121 matches
-
este un sunet consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este (a nu se confunda cu alte simboluri asemănătoare: , sau ). În limba română apare ca alofon al consoanei nazale alveolare atunci cînd aceasta este urmată de o consoană velară sau de una palatală. La nivel fonetic, cele două sunete sînt distincte întrucît au un loc de articulare complet diferit, unul velar și celălalt alveolar. Din punct de vedere fonologic însă, în limba română ele sînt percepute ca unul și
Consoană nazală velară () [Corola-website/Science/300047_a_301376]
-
în Asia Mică. Pare verosimilă ideea că ar fi vorba de colonia grecească din actuala Ischia, pe atunci "Pithekuses". Originea literei C pare să fie aceeași cu cea a literei G; etrusca nu făcea, se pare, diferența între consoanele oclusive velare surde și sonore (codice 1 și respectiv codice 2, în API), alfabetul etrusc a utilizat o a treia literă din alfabetul grec, Γ (gamma), pentru transcrierea consoanei codice 1, din limba etruscă. Unele nume de înrudire ne sunt cunoscute mulțumită inscripțiilor aflate în
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
și alți diftongi: În transcrierea diftongilor există o diferență între Capidan și P. Atanasov, în sensul că acesta notează și semivocalele e̯ și o̯. Meglenoromâna are 26 consoane: În poziție finală de cuvânt, consoana /l/ primește o nuanță velară: "cał" „cal”, "crieł" „minte, gând”. Transcrierea consoanelor diferită de cea din română: Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele trăsături arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate. În morfologie se remarcă atât
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de exereză, care să continue să păstreze o funcție bună a sfincterului velo-faringian. La obezi, se indică începerea curei de slăbire și aplicarea presiunii pozitive nazale preoperator pentru diminuarea edemului și a secrețiilor salivare. Complicațiile acestei intervenții sunt multiple: •insuficiență velară, •reflux nazal de lichide în timpul deglutiției, •sinechii velo-faringiene, •rinolalia, •stenoze parțiale faringiene. Rata de succes a intervenției variază între 30% și 70% și este condiționată de scăderea AHI postoperator cu mai mult de 50% și abolirea sforăitului. Rezultatele inconstante ale
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
6.1, fig. 6.2), radiologice, stroboscopice, electromiografice și electroglotografice Diagnosticul diferențial presupune evitarea confuziei cu tulburări vocale prin afecțiuni ale cavităților de rezonanță supraglotice: stomatolalia (vocea faringiană), datorată unei tumori oro faringiene sau hipertrofiei amigdaliene; rinolaliile deschise, din insuficiențele velare, diviziunile velopalatine sau paraliziile vălului palatin; rinolaliile închise, consecutive stenozelor sau obstrucțiilor nazale și rinofaringiene. Trebuie excluse de asemenea defectele de emisiune vocală provocate de afecțiuni neurologice (dizartriile pseudo-bulbarilor, bulbarilor, cerebeloșilor și parkinsonienilor) și tulburările „suflătorului” pulmonar (disritmie respiratorie, insuficiență
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
pentru vocalele ă și î - vocale mediale - dosul limbii se retrage puțin spre partea posterioară a palatului, prelungind astfel rezonatorul în care va intra și partea medială a limbii și palatului; - pentru vocalele u și o - vocale posterioare, postpalatale sau velare - dosul limbii se retrage și mai mult spre partea posterioară a palatului, prelungind cu mult rezonatorul, care cuprinde astfel și partea posterioară a dosului limbii și a palatului; de asemenea, rezonatorul se mai lungește și în partea din față a
