399 matches
-
de construire, a unui alt baraj, pe cursul superior al unui afluent al fluviului Gange, Mahakali. Acest proiect indo-nepalez, Barajul Pancheswar, va fi cel mai înalt baraj din lume și va fi construit în colaborare cu SUA. La începutul perioadei Vedice, Indus și râul Sarasvati au fost fluviile majore ale subcontinentului Indian, nu Gange. Dar mai târziu trei conducători din perioada Vedică par să acorde o importanță mult mai mare pentru Gange, așa cum se arată prin numeroasele trimiteri (referințe). Este posibil
Gange () [Corola-website/Science/308433_a_309762]
-
va fi cel mai înalt baraj din lume și va fi construit în colaborare cu SUA. La începutul perioadei Vedice, Indus și râul Sarasvati au fost fluviile majore ale subcontinentului Indian, nu Gange. Dar mai târziu trei conducători din perioada Vedică par să acorde o importanță mult mai mare pentru Gange, așa cum se arată prin numeroasele trimiteri (referințe). Este posibil ca primul european care a menționat Gange să fi fost etnograful grec Megasthenes (cca. 350-290 î.Hr.). El a făcut acest lucru
Gange () [Corola-website/Science/308433_a_309762]
-
le (în sanskrită वेद) sunt o culegere de texte originare din Vechea Indie. Sunt cele mai vechi scripturi ale hinduismului. În prezent, textele vedice sunt venerate de hinduși din întreaga lume. Versurile lor sunt recitate în cadrul rugăciunilor și slujbelor religioase. În timpurile moderne, studiile vedice sunt cruciale în ceea ce privește înțelegerea lingvisticii indo-europene, precum și a istoriei Indiei antice. Conform interpretărilor hinduse stricte, le sunt "apaurușeya" („creații
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
sunt o culegere de texte originare din Vechea Indie. Sunt cele mai vechi scripturi ale hinduismului. În prezent, textele vedice sunt venerate de hinduși din întreaga lume. Versurile lor sunt recitate în cadrul rugăciunilor și slujbelor religioase. În timpurile moderne, studiile vedice sunt cruciale în ceea ce privește înțelegerea lingvisticii indo-europene, precum și a istoriei Indiei antice. Conform interpretărilor hinduse stricte, le sunt "apaurușeya" („creații non-umane”) și au fost revelate în mod direct, motiv pentru care sunt numite „"śruti"” („ceea ce se aude”). Hinduismul, cunoscut și ca
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
ca Vedele să fie cele mai vechi scripturi care au supraviețuit și care sunt încă folosite. Majoritatea indologilor consideră că o tradiție orală a existat cu mult înainte ca unele învățături să fie notate, în secolul al doilea î.e.n.. Textele vedice au fost compuse și apoi transmise oral, în sanscrită, cu multe secole înainte de a fi trecute în scris. Manuscrisele cele mai vechi care au supraviețuit datează din secolul XI î.e.n.. Radhakrishnan & Moore (1957, pp. xvii-xviii) rezumă vechea viziune academică atunci când
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
compuse și apoi transmise oral, în sanscrită, cu multe secole înainte de a fi trecute în scris. Manuscrisele cele mai vechi care au supraviețuit datează din secolul XI î.e.n.. Radhakrishnan & Moore (1957, pp. xvii-xviii) rezumă vechea viziune academică atunci când afirmă : Perioadă vedică e caracterizată de obscuritate, dar ar putea fi plasată aproximativ între 2500 și 600 î.Hr.. Când e folosit de acești autori, termenul „Perioadă vedică” include lunga perioadă de evenimente culturale pre-literare, care au dat naștere treptat textului scris. Flood (1996
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
din secolul XI î.e.n.. Radhakrishnan & Moore (1957, pp. xvii-xviii) rezumă vechea viziune academică atunci când afirmă : Perioadă vedică e caracterizată de obscuritate, dar ar putea fi plasată aproximativ între 2500 și 600 î.Hr.. Când e folosit de acești autori, termenul „Perioadă vedică” include lunga perioadă de evenimente culturale pre-literare, care au dat naștere treptat textului scris. Flood (1996, p. 37) face referință la „cronologia mai sobră”, între 1500 și 1200 î.e.n., propusă de Max Müller pentru primele porțiuni ale textului. Michael Witzel
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
de evenimente culturale pre-literare, care au dat naștere treptat textului scris. Flood (1996, p. 37) face referință la „cronologia mai sobră”, între 1500 și 1200 î.e.n., propusă de Max Müller pentru primele porțiuni ale textului. Michael Witzel consideră că textele vedice originale au fost compuse în mod oral între c.1500 și c. 500-400 î.e.n.. Cu toate acestea, datarea Vedelor s-a văzut îngreunată, timp de mai bine de un secol, de elemente controversate precum Teoria invaziei ariene, teoria Afară din
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
exact ca „"Un număr de opere apreciate, care constituie baza primei perioade a religiei hinduse"”. Este derivat de la „vid-”, „a ști” în sanscrită. Ar putea fi însă derivat din cuvântul proto-indo-european "*weid-", care înseamnă „a vedea” sau „a cunoaște”. Textele vedice sunt grupate în mod tradițional în patru categorii : Samhite, Brahmane, Aranyake, și Upanișade. Acest grup de texte este numit „"shruti"” (sanscrită : "śruti"; „ceea ce e auzit”). Din timpuri postvedice s-a considerat a fi înțelepciune revelată, spre deosebire de alte texte, cunoscute, în
