103 matches
-
a văzut expresia invidioasă. — Și acolo o să fie angajați care îmi vor desface valiza pe rotile LV1 și un majordom care să-mi pregătească băi cu petale de trandafir. Și, la plecare, o să-mi facă bagajul și o să pună hârtie velină între fiecare strat. Hârtie velină parfumată. Te superi că plec? Mă bucur pentru tine. Nu mai plângi așa de mult acum, ai observat? —Mda. Era doar din cauza hormonilor. Apoi a adăugat: — Dar tot e o jigodie. Uite! - a arătat înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acolo o să fie angajați care îmi vor desface valiza pe rotile LV1 și un majordom care să-mi pregătească băi cu petale de trandafir. Și, la plecare, o să-mi facă bagajul și o să pună hârtie velină între fiecare strat. Hârtie velină parfumată. Te superi că plec? Mă bucur pentru tine. Nu mai plângi așa de mult acum, ai observat? —Mda. Era doar din cauza hormonilor. Apoi a adăugat: — Dar tot e o jigodie. Uite! - a arătat înspre ea. - Vezi ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
duși mai departe pe valul credulității studențești, arătau ca niște infractori, cu poliția pe urmele lor. Înotau prin dicționare și istorii literare, mânjiți de tiparul propriilor minciuni, încercând să șteargă urmele unor vieți banale și chinuite. Dincolo de pozele mari și veline, printre rândurile frumos ticluite, pluteau nervii, beția, sifilisul sau datoriile la joc. În spatele pupilei încremenite în cerneală, se întrezăreau arsura morții și strălucirile groazei. Cui îi păsa? Totul se termina cu bine, apoteotic, într-o revărsare națională de splendori culturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așa că am scos bricheta și le-am aprins. Înainte să plecăm, m-am mai uitat o dată. Ardeau frumos, mocnit, cum trebuie să ardă flacăra dreptății. Cu Pif-urile, era altă poveste. Ceva despre copilărie, plăceri băiețești (colorate și mirosind a plastic velin) și dorința de-a trece triumfător prin timp. Degetul lui Freud și prăjiturile lui Proust laolaltă nu puteau să o spună la fel de bine ca teancurile parfumate cu plumb, după care umblam și-acum, la 38 de ani: încăpățânat, irațional și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cotorul alb-lucios. Nu descifrai decât titlul, numele autorului fusese ras cu lama. Am ridicat-o și, sub privirile tuturor, am citit cu voce tare: „Alexandru.“ „Ce mai e și asta?“, s-a întins Maria, lăsând cana din mână. Pipăia coperta velină, acoperită de-o poză cu un fractal verde. „E-un roman.“, a rânjit Mihnea, sorbind din cafea. „Care Alexandru?“, am căscat din nou, cu mâna la gură. „Alexandru cel Mare? Alexandru cel Bun? Alexandru Ioan Cuza?“ Mihnea s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trăiam împreună nu se mai petrecuseră și înainte; tocmai de-aia, nici nu puneam întrebări. Mă simțeam mândru, flatat: singurul actor al unei premiere eterne. Făceam sex printre albumele răsturnate în sufragerie, era o nebunie să simți sub palme paginile veline cu Munch și Dali, să te împreunezi între Van Gogh și Chagall și să-ți picure bărbăția peste Magritte sau Degas. N-aveam preferințe, totuși partidele cele mai bune se terminau pe foile suprarealiștilor. Acolo păreau că se întâlnesc fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un bărbat în sacou râgâia la soare pe-un scaun lângă bustul lui Ludovic al XIV-lea. În spate la „Intercontinental“, sala „Dalles“ strălucea de cărți și neoane. Când nu mă observa nimeni, mă strecuram înăuntru, doar ca să ating foile veline, impregnate cu gaz și cerneală tipografică. Pipăiam albumele de artă, edițiile proaspete, colecțiile de fotografii, fără să mă uit la imagini. Uneori, rămâneam minute în șir cu palma pe copertă, pe striațiile de țesătură cartonată. altădată, mângâiam țipla volumelor sigilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că Scurtu nega toată povestea, interesul național se dovedea mai presus decât zvonurile invidioase și răuvoitoare (lansate, susținea el, de concurență) și, la urma-urmei, înainte să judeci, trebuia să te convingi singur de rezultate: mi-l arătase odată pe Caragiale velin, scos pe foiță de țigară, cu opera împachetată frumos în supracoperți și cutii de carton dur, ca de export. „Ce mai contează banii, dom’ profesor, când iese o-asemenea bijuterie?