79 matches
-
nu constă în reconstruirea identității naționale în țara gazdă, rezultând o pseudo-națiune, ci în păstrarea ei în limitele occidentale. Monica Lovinescu recomandă scriitorilor din exil să se abțină de la polemici inutile și să-și canalizeze energiile creatoare spre cultura românească. Veleitarismul, concurența, calomnia, denunțul, "vadimita" (termen folosit de autoare pentru a caracteriza atitudinea lui Corneliu Vadim Tudor) și "spionita" transferă scena politico-culturală românească în mijlocul exilului. În ierarhia culturii comuniste, se urcă prin procedeul denunțării. Monica Lovinescu îi acuză pe Mihai Beniuc
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
înfăptuirea unor acțiuni salvatoare. Emisiunile semnate de Monica Lovinescu contribuie la dezbaterea fenomenelor din exil: identitatea națională și culturală, creațiile literare de-o parte și de alta a "Cortinei de Fier", condiția de exilat și efectele exilului, rezistența prin cultură, veleitarismul. Exilul nu reprezintă doar un etalon demn de urmat, disidenții nu-s întotdeauna un model de conduită. René Al. De Flers, funcționar al postului Radio Europa Liberă și reprezentant al românilor la acest post de radio, susține eficacitatea luptei unor
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
e un anxios heraclitian și totodată un cioranian ce veștejește cu predilecție provincialismul ca simptom devastator al unei posibile patologii culturale. De la înălțimea unei perspective "monarhice, inventariază în această stranie republică a literelor păcate veniale și mortale, cum ar fi veleitarismul, reveria protocronistă, furtul de idei, imobilismul, lipsa de vlagă și onestitatea în a-și impune valorile la scară universală. În contra acestui tip de comoditate conservatoare, Marian Mincu și-ar fi lansat metoda ce îmbină teoria telquel-istă a textului cu semiologia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de-o ridicare indiferență din umeri. Cât despre etern amânatele procese ale crimelor din decembrie 1989, care, inițial, l-au adus la putere pe Ion Iliescu, prizonierul unei "perestroici" dubioase, iar apoi pe Emil Constantinescu, exponentul ideologiei îngemănate a incompetentei, veleitarismului și minciunii, ne răcim gură de pomană. Într-o străfulgerare nu lipsită de prost gust, Ion Iliescu făcea o comparație între acțiunea de inspirație kaghebistă a armatei române, care a tras fără milă în propriul popor, și misterul asasinării lui
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18177_a_19502]
-
aceeași măsură și dezvăluie nebănuite resurse de identificare în absolut. Reveriile exegetice sînt exerciții de echivalare, forme de autopropulsare în fantasma artistului demiurg, dar ele nu fac decît să-l devalorizeze pa Brâncuși, să-i sporească vulnerabilitatea și să dea veleitarismului aripi de condor. Doar așa a fost posibilă, cîndva, ieșirea lui Iliescu la rampă și intrarea lui Varia în funcțiune. Pe fondul unui exces de orgoliu și al unui vid de autoritate. Și dacă istoriografia noastră de artă își va
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
fie frustrată de ecoul cuvenit”. Din care pricină critica literară se vede nevoită a opera parțial, prin omisiuni frecvent involuntare. Asta pe de o parte. Iar pe de altă parte, remarcăm că lacunele comunicării, “enclavizarea”, favorizează provincialismul, id est ignoranța, veleitarismul, confundarea mergînd pînă la ridicol a valorii cu nonvaloarea. În mica provincie înfloresc valorile minore hiperbolizate printr-o retorică iresponsabilă care umple scena: “Apariția unei cărți capătă proporțiile unui eveniment în viața comunității, mediatizat și înainte, și după. Lansarea cu
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
ditamai secretarul general. Intrase, adică, la bătaie, sperând să acumuleze imagine cât pentru zece mandate, dar și riscând să-și rupă picioarele. Într-un fel, i-au reușit amândouă: în analele junei noastre democrații, numele său va rămâne sinonim cu veleitarismul agresiv, dar și ca autorul unui salt mortal din înaltele sfere ale puterii, în anonimatul pâclos al disprețului foștilor suporteri. Mai versat în arta manipulării, Crin Antonescu a preferat (cu excepția unui jalnic episod la Ministerul Sporturilor) să fugă de răspundere
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
așa sau suficient de pe dincolo. Unii îi reproșau că nu publică destui băcăuani, alții că, din contră, nu aduce mai multe semnături cunoscute în toată țara. Dacă debuta adolescenți cu poezie sau cu proză, săreau unii dintre consacrați că încurajează veleitarismul juvenil, în loc să publice autori cu valoare recunoscută. Mai erau și inamicițiile de tip: " Dacă l-a publicat pe cutare, am lichidat-o cu Sergiu." În lumea literară Sergiu Adam are un nume excelent, și pentru talentul lui de scriitor, și
Sergiu, lasă-te pensionat ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10914_a_12239]
-
istoriei. Statuia lui Avram Iancu de la Cluj, păstorită de Gheorghe Funar, este exemplul cel mai elocvent în acest sens și el ar trebui să figureze în toate manualele de psihiatrie. Din aceste construcții aberante, în care aroganța se întîlnește cu veleitarismul, cel mai păgubit iese, pînă la urmă, modelul însuși care devine peste noapte, dintr-un reper eroico-metafizic, o biată caricatură, obiect al unui spectacol degradant și inutil. Monumentul public și instituțiile ierarhice Dacă am spune, la capătul acestei radiografii, că
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
munți de glorie și porcoaie de bani. Dacă într-o parte s-au adunat, așadar, cercetătorii și artiștii profesioniști, oamenii care știu cum se face și cum se judecă o lucrare de artă, e limpede că în cealaltă parte foșgăie veleitarismul și imaginația inflamată. Cu alte cuvinte, și în acest caz, rămîne cum am stabilit! (P.Ș.)