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ierarhice, și a doua, de utilizare propriu-zisă a sintagmelor terminologice reduse la componentul semantic esențial, adică adjectivul. Oferim un exemplu din fonetică, în care calitatea sunetelor este suficientă pentru identificarea lor: vibrante/dentale/fricative/sonante/surde/sonore/lichide/spirante/siflante/velare etc. Vom arăta mai departe că și în limbajul sportiv se regăsesc numeroase exemple de substantivizări ale adjectivelor. Bine-cunoscutele exemple de tipul mondialele, europenele, naționalele se regăsesc pe mai toate paginile publicațiilor cu profil sportiv: Și acum, revenim la Mondialele
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
veche decît cea proto-indo-europeană din care s-au dezvoltat ulterior limbile indo-europene, uralice și altaice. Sînt reconstituite și 203 rădăcini comune ale grupului proto-boreal228. Acest idiom arhaic ar fi avut și un fonem specific, pe care Andreev îl numește spiranta velara X. Un argument în favoarea existenței acestei macrofamilii este faptul ca distincția satem-centum, existentă în limbile indo-europene, apare, de fapt, și în limbile uralo-altaice. În grupul satem, răsăritean, al limbilor indo-europene există consoane palatalizate, în timp ce în grupul centum occidental aceste consoane
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
345, 346, 355, 356, ~ arhaica 305, ~ clasică 305, ~ colocviala din Gibraltar (llanito) 323, ~ medievală 272, ~ primitivă 305, castiliana veche 272, creola ~ 114, 227, 228, 250, 291, 305,324, iudeo-~ (ladino, judesmo/djudezmo) 115, 117, 149, 269, 272, 305, 326 spiranta velara X 120 Sprachbund 116, 117 standardizare 114 stil 29, ~ de limbă 29, 34, 35, 38, ~ discursiv-pragmatic 195 stilistic 195, registru ~ 195, 309 stilistica 26, 34, 79, 205, ~a limbii 35, 258, ~a respectului 243 structuralism 25, 29, 32, post~ 25
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de la o etapă la alta sau chiar într-o aceeași etapă (între expunerea teoretică și întrebuințarea concretă în scris), cu diferite motivări. Un exemplu: în Proiectul de ortografie din 1904, prezentat de Titu Maiorescu, litera î trebuia să păstreze natura velară a consoanelor c și g; de aceea, în aceste contexte fonetice nu se va folosi litera î: „Sonul î se scrie cu î, însă acolo unde este imediat precedat de consoanele c și g se scrie cu î.” (Critice, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pluralul substantivelor feminine. Dezinența -i exprimă și pluralul unor substantive feminine cu dezinența -ă la singular, fiind impusă de structura fonetică a temei lexicale; primesc dezinența -i la plural majoritatea substantivelor (reprezentate de termeni lexicali vechi) cu tema terminată în velarele c, g (lunc-ă, dung-ă etc.), care se africatizează (lun¥-i, dun©-i etc.), în spiranta -ș (ușă-uși), în lichida r (urătură-urături, trăsătură-trăsături). Observații: Unele substantive feminine formate prin sufixul diminutival -ică exprimă pluralul prin dezinența -le, asemeni substantivelor de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unor) ape adânci, șosele largi, pustii, reviste studențești Aceste adjective sunt invariabile în funcție de gen, la plural. Se cuprind în această clasă adjective derivate prin sufixele -esc (românesc, tinerescetc.) sau -iu (arămiu, auriu) și unele adjective cu rădăcina terminată în consoană velară: adânc, larg, lung etc. Observații: Majoritatea adjectivelor cu rădăcina terminată în velară și cu dezinența zero la singular, masculin aparțin tipului I de flexiune: aprig, pribeag, opac, vitreg, veșnic etc. Prezintă aceleași trei teme distincte adjectivele nou și roș (cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în funcție de gen, la plural. Se cuprind în această clasă adjective derivate prin sufixele -esc (românesc, tinerescetc.) sau -iu (arămiu, auriu) și unele adjective cu rădăcina terminată în consoană velară: adânc, larg, lung etc. Observații: Majoritatea adjectivelor cu rădăcina terminată în velară și cu dezinența zero la singular, masculin aparțin tipului I de flexiune: aprig, pribeag, opac, vitreg, veșnic etc. Prezintă aceleași trei teme distincte adjectivele nou și roș (cu flexiunea relativ neregulată): 1) măr roșu, 2) floare roșie, 3) (unei, unor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
