31 matches
-
În limba română apare ca alofon al consoanei nazale alveolare atunci cînd aceasta este urmată de o consoană velară sau de una palatală. La nivel fonetic, cele două sunete sînt distincte întrucît au un loc de articulare complet diferit, unul velar și celălalt alveolar. Din punct de vedere fonologic însă, în limba română ele sînt percepute ca unul și același fonem, deci înlocuirea unuia cu celălalt nu poate produce schimbarea sensului cuvintelor. De exemplu, cuvintele "Ana" și "Anca" se pronunță și
Consoană nazală velară () [Corola-website/Science/300047_a_301376]
-
nu sînt conștienți. Atunci cînd "n" este urmat de o consoană velară, în particular și , în loc de se pronunță consoana nazală velară . Astfel litera "n" din cuvintele "Ana" și "Anca" se pronunță în locuri complet diferite, alveolar în primul caz și velar în al doilea. Totuși varianta de "n" pronunțată depinde exclusiv de sunetul care urmează și nu poate determina sensul cuvintelor, altfel spus nu există nici o pereche de cuvinte care să difere "numai" prin acest sunet, deci cele două variante sînt
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
limba română ar avea o ortografie fonetică în sens strict, în locul literei "n" din cuvintele "bandă" și "bancă" ar trebui folosite litere diferite, pentru că fonemul se realizează în cele două cuvinte ca sunete diferite: un alveolar în "bandă" și un velar în "bancă". Ortografii fonetice propriu-zise sînt de exemplu transcrierile fonetice precise. Totuși, pentru notarea curentă în scris a unei limbi o asemenea precizie nu este necesară, încît se folosesc ortografii fonemice, nu fonetice. În limbajul curent, o limbă în care
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
Sibilants. În plus în timpul secolelor 17 și 18 dialectele centrale și cele vestice a limbii Galiciene au dezvoltat o pronunnție a lui /ɡ/ asememănătoare consoanelor surde(un fenomen numit gheada). This may be glottal [h], pharyngeal [ħ], uvular [χ], or velar [x]. În secolele 20 și 21 spaniola a cunoscut o nouă schimbare în care consoana laterală / ʎ / a ajuns să fie pronunțată ca o consoană surdă / ʝ / (a se vedea yeísmo). Această fuziune a influențat oarecum alte dialecte vorbite în
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
logo-grafice (cum ar fi Hanja), silabice (cum ar fi Kana) sau segmentare (sisteme de scriere alfabetice cum ar fi cel latin). Hangeul merge și mai departe în anumite cazuri, indicând caracteristici distinctive cum ar fi locul de articulare (labial, coronal, velar, sau glotal), modul de articulare (ocluziv, nazal, sibilant, aspirat) pentru consoane și iotația (un sunet i precedent), i-mutația sau clasa armonică pentru vocale. De exemplu, ㅌ este compus din trei liniuțe, fiecare având o semnificație aparte. Liniuța de sus
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
conform unor filologi germani din germanicul „*burg” care înseamnă loc central. Acesta probabil că a dat goticul „baúrgs”-„castel, citadelă”. Alte cuvinte similare sunt „burg”, „burgh”, „burc(h)”, „burk”, „bureg”, „buruc”, „purg” și „purch”. În proto-germanică sunetul /g/ era un velar sau un palatal fricativ la fel ca și „g” din spaniolul „agua” („apă”). „*Burg” ar putea proveni din proto-indo-europeanul „*bhurgh-”. Între anii 12 î.H. și 9 î. H., guvernator al Germaniei era Drusus, fiul vitreg al lui Augustus. În
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]