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
istoriei. Statuia lui Avram Iancu de la Cluj, păstorită de Gheorghe Funar, este exemplul cel mai elocvent în acest sens și el ar trebui să figureze în toate manualele de psihiatrie. Din aceste construcții aberante, în care aroganța se întîlnește cu veleitarismul, cel mai păgubit iese, pînă la urmă, modelul însuși care devine, peste noapte, dintr-un reper eroico-metafizic o biată caricatură, obiect al unui spectacol degradant și inutil. Prin aburii unei asemenea confuzii fără margini și fără capăt, au reușit, totuși
Ieșirea din fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17111_a_18436]
-
civilitate rar întîlnită, într-un luptător neînfricat și într-un model de rigoare morală și de solidaritate profesională, cum reușește să adune în jurul ei oameni atît de diferiți și de unde îi vine energia de a lupta cu impostura și cu veleitarismul, iată cîteva întrebări de al căror răspuns poate depinde însăși diagnosticarea disfuncțiilor vieții noastre publice de astăzi și chiar primul pas către tratament. Obstinația de a scoate o publicație în zece exemplare, analiza unor probleme grave care viciază timpul în
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
prin întâlnirea dintre adversari, prin conversația potolită și prin dialogul deschis. Ulterior, am descoperit și latura mai puțin plăcută a lumii românești: activiști de partid ce emanau, la fiecare cuvânt, vulgaritate și tâmpenie, securiști unsuroși, insinuanți, condeieri ce duhneau a veleitarism de la o poștă și care, ciudat, erau suspect de frecvent văzuți în compania activiștilor de partid și a securiștilor! Așa mi s-a dezvoltat, probabil, convingerea că securitatea și partidul sunt ceva de proastă calitate, pentru că susțineau (sau erau curtați
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
pe încărcătura semantică a cuvintelor și crede cu naivitate că asta e de-ajuns. Nu orice alăturare face din cuvintele generoase la capitolul semnificație ( dar și, nota bene, tocite prin supralicitare) un vers reușit. Acesta este și primul semn al veleitarismului. Autorul jonglează cu ceea ce știe ( puține) și impostura se vede imediat, căci spațiul de manevră, atunci când nu e redundant, naște stupidități: "Pictorul / stăpânește nudul femeii / prin contemplație - / iar fi ( sic) poate dor / de amăgeala orbului / dar culorile / îi strigă prea
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
devenit confidențiale. Editorii înșiși nu mai sînt capabili (sau nu mai vor) să facă vreo diferență. Paradoxul este ca marile edituri să fie tot mai interesate de a pune la cale lovituri de imagine, succese, iar cele obscure să încurajeze veleitarismul unor artiști în fond ilizibili și care altădată ar fi trecut drept experimentatori pentru un public minuscul. În al doilea rînd, Pierre Jourde descrie sistemul prin care, în pofida absenței de criterii teoretice, anumite cărți sînt considerate (și impuse ca atare
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
de altă parte "impostura" și "mediocritatea" nu reprezintă un apanaj al democratizării. Sunt reamintite cu bun-simț, "valurile de maculatură patriotardă ori cedând convenționalului din anii comuniști", "consecințele confruntării cu cenzura și, chiar în cazul scriitorilor notabili, impactul cenzurii interioare". Cu toate că veleitarismul persistă în forme înnoite, situația de azi nu e chiar dezastruoasă. Am susținut și noi un punct de vedere similar. Gloriile locale tot mai inflorescente, premiile literare în exces nu ne sperie, nefiind în măsură a modifica ierarhiile literare: "S-
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
însă și de ambiții, este o definiție mobilă a Autorului categorial, o imagine în mișcare ce reflectă sinuozitățile, sincopele și reușitele actului creator. Cu o remarcabilă inteligență artistică, Costache Olăreanu alege să construiască un personaj ,de intersecție", la mijloc de veleitarism și profesionalism, tinerețe și experiență creatoare, virtualitate și notorietate. În Victor Testiban (spre deosebire de mult mai hârșitul lui confrate George Condeescu, pentru care literatura e o activitate de intensă producție) se întretaie posibilitățile și probabilitățile pe care fiecare scriitor se sprijină
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