posterioare (o și u) și obiectele greoaie, încete, posomorite și sumbre poate fi dovedită prin experiențe acustice. *14 216 Lucrările lui Carl Stumpf și ale lui Wolfgang Köhler demonstrează de asemenea că consoanele pot fi împărțite în întunecate (labialele și velarele) și luminoase (dentalete și palatalele). Nu este vorba nicidecum de simple metafore, ci de asociații bazate pe asemănări neîndoielnice între sunet și culoare care pot fi observate mai ales în structura sistemelor respective. *15 Există, așadar, o problemă lingvistică generală
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
limbii, cuvîntul registru întrunește cîteva semnificații repartizate unor discipline distincte. Astfel, fonologia îi atribuie înțelesul de "sumă a trăsăturilor vocale ale unui fonem sau ale unei silabe", încît, o vocală palatală, de exemplu, se înscrie în registrul acut, în raport cu vocalele velare, ce se situează în registrul grav. În prozodie, registrul este intonația sau nivelul melodic (mijlociu) cu care se rostește un enunț (sau o frază). În lingvistică, termenul registru este uneori considerat un sinonim al lui nivel, cu acestă valoare avînd
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
zebră" f = consoană fricativă labiodentală surdă: norv. ferdig [΄fä:di] "gata", germ. Vater [΄fatər] "tată", dan. flag [fla:γ] "steag", pg. fechar [fi΄(ar] "a închide", sued. fysik [fü΄si:k] "fizică", engl. frog [fr(g] "broască" g = consoană oclusivă velară sonoră: sp. guerra [΄ger-ra] "război", germ. gern [gεrn] "cu plăcere", dan. god [go:ð] "bun", pg. garfo [΄garfu] "furculiță", rom. gafă [΄gafə], sued. dugga [΄dog:a] "a burnița", norv. gartner [΄gartnər] "grădinar", engl. green [gri:n] "verde" γ = consoană fricativă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sonoră: sp. guerra [΄ger-ra] "război", germ. gern [gεrn] "cu plăcere", dan. god [go:ð] "bun", pg. garfo [΄garfu] "furculiță", rom. gafă [΄gafə], sued. dugga [΄dog:a] "a burnița", norv. gartner [΄gartnər] "grădinar", engl. green [gri:n] "verde" γ = consoană fricativă velară sonoră: dan. bog [b(γ] "carte", neer. leggen [΄lεγə] "a explica", pg. agora [ə΄γ(rə] "acum" i = vocală anterioară nonlabială închisă: fr. auditeur [odi΄tör] "auditor", sp. habitación [abitaði΄on] "cameră", pg. pais [pə΄i(] "țară", sued. ingång [΄ing
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
domn", rom. iar-nă [΄jarnə], dan. hj(lp [jälp] "ajutor", sued. böja [΄böja] "a încovoia" ( = consoană fricativă prepalatală sonoră: neer. horlage [x(΄lo:(ə] "ceas", pg. janela [(ə΄nεlə] "fereastră", fr. juillet [(ü΄jε] "iulie", rom. javră [΄(avrə] k = consoană oclusivă velară surdă: dan. kold [k(l] "rece", neer. komen [΄kome] "a veni", germ. können [΄könən] "a putea", engl. duck [d(k] "rață", pg. carro [΄ka(u] "mașină", it. casa [΄kaza] "casă", norv. kart [kat] "hartă", sued. kust [k(s:t] "coastă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
1931; Robert West și Loon Kennedy, 1947; R. Husson, 1958; A. Luchsinger și Arnold, 1959, folosesc termenul de „nasonanță” care „poate fi produsă și din lipsa de coordonare dintre mișcările limbii și ale vălului” (85; p.337). Nefuncționalitatea sau insuficiența velară lasă ca o parte din aerul respirator să treacă prin cavitățile nasale, adăugând timbrului un sunet nasal. Alți autori includ rhinolalia în categoria dislaliilor, definind-o ca atare „datorită unei reale comunicări între cavitatea orală și cea nasală”. Astfel Herman
