în condiții niciodată elucidate, n.n.), scăpându-l de P.I.D.E. (,Securitatea" portugheză, n.n.) și de temnițele acesteia. (Lins voia să evite
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
Administratorul teatrului m-a apucat de braț: ,Ce facem? Nu știu cine vă poate prezenta! E o chestiune foarte delicată, dată fiind situația... Vreau să evit orice probleme..." - ,Nu vă faceți griji", l-am liniștit eu. Am să mă prezint singur. Nu văd în teatrul acesta și nici în orașul acesta pe cineva care să mă cunoască de mai mult timp decât... mine". Omul a părut ușurat. ,Bine, dragă domnule. Puteți începe conferința. Doamne ajută!" Am intrat în scenă și m-am apropiat
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
prilej de a reveni, ca-n poemele despre acesta, la desenul limpede și bogat al portretului încărcat de dragoste și prețuire: , Și când închei aceste rânduri îmi apare din nou figura ta chinuită, biet profesor din școalele noastre sărace. Te văd din nou în căsuța ta săracă, sărac de bani și de cărți, un cărturar stângaci ai cărui ochi se luminează de scânteile focului sacru, ș...ț Și totuși, pe tine te fericesc eu, fiindcă din viața ta trudită se desface
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
temeiul afirmației adevărate și căreia nu i se poate opune nimic fals. Ideea aceasta, Consiliul Europei ar fi găsit-o la Brașov și n-ar fi greșit propunând ca simbol al ei statuia mică a ucenicului martir ce se poate vedea în partea de sus a Bisericii Negre. Să nu uităm că la Sibiu, în anul 1554, a apărut prima carte românească tipărită, Catehismul luteran. Ceva mai mult decât chitanța adresată judelui din Brașov, de legendarul Neacșu, de unde ar începe literatura
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
el un popor de luterani? N-ar strica, punând măcar ipoteza... Rog fundamentaliștii ortodocși să nu se supere. Și nici cei care, în mutarea capitalei țării la Brașov - cum se discuta pe vremuri între cele două războaie la București - ar vedea o blasfemie. Am pomenit despre Sibiu și despre alegerea acestui oraș important al nostru ca loc în care sălășluiesc o sumedenie de valori europene caracteristice. Centru industrial din vechime, de cultură, vezi cele patru tipografii, Muzeul Bruckental, Societatea Astra și-
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
vremuri între cele două războaie la București - ar vedea o blasfemie. Am pomenit despre Sibiu și despre alegerea acestui oraș important al nostru ca loc în care sălășluiesc o sumedenie de valori europene caracteristice. Centru industrial din vechime, de cultură, vezi cele patru tipografii, Muzeul Bruckental, Societatea Astra și-atâtea și-atâtea dovezi de apartenență a Sibiului la istoria europeană cea mai veche. Aici, un arhitect ar umple multe pagini, descriind stilurile medievale cele mai curate. A fost o blasfemie. A
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
ticăloșie s-a făcut aici, în nobila așezare. Pe vremuri, vizitasem una din aceste case superbe, locuită acum de o familie țigănească. Nu pot să descriu, liniștit și fără să mi se urce sângele la cap, ororile pe care le văzusem în interiorul acelei splendide gospodării, odinioară. Dacă citim ziarele, dacă ne uităm la televizor, vedem multe semne ale unei înstrăinări de ceea ce, în general, se numește spiritul european. Furturile, jafurile, tâlhăriile și toate celelalte fărădelegi ne îndepărtează uneori sau în unele
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
case superbe, locuită acum de o familie țigănească. Nu pot să descriu, liniștit și fără să mi se urce sângele la cap, ororile pe care le văzusem în interiorul acelei splendide gospodării, odinioară. Dacă citim ziarele, dacă ne uităm la televizor, vedem multe semne ale unei înstrăinări de ceea ce, în general, se numește spiritul european. Furturile, jafurile, tâlhăriile și toate celelalte fărădelegi ne îndepărtează uneori sau în unele locuri, încetul cu încetul, de ideea că facem parte din Europa și că alcătuim
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
încă în RP (received pronounciation, cea mai curată și mai literară variantă a englezei vorbite), nici urmă de accent cockney. Cu câțiva ani înainte, serialul comic TV trecea printr-o revoluție. Șase genii comice (scuzați tonul panegiric, dar odată ce veți vedea, veți înțelege la sigur), ale căror nume merită să le menționez: Graham Chapman, John Cleese, Eric Idle, Michael Palin, Terry Jones și Terry Gilliam. Probabil ultimul, singurul american din grup, vă este cel mai cunoscut, pentru că a devenit un regizor
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]