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
e supus unor dezbateri, se folosește în generl. După cum explică Axel Michaels : "These classifications are often not tenable for linguistic and formal reasons: There is not only one collection at any one time, but rather several handed down in separate Vedic schools; Upanișads ... are sometimes not to be distinguished from Ăraṇyakas...; Brăhmaṇas contain older strata of language attributed to the Saṃhităs; there are various dialects and locally prominent traditions of the Vedic schools. Nevertheless, it is advisable to stick to the
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
one time, but rather several handed down in separate Vedic schools; Upanișads ... are sometimes not to be distinguished from Ăraṇyakas...; Brăhmaṇas contain older strata of language attributed to the Saṃhităs; there are various dialects and locally prominent traditions of the Vedic schools. Nevertheless, it is advisable to stick to the division adopted by Max Müller because it follows the Indian tradition, conveys the historical sequence fairly accurately, and underlies the current editions, translations, and monographs on Vedic literature." "Aceste clasificări adesea
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
prominent traditions of the Vedic schools. Nevertheless, it is advisable to stick to the division adopted by Max Müller because it follows the Indian tradition, conveys the historical sequence fairly accurately, and underlies the current editions, translations, and monographs on Vedic literature." "Aceste clasificări adesea nu sunt susținute din motive formale sau lingvistice : Nu există o singură colecție, scrisă într-o singură perioadă de timp, ci mai multe, transmise de diferite școli vedice; Upanișadele... uneori nu se pot distinge de Aranyake
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
underlies the current editions, translations, and monographs on Vedic literature." "Aceste clasificări adesea nu sunt susținute din motive formale sau lingvistice : Nu există o singură colecție, scrisă într-o singură perioadă de timp, ci mai multe, transmise de diferite școli vedice; Upanișadele... uneori nu se pot distinge de Aranyake...; Brahmanele conțin și straturi mai vechi de limbaj, atribuit Samhitelor; există mai multe dialecte și tradiții locale proeminente ale școlilor vedice. Cu toate acestea, este recomandată păstrarea categorizării lui Max Müller, deoarece
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
singură perioadă de timp, ci mai multe, transmise de diferite școli vedice; Upanișadele... uneori nu se pot distinge de Aranyake...; Brahmanele conțin și straturi mai vechi de limbaj, atribuit Samhitelor; există mai multe dialecte și tradiții locale proeminente ale școlilor vedice. Cu toate acestea, este recomandată păstrarea categorizării lui Max Müller, deoarece se bazează pe tradiția indiană, respectă succesiunea istorică și pune accent pe actualele ediții, traduceri și monografii ale literaturii vedice." Michael Witzel afirmă despre sutrele rituale, considerate „smriti”, dar
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
mai multe dialecte și tradiții locale proeminente ale școlilor vedice. Cu toate acestea, este recomandată păstrarea categorizării lui Max Müller, deoarece se bazează pe tradiția indiană, respectă succesiunea istorică și pune accent pe actualele ediții, traduceri și monografii ale literaturii vedice." Michael Witzel afirmă despre sutrele rituale, considerate „smriti”, dar care aparțin Vedelor târzii în limbaj și conținut, că ar face parte din textele vedice. Lucrări precum Brahmanele, Aranyakele și Upanișadele interpretează de multe ori rituaurile și politeismul Samhitelor de o
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
tradiția indiană, respectă succesiunea istorică și pune accent pe actualele ediții, traduceri și monografii ale literaturii vedice." Michael Witzel afirmă despre sutrele rituale, considerate „smriti”, dar care aparțin Vedelor târzii în limbaj și conținut, că ar face parte din textele vedice. Lucrări precum Brahmanele, Aranyakele și Upanișadele interpretează de multe ori rituaurile și politeismul Samhitelor de o manieră filozofică și metaforică, cu scopul de a explora concepte abstracte precum Absolutul (Brahma) și sufletul sinelui (Atman); Upanișadele târzii discută și despre Lordul
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
Credința tradițională, afirmată în Vishnu Purana (sec.IV e.n.) este că actuala aranjare a celor patru Vede îi aparține înțeleptului mitic Vedavyasa. Samhita Rig-Veda este cel mai vechi dintre textele indiene care au supraviețuit. Este o colecție de 1028 imnuri vedice în sanscrită, cu 10.600 versuri în total, organizate în zece cărți (sanscrită : „mandale”). Imnurile sunt dedicate zeităților Rigvedice. Cărțile au fost scrise de către înțelepți și poeți aparținând unor grupuri sacerdotale diferite, de-a lungul unei perioade de 500 de
