112 matches
-
ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase de la duritatea diamantină a stîncii grotei. Zăceau cu fața-n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvîcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcînd urzeala părului de cămilă, care se mîncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața-n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mîinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lîngă stăpînul său, veghindu-l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
s-a dat mai mult pământ: „șesături lucrau femeile în casă, pregăteau urzeala și bătătura, urzeau și puneau stativele. șeseau pânăză de cânepă, de in și de bumbac, precum și de lână pentru hainele groase de iarnă. Mai țeseau covoare, lăicere, velințe, preșuri. Aristița Știrbu-Driță lasă mărturie, în legătură cu îmbrăcămintea că, în cea mai mare parte, se lucra în casă, din in, cânepă, lână. Hainele se coseau tot de mână, până târziu. La fel, bluzele, cămășile femeiești și bărbătești, fustele, ițarii, izmenele. Din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
comandau îmbrăcămintea (bluze, fuste, cămăși cu flori - pui, catrințe); astfel, unele femei, ajutate de îndemânarea lor câștigau din lucru de mână. Materialele de făceau în casă, dar mai mult se cumpărau de la târg. În casă se țeseau sumane, lăicere, covoare, velințe, țoluri cadril cu model în pătrate etc. în ce privește portul național, Aristița Știrbu (Driță) ne spune că, pentru femei, era alcătuit din cămașă înflorată, pui-flori, care se coseau în cruci, catrințe în loc de fuste care aveau câmpul negru și cu dungi paralele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
savura, În mod limpede, rolul de cerber Înfricoșător. Am zîmbit, la rîndu-mi, În sinea mea. Acum nu mai aveam nici cea mai mică Îndoială a cui era mutra drăcușorului de pe ciocănelul de la ușă. 10 Isaac Îmi aruncă pe umeri două velințe subțiri și Îmi Întinse o cană cu o combinație aburindă ce mirosea a ciocolată fierbinte cu vișinată. — Îmi spuneați de Carax... — Prea multe nu-s de spus. Primul pe care l-am auzit pomenindu-l pe Carax a fost Toni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei. Inima rămîne-această moartă, între reci feștile Fumegând pe Curtea-Veche, la pangar, într-un bordei. Nu străina frumusețe, bunul plac și veresia, Însă schimnica-mpăcată și făcliile ce ard! Trupul scade sub velințe, sufletul e în Rusia, La un orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard. - Ce închide orchideea, ced ne sunt acele Indii Mările creole unde bântuia piratul Kidd? Consimțind o plecăciune insulelor biacintii, Cartea Crailor la fila cea mai turbure
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
undeva, în centrul centrului sinelui din care mă privesc și privesc ascultând pocnetul unei singure palme răsunând în timpanele vieții și ale morții deopotrivă, pentru a le determina să se întâlnească înainte ca una din ele să-mi răpească sub velința ei înghețată trupul, mintea și inima fizică, lăsând în urmă o cruce care rănește pământul cu talpa sa goală prinzând rădăcini de piatră cenușie care ar vrea să zboare tot printre colivii. Nu am renunțat și nu voi putea renunța
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
să atingă forma vie din centrul vieții ei prea grăbit să prinzi forma din inima pietrei scapi fascicule de lumini și lași în urmă multe umbre dar dalta eliberează fărâmele de piatră prind alergarea ritmul la picioarele tale se așterne velința încercărilor trecutului ele sunt poemul nescris al pietrei între răsărit apus înserare noapte și un nou răsărit între umbra unui vis și nechezatul unui cal pe care schița nu-l mai poate cuprinde mâna ta îi mângâie coama și-i
AŞCHII ÎN SCHIŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363529_a_364858]
-