cum să scrie literatură. Pe lângă argumentele de mai sus, mai am unul de ordin, așa-zicând, moral: creative writing poate constitui o sursă de iluzii, care, la rândul lor, conduc aproape inevitabil la frustrări și, încă și mai grav, la veleitarism agresiv. Am oarecare experiență în materie de învățare a cititului literaturii. Am constatat cu ani în urmă, cu ocazia primelor cursuri de masterat introduse la noi, cât de puțin știau absolvenții de la Litere despre exigențele unei bune lecturi a romanelor
Poți învăța să scrii literatură? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4558_a_5883]
-
ieri au găsit o altă formulă de atac: minimalizarea și împingerea în derizoriu; cu alte cuvinte încercarea de a transforma proiectul de la Cărbunari într-un moft monden, într-un fel de chermeză campestră în care vanitatea patronului se întîlnește cu veleitarismul unor mărunți cioplitori în piatră. Neputința unor sancțiuni administrative, frustrarea colectată surd în cei patru ani, timp în care toate speranțele că proiectul va eșua de la sine au fost una cîte una spulberate, au răbufnit acum ca un vulcan noroios
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
schimbă în permanență taberele, par a fi cînd de partea unora, cînd de partea celorlalți și, în final, ajung să fie pizmuiți de toată lumea. Atent, în permanență la idee, la text, Marin Mincu dezvăluie cu seninătate impostura, lipsa de valoare, veleitarismul, dar și pe oamenii de prestigiu care, într-un fel sau altul, și-au pus numele în joc pentru a susține autori dubioși sau idei discutabile. Performanțele poetice ale fostului premier ("ghiulistul") Radu Vasile sunt comentate în termeni sarcastici, dar
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
un causeur împătimit. Că a fost editor-director. Emil Constantinescu a publicat trei volume groase de reflecții nu doar politice. Ci cu miză filosofică (nu discut rezultatul). Vadim este poet, deși pînă astăzi n-a fost primit în Uniunea Scriitorilor". Acest veleitarism cu o sinistră ascendență se învecinează pe de o parte cu abuzul, pe de alta cu o drastică nepăsare. Cum am putea califica altminteri decît abuz comportarea istoricului Dan Berindei, care, fiind între altele șeful comisiei Ministerului Culturii care a
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
Constanța Buzea Aici în provincie ne zbatem între impulsul interior de a scrie, aprecierile elogioase ale grupurilor literare pe care le frecventăm și spaima de veleitarism. Cred că lipsa aprecierilor corecte din partea unor persoane competente, mă refer la persoana unui critic adevărat, devotat și onest, este una din cauzele proliferării literaturii proaste care a inundat piața actuală a cărții. Aș vrea să credeți în onestitatea afirmației
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
eminesciene, al ferventei lui investituri morale, cu ocazia sărbătoririi din 1871. Dacă mitul stăruie, structurant și organic, în adâncimile operei, în setea ei de absolut, datoria noastră este să-i ascultăm respirația suverană. A ști să-i veghem perenitatea, în ciuda veleitarismelor care se agită inept, rămâne o valență pururea activă a sufletului românesc. Printre imaginile care ne însoțeau, în sala unde dialogam, la Putna, semnate de pictorul Constantin Flondor, una atingea interioritatea sumbră a devenirii noastre, pe treapta caricatural jalnică unde
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
revistele de tradiție și cu istorie apar și sunt în general bogate în ofertă culturală, iar cele mai noi sau foarte noi, inclusiv cele de pe Internet, caută să-și câștige prestigiu mizând pe noutate. E și multă maculatură, mult amatorism, veleitarism, provincialism, dar e un fenomen firesc, nu i te poți opune și nu are rost să i te opui. Mai rău stăm cu cititorii de reviste culturale. Acum parcă nimeni nu mai vrea sau nu mai are timp să citească
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
obsedat de găsirea maximei concizii în expresia plastică. Și tocmai pe fondul acestui dezechilibru dintre cantitatea de fabulație și privirea lucidă asupra operei și a personalității lui Brâncuși a devenit posibilă incontinenta agresiune căreia sculptorul îi este supus. Excedată de veleitarism, de platitudine, de extaze facile și de filosofări aberante, în dauna rigorii și a perspectivei raționale, opera lui Brâncuși nu a reușit să se impună convingător în cultura noastră contemporană. Amatorismul exegetic a creat iluzia că se poate spune orice
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]