“, mă întrebase el în subsolul de la „Luceafărul“, și, ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta care te-a prins de gât? Copilărie obscură. Frecare animală. Pasiune care te îndepărtează de Iubitul Unic. Toate frumusețile se ofilesc și toate cărnurile putrezesc... Vrei ca soarele tău să nu apună niciodată? Ce e iubirea ta cu frunte velină, cu gât lung și buze de coral? Un sac de sânge, umori hormonale, organe palpitând. Se știe prea bine cum acești vor sfârși acești trandafiri. Prietene, cât timp îți vei irosi viața iubind aceste miraje? Lasă toate astea amorezaților distrați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe trotuare impiedecarea circulațiunei publice. [29 august 1876] {EminescuOpIX 195} TURCIA ["DIPLOMAȚIA CU MERSUL DE CULBEC... Diplomația cu mersul de culbec și cu estrema fineță a mijlocirilor ei urmează a coase la actele ei note și instrucțiuni scrise pe hârtie velină, povestea cîntecului: "pe de laturi cu bănaturi, la mijloc pară de foc". Dar în fața tuturor acestor propuneri și parapropuneri, redactate desigur într-un inreproșabil stil franțuzesc, Poarta opune acea stoică tăcere a dervișilor de la Mecca, iar Abdul-Kerim răspunde cu buzele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
scobitorilor (două scobitori pentru brațe și trei pentru picioare pentru stabilitateă. - Conturarea feței animalului: ochii, nasul, gura se pot picta cu pastă de dinți. Etape de lucru: tub de carton (de la hârtie igienicăă; o bucată de carton; hârtie creponată sau velină de diverse culori; - Obținerea tubului de carton cu înălțimea de - La baza tubului se taie franjuri cu înălțimea de 2 cm și lățimea de 1,5 cm care se vor îndoi spre exterior. - Din bucata de carton se taie o
ABILITATI PRACTICE by PAULA AXINTE, RODICA LUNGU, MANUELA IRINA LUNGU () [Corola-publishinghouse/Science/769_a_1488]
-
12 cm. de franjuri. Etape de lucru: carton colorat, hârtie creponată; acuarele, penson, creion, riglă; - Tăierea unei benzi - Trasarea modelului pe banda tăiată. -Alegerea măsurii necesare coroanei și lipirea capetelor. - Împodobirea coroanei (cu pene, decupaje, flori din hârtie creponată / hârtie velină coloratăă. ârtie creponată - hârtie velină colorată: e taie șase benzi cu lungimea de 32 cm și lățimea de 6 cm; - plierea fiecărei benzi în formă de evantai cu lățimea de 4 cm; - tăierea hârtiei pliate pentru a da o formă
ABILITATI PRACTICE by PAULA AXINTE, RODICA LUNGU, MANUELA IRINA LUNGU () [Corola-publishinghouse/Science/769_a_1488]
-
de lucru: carton colorat, hârtie creponată; acuarele, penson, creion, riglă; - Tăierea unei benzi - Trasarea modelului pe banda tăiată. -Alegerea măsurii necesare coroanei și lipirea capetelor. - Împodobirea coroanei (cu pene, decupaje, flori din hârtie creponată / hârtie velină coloratăă. ârtie creponată - hârtie velină colorată: e taie șase benzi cu lungimea de 32 cm și lățimea de 6 cm; - plierea fiecărei benzi în formă de evantai cu lățimea de 4 cm; - tăierea hârtiei pliate pentru a da o formă petalelor; - desfacerea hârtiei pliate și
ABILITATI PRACTICE by PAULA AXINTE, RODICA LUNGU, MANUELA IRINA LUNGU () [Corola-publishinghouse/Science/769_a_1488]
-
de caractere și tipograf la Birmingham din 1750 pînă în 1775, creează un nou tip de literă, foarte geometrizată, accentuînd literele pline și pe cele dezlegate, elegantă, dar puțin subțire; împreună cu John Whatman se preocupă de fabricarea hîrtiei albe, numită velină; publică mai ales ediții clasice: Vergiliu (1757), Horațiu (1770) și Terențiu (1772). La moartea sa, materialul tipografic este achiziționat de Beaumarchais care instalează un atelier la Kehl, în ducatul de Bade, pentru a tipări operele lui Voltaire și Rousseau. Dinastia
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
câtorva cărți de estetică tipărite chiar în editura Societății Române de Filozofie). Dar noul și interesantul client nu prea avea bani ("o să facem rost"), iar revista trebuia să fie elegantă, cu o față frumoasă, corespunzătoare conținutului și năzuințelor ("pe hârtie velină", "titlul la roșu, ba nu, roșu și negru suprapus" și "să fie în 1000 de exemplare").120 Și va oferi acest răspuns proiectând toată această discuție pe fundalul epocii tulburi în care se pregătea apariția Albatrosului: "Era 27 februarie 1941
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
împreună, să apară bilunarul pentru literatură Albatros"121, adăugând: "Mărturisesc că fusesem câștigat de puritatea și altitudinea năzuințelor sale"122. Cum va afirma în continuare, în cartea sa, Sergiu Filerot, Albatros va apărea așa cum își dorise inițiatorul ei, pe hârtie velină, unele numere chiar pe hârtie velină roz123, dar numai în 500 de exemplare. Formarea grupului de la Albatros și apariția revistei sunt rememorate și de Geo Dumitrescu: "A apărut în martie '41. Mentorul nostru, cel care gira revista - fiindcă noi, neavând
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Albatros"121, adăugând: "Mărturisesc că fusesem câștigat de puritatea și altitudinea năzuințelor sale"122. Cum va afirma în continuare, în cartea sa, Sergiu Filerot, Albatros va apărea așa cum își dorise inițiatorul ei, pe hârtie velină, unele numere chiar pe hârtie velină roz123, dar numai în 500 de exemplare. Formarea grupului de la Albatros și apariția revistei sunt rememorate și de Geo Dumitrescu: "A apărut în martie '41. Mentorul nostru, cel care gira revista - fiindcă noi, neavând armata făcută, cum cerea legea, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