pe dealul Cărbunelui sau Perișorului, îi cheamă irezistibil pe copii, să se joace și să se întreacă la coborâre. Și câte și câte alte bucurii ale scurtelor zile de iarnă. Nopțile lungi sunt ocupate cu țesutul la războaie al plocatelor, velințelor, tișlaifărelor, macaturilor, iilor, maramelor și a pânzei pe care, primăvara și vara, femeile o înălbesc pe prundul râului. Din când în când, vecini, prieteni sau rude se întâlnesc la casa unuia dintre ei, la o șezătoare, unde se lucrează, se
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
A COMUNISMULUI În Calomfireștii Teleormanului, nu departe de Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeții uriași de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în Poiana lui Iocan, discutând ridicarea
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DIN GREȘEALĂ SAU CU VOIE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului fără rost încerc să adun gesturile cuvintele într-un pumn de foc ard velințele lor caut mijlocul acel mijloc în care întotdeauna rătăcesc începutul finalul vine scuipă sângele tatălui totul se răstoarnă mama devine ceea ce nu a fost nicicând se întoarce a doua zi cu zâmbetul ei de săgetătoare și Doamne cât e de
DIN GREŞEALĂ SAU CU VOIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350341_a_351670]
-
Câte nenorociri nu trec peste om, o să trecem noi și peste asta cu ajutorul lui Dumnezeu.” Într-o altă curte, pe un petec de pământ ce se ridica mai sus de apă, era un crâmpei de gard. Pe el atârnau niște velințe din care se scurgea noroiul gros. Casa era toată hârbuită, apa până la genunchi. “Ai mai putut să îți salvezi câte ceva?” am întrebat-o eu pe femeia care se uita la mine cu ochii plânși. “Am dat fuga cu câteva țoale
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
dezbracă-te și, hai, în casă să-ți pun masa! Intrară în casa cea mică în camera băieților, acolo unde crescuseră ei când fuseseră mici. De data acesta camera era goală, mirosea a buisuioc și a izmă. Pe pat aceleași velințe de lână, pe pereți aceleași tablouri iar în colț, spre răsărit, candela arzând... Nimic nu se schimbase de când plecase el de acasă! -Unde e Henrieta? - întrebă el, curios că n-o văzuse. -Pe la Botoșani, a dus-o Gheorghieș cu
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
privind spre fereastră, poposea muza lui. Cât se aseamănă cu mica încăpere în care marele George Bacovia dormea, crea și își savura clipele, privind pe fereastra din curtea lui cea mică! Își întoarce privirea spre cel ce stă întins peste velințele călduroase, de care nu mai are nevoie acum. E palid, răpus de suferința și de singurătatea visurilor neîmplinite, dar și de bucuria de a-și fi lăsat o adâncă urmă a trecerii sale prin lume. Îi atinge fruntea, coborând cu
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
operații repetate, finisări și decorări. Aceasta a fost un obiect foarte important în viața unei familii și în general al femeii, inclusiv în perioada interbelică. În fiecare casă era o ladă de zestre în care se păstrau lucrurile de îmbrăcăminte, velințe, covoare. A fost element cheie în viața fetei care nu s-ar fi putut mărita dacă nu avea o ladă de zestre care să arate comunității priceperea, hărnicia, talentul și bogăția ei și a familiei din care provenea. În ziua
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
o clipă foaia de hârtie de pe părul încă nedesenat și vezi dacă în conturul meu lipsește ceva. am rămas cu impresia că m-am rătăcit în altă cruce lăsată de tine prin textura hârtiei apoi pânza din care ai croit velință pentru sufletul meu se zbate mereu într-un chiup de iluzii. mai lasă-mă o clipă să respir greu apoi grăbește-te să mă resuscitezi. caut binele în om în oameni în primul tău gest de apropiere cu desenul neterminat
SEMN DE CARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352509_a_353838]
-
cuvântului, plimbându-l răbdător printre lumi. cald îl sărută și-l înghite hulpav, în clipa desprinderii de drumul cu tălpile uitate goale printre trupurile împietrite și rădăcinile copacilor a căror memorie a fost retezată când iarba i-a împletit pământului velința de verde. între pământ și cer, corbul... ruga de alb, într-o orgă de crini pe maluri se zbat arterele firii. complicate zvâcniri readuc terestrul la fila de noapte, într-un singur cuvânt. doar ecou de lumină modelează ce-i