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
de ani, pe care Avari o consideră de la 1400 î.e.n. până la 900 î.e.n., dacă nu mai devreme. Conform lui Max Müller, bazându-se pe dovezi interne (filologice și lingvistice), Rigveda a fost compusă aproximativ între 1700 și 1100 î.e.n. (perioada vedică timpurie), în regiunea Punjab (Sapta Sindhu) a subcontinentului indian. Michael Witzel consideră că Rig Veda a fost compusă aproximativ între 1450-1350 î.e.n.. Există similitudini lingvistice și culturale importante între Rigveda și Avesta iraniană, derivând din timpurile proto-indo-iraniene, deseori asociată culturii
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
culoarea bolții cerești. Zeus și Yahweh își așază picioarele pe azur”. Amuletele de culoare albastră au darul de a anihila „privirile rele”. Mantia zeului scandinav Odhinn este albastră precum a Fecioarei Maria, care, poetic, este considerată „Crinul albastru”. În mitologia vedică Vișnu reîncarnat în Krișna era vopsit în albastru. Învățătorul Iisus este și el reprezentat în veșminte albastre. „Albastrul, simbolul adevărului și al veșniciei lui dumnezeu (căci ceea ce este adevărat este veșnic) va rămâne întotdeauna simbolul nemuririi omenești” (P Portal). China
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
hindusa contemporană din India, dorința de a dobândi "prăsadă" și de a obține sunt două din motivațiile majore ale pelerinajelor și vizitelor templelor. Ideea de "prăsadă" are o lungă istorie a semnificațiilor în tradiția sanskrită începând încă din perioada literaturii vedice. În contextul tradiției , "prăsadă" este considerată o stare mentală experimentata de zei, sfinți și alte ființe superioare care este exprimată prin generozitate spontană și cele mai înalte dorințe de bine pentru ceilalți. Această înțelegere a "prăsadă" ca fiind o stare
Prasad () [Corola-website/Science/326578_a_327907]
-
află și doi păstori. Aceștia, spre a-și fortifica speranța și credința că “omenirea își poate relua firul vieții din capătul uitat al civilizației”, se îmbărbătează cântându-și unul altuia “cântece bătrânești”. Primul cioban - din străvechea Indie - reproduce “ două hime vedice”, iar al doilea - din legendara Dacie - “tragănă melodios Miorița”. Iar forța semnificației e totală: lumea nu se sfârșește cu Miorița, ci lumea o poate lua de la început cu ajutorul ei. Este, printre altele, o replică severă dată interpretărilor ce vizau fatalismul
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
În sihăstrie-mi fuge inima... Iarna n-o mistuie lupii și nici Cuvântul nu va hiberna! Lumina cerului negru În Socotra să plece, nu Îngădui ca sturzul să cânte pe casa mea! Poezia nu e o insulă a fericirii, din vedica limbă a mai căzut o stea! E-atâta vis nevisat, e atâta speranță În lucruri Încât incendiul privirii nu poate veni decât de sus, de pe creste! Lumina cerului negru apasă, totul pare din altă poveste. Dacă cineva nu m-a
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
vechi mărturii de existență a vieții umane în India. Primele comunități permanente cunoscute au apărut acum 9000 de ani și s-au dezvoltat gradual formând civilizația din valea Indusului, care a apărut în jur de 3300 î.H. Apoi perioada vedică a pus bazele Hinduismului și ale altor aspecte culturale, care caracterizează societatea indiană din jurul anului 500 î.H. Începând cu 550 î.H. s-au dezvoltat și alte forme de comunități, care au dat naștere la diferite regate și republici
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
un sufix flexionar comun (la nominativ singular, persoana a II-a singular, etc.), visarga apare frecvent în textele sanscrite. În ordinea tradițională a sunetelor sanscrite, visarga împreună cu anusvăra apare între vocale și consoane oclusive. Pronunția exactă a visarga în textele vedice poate varia între diferitele Śăkhă. Unele pronunță un ecou ușor al vocalei precedente după fricativă, de exemplu „” vafi pronunțat , iar „” va fi pronunțat . Conform fonologilor sanscriți, visarga are doi alofoni, și anume „जिह्वामू
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
imnurile, versetele, incantațiile și tratatele ce datează din perioada invaziilor ariene și care sunt fundamentul învățăturilor hinduse. Upanișadele, lucrări elaborate pe baza Vedelor, reprezentau un compediu de speculații metafizice și filozofice puse în circulație în jurul anului 900 i.Hr.Potrivit textelor Vedice, destinul unui hindus este determinat de toate acțiunile sale și de consecințele acestora de-a lungul fazelor succesinve ale existenței. Destinul său este numit Karma. O viață corectă în prezent constituie garanția unei existențe mai bune mai târziu. O viață
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]