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nasalizarea, nasonarea, deperdiția nasală, caracterizează sgomotele specifice care se suprapun sunetului fundamental vocal, tulburând secundar pronunția” (20; p.147;185; p. 38; 118; p.199). Shelton, Brooks, Youngstrome citați de Arnold, au demonstrat în 1964, raportul dintre gradul de închidere velară și calitatea articulației și au dovedit că ea nu este lineară (4; p.614). În plus interesantele lucrări ale lui Zwirner R. asupra fonometriei au ilustrat radiografic variațiile de poziție ale organelor fonatorii în timp ce sunetul emis pare invariabil auditorului (214
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
monomorf și polimorf, în funcție de o serie de factori psihoindividuali și sociali de influență (192; p.84). Acest fapt este ilustrat de existența cazurilor care prezintă în exclusivitate „voce nesonantă” actul rostirii efectuându-se în limite corecte, sau de cazurile despicăturilor velare, care mai păstrează un iz de nasonanță în ciuda reabilitării pronunției. De asemenea, subiecții al căror văl palatin rămâne insuficient funcțional după operație, vin să ne demonstreze posibilitățile nelimitate de adaptare ale organelor de articulare, prin munca de terapie funcțională, reușind
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nări. Presiunea aeriană poate fi realizată oral fără a folosi sfincterul naso faringeal și vorbirea capătă o rezonanță de „fund de sac” (220; p.11). Când aceste aspecte coexistă, vorbirea poartă caracterul unei rhinolalii mixte. Rhinolalia devine funcțională în hipertonia velară de origine centrală și prin obicei vicios și selectivă când se grefează pe grupa consoanelor siflante, manifestându-se ca fenomen compensator în pronunția acestor consoane. Adenoidectomia duce, în unele cazuri, la apariția unor elemente de rhinolalie apperta sau schimbă componenta
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
duce, în unele cazuri, la apariția unor elemente de rhinolalie apperta sau schimbă componenta rhinolaliei închisă în deschisă (88; p.124) al căror comportament seamănă, dar presupune o metodică de corectare diferențiată. Rhinolalia mixtă caracterizează vorbirea în cazurile de insuficiență velară după despicături congenitale operate, combinate cu obstrucție nasală prin vegetații adenoide, deviații de sept, specifice copiilor care prezintă despicături congenitale complete, în care sunt interesate buza, maxilarul superior și pragul subnarinar. Diagnosticul diferențial din punct de vedere etiopatogenetic necesită o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
diferențial din punct de vedere etiopatogenetic necesită o atenție deosebită deoarece în funcție de acesta se precizează conduita terapeutică medicală, logopedică ți psiho-pedagocică. În fiecare caz de pronunție nasală trebuie cercetat dacă există modificări organice ale palatului, dacă este numai o disfuncție velară sau alți factori determină nasonanța. Tratamentul acestor tulburări necesită o bună cunoaștere pentru a indica sau a contraindica intervenția chirurgicală și a efectua lucrul logopedic în timp util rezolvării defectului de vorbire. Nerespectarea acestor indicații îngreunează terapia logopedică, mărește durata
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sintetizează aceste date. Astfel, vălul palatin închide naso-faringele contractându-se prelungit pentru siflantele: s, t, j, z, și brusc pentru explozivele p, b, m, f, v, k, d, după cum reiese din palatogramele următoare: fig.9 și fig.10. În insuficiența velară se modifică modul de articulare și locul de articulare, după cum limba intră în contact cu o anumită regiune din cavitatea orală, după cum există sau nu un contact accesoriu al limbii cu bolta palatină (Vezi clasificarea consoanelor după modul de producere
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]