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
vor merge, La ritualul din noapte târziu! Apoi zăbovește la țară, Privește țăranul arând Mănâncă din pâinea fierbinte, Cea coaptă în țăstul din lut! Mai stai nu pleca chiar acuma, Privește-o și pe bunica, Țesand în războiul ei vechi, Velințe în multe culori! Nu ocoli apoi râul, Ce curge agale la vale, Descalță-te pentru o clipă, Și calcă pe iarba cea moale! Nu ocoli nici pădurea, Cu pomii ei cei frumoși, Ascultă o privighetoare, Ce cântă într-un stejar
LECȚIA FERICIRII... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368929_a_370258]
-
mai târziu îmi spune fata cu gândul răsucit într-o mie de nuanțe cum țese pânzele păianjenului din ea noaptea apoi dimineața la trezire le adună pe toate într-un poem și le toarce cândva îmi va lăsa pe tâmple velința unui singur cuvânt acela pe care ea îl tot cerne prin inima ei apoi îl rostogolește prin pădurile de mesteceni pentru a-i umple cofele cu apa limpede a bucuriei ea speră o privește pe Artio cum înverzește cu un
ŢESE PĂIANJENUL NOAPTEA PRIN PÂNZE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369880_a_371209]
-
operații repetate, finisări și decorări. Aceasta a fost un obiect foarte important în viața unei familii și în general al femeii, inclusiv în perioada interbelică. În fiecare casă era o ladă de zestre în care se păstrau lucrurile de îmbrăcăminte, velințe, covoare. A fost element cheie în viața fetei care nu s-ar fi putut mărita dacă nu avea o ladă de zestre care să arate comunității priceperea, hărnicia, talentul și bogăția ei și a familiei din care provenea. În ziua
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
cu ochi de vânt, cărbunele îl pune mișcare pe pânza cunoașterii. Rugăciune și salt în sarea iubirii zbucnește vesel și trist când durerea, talpa și-o lasă pe norii copilăriei. Adolescența taie nodurile în crucea inimii curate apoi, maturitatea aduce velința sărutului valului cu țărmul. Timpul acela e al pescărușul și el caută firimiturile de azimă în palmele bucuriei. Se mai naște un țărm, o casă, o plajă, un copac... Răstălmăcite cuvinte se adună în jurul focului de tabără al omului învelit
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]
-
în mod deosebit, restaurantul „Aquamarin”, un adevărat muzeu de etnografie, construit în stilul caselor tradiționale bulgărești, cu pereți groși, de piatră, cu tavan cu grinzi, cu icoane pe pereți, cu sobă și cișmea din care apa curge neîncetat, perdele, carpete, velințe țesute în război pe fond roșu, fețe de masă pe fond roșu, cu dungi divers colorate: alb, negru, verde, bleu, portocaliu. De asemenea, sunt expuse o mulțime de obiecte vechi, ce oferă o sinteză a unui mod de viață tradițional
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
au dus, noaptea, dispre ziuă, și au suit-o cu forța-n căruță, de au adus-o acasă. Iar ca să n-o vadă cineva că i-a făcut de râsul satului, i-au pus pe cap un țol sau o velință ... Ba că Fane, de când și-a pus un dinte de fier, - câinescul de sus, ține tot timpul colțul gurii ridicat, ca să-i vadă lumea dintele ... Ba că ăla ... , ba că aia ... ” Lenica râde cu lacrimi, bătându-se cu amândouă mâinile
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
cuvântului, plimbându-l răbdător printre lumi. cald îl sărută și-l înghite hulpav, în clipa desprinderii de drumul cu tălpile uitate goale printre trupurile împietrite și rădăcinile copacilor a căror memorie a fost retezată când iarba i-a împletit pământului velința de verde. între pământ și cer, corbul... Referință Bibliografică: hărțile rădăcinilor / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394, Anul II, 29 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
HĂRŢILE RĂDĂCINILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360568_a_361897]