contururile, ce urmează să fie colorate. La care se adaugă o ghicitoare despre un lucru al cărui denumire să înceapă cu sunetul dat. Fișele, astfel pregătite, se lipesc pe filele unui caiet de desen sau a unui caiet cu foaie velină, existent în comerț. Tot pe această pagină se mai pot adăuga alte desene sau imagini ale căror denumiri să înceapă cu sunetul dat, se lipesc litere decupate din ziare și reviste, se scriu cuvinte care să înceapă cu litera dată
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
este menționat ca director proprietar L. A. Moisescu. Revista, care continuă „Actualitatea ilustrată” (1910-1911), are drept scop oglindirea evenimentelor epocii, oferind informații din toate domeniile anunțate în subtitlu. Pe lângă concizia articolelor, reține atenția impecabila prezentare grafică a publicației, tipărită pe hârtie velină, bogat ilustrată cu fotografii și reproduceri de artă. Revista își propune să cultive sentimentul patriotic, în respectul monarhiei. Spații largi sunt acordate comentariilor pe marginea evenimentelor politice din perioada neutralității României (1914-1916), susținând intrarea țării în război alături de puterile Antantei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285170_a_286499]
-
această utopie în minte. Scrisul secret și ininteligibil va apărea din nou în carte în episodul delirului din al doisprezecelea capitol, sub forma capului de ivoriu. Acesta este bricolat din materii comune ale universului blecherian (faianță veche, fildeș, linoleum, hârtie velină), fiind în același timp acoperit cu "desene mici albastre" care seamănă cu "un scris mărunt și fin". Capul îi provoacă extaze naratorului: este "neînchipuit de frumos". Scrisul e nelămurit (doar "pare" a fi scris), așa că înțelesul capului de ivoriu rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
bună vacă de lapte din România”; „Sfaturi”; „Numărul deputaților și senatorilor”; „Tabloul medicilor români din Bucovina”; „Cât poartă animalele de casă”; „Mersul trenurilor”; „Harta drumurilor din regiunea Bucovinei”. Calendarul mai cuprindea numeroase ilustrații, dintre care patru erau tipărite pe hârtie velină și se puteau pune în rame. Un exemplar costa 20 de lei iar veniturile erau destinate fondului pentru clădirea unei Case învățătorești în Cernăuți. Era realizat la Tipografia Mitropolitul Silvestru din Cernăuți, popularizat în presa învățătorească și alte publicații dar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ceva despre revista dumitale Într-o cronică re centă din Revue des Revues. Totalul subscrierilor a fost de 739 de lei, sumă care a Înles nit tipărirea cărții și a listelor de subscripție pe patru pagini mari și pe hârtie velină, costând, după cum mi-arată factura, 8 lei. [...] Letopiseți au fost gata pentru tipar În anul 1913, când Mihail Sorbul avea 28 de ani, iar Patima roșie a fost reprezentată În 1916, când autorul avea 31 de ani, vreme În care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Academiei n-au șovăit să dea, fără să citească, aprobarea și elogii cărții dușmanului lor. Nu-mi dau seama ce folos a scos din asta. Traducerea este ignorată, deși superb im primată. Marat mi-a dăruit un exemplar pe hârtie velină, pe la începuturile Revoluției. În vremea aceea, Marat era sărac și trăia mizerabil și, deși de la întoarcerea mea din America l-am văzut rareori la el acasă, nu cred că și-a schimbat principiile. A fost acuzat de venalitate, de corupție
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
că sunt altfel. Ceva îmi spunea asta, încă din copilărie. Cum am ajuns, totuși, la concluzia că sunt nebun? Ei, asta rămâne un secret, cel puțin până voi scrie din nou în caietul acesta. Apropo, este unul gros, are foi veline, scrisul coboară ușor către partea dreaptă a paginii, însă nu cred că mă poate acuza cineva fiindcă mi-am pierdut exercițiul de a scrie drept, pe o pagină albă. Mai ales că mâna îmi tremură, dar numai puțin. Cred că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
l-am început, de ce l-am păstrat încă, pentru acum?! Citește! Și eu deschid cu evlavie caietul, 2 februarie, vineri, Ce să fie oare?! de-aseară o stranie senzație te cuprinde ori de câte ori îți amintești, Acesta e un caiet cu foi veline, pentru desen, asta ca să nu-ți mai umpli cu fel de fel de desene caietele de școală, Ce scrii?! Desenează! La masă, cu veioza aprinsă, în soba de teracotă arde focul, gazul, debusolat ieri și de-o vreme încoace, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]