135 matches
-
aer de circ sau popotă, iar curelele groase, prinse în catarame rotunde, speriau până și fâșia de abdomen în care mișca buricul. Fetele îmbrăcau niște tunici cabrate, cu epoleți și nasturi metalici, de cazarmă; fireturile atârnau pe stofa lucioasă de velur sau catifea, croită în unghiuri drepte, cu revere largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii, între tricoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lor întunecate împodobite cu flori și lustruite, cu tapițerie de un verde închis, spălându-se în chiuvete de argint, sorbind cafea din porțelanuri, fumând trabucuri. Simon ne spunea, „L-am văzut azi pe John Gilbert cu o pălărie uriașă de velur,“ sau, „Senatorul Borah mi-a lăsat rest la zece cenți după ce-a cumpărat Daily News,“ sau, „Dacă l-ați vedea pe Rockefeller ați crede că are stomac de cauciuc, cum se spune.“ Când ne povestea toate acestea la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tonul cel mai potrivit, cântat până la capăt. Mi-era clar că aceste lucruri spuse în glumă erau cele mai ciudate lucruri de care s-a râs vreodată, mai ales că erau spuse în pacea acelui loc acoperit cu covoare și velur de culoarea maronie a sosului de friptură. Încerca să dea impresia că se distrează, că e un mire năvalnic, energic, cu chef de hârjoneală, dar de fapt aveam senzația că era chinuit de gândul sinuciderii, care nu era doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe mână ca să-și primească porția de carne și copii au strigat: „Ay! Mira, mira - el águila, el águila!“ Presupun că era o priveliște extraordinară, de vreme ce sunt destul de înalt și purtam și acea pălărie care te înalță și pantaloni de velur și, în plus, veneam în trena frumuseții și importanței Theei. Și, oricum, vulturul e respectat din timpuri străvechi în Mexic, din cauza vechii religii și a acelei clase mărețe de cavaleri din zilele masacrului cu săbii obsidiene la care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
irascibil! Nu voia să fie el subiect de discuție. Dar la prânz, când Stella și du Niveau s-au întors pe platou, Charlotte și-a dat drumul. Ședea dreaptă, înfășurată în vizonul ei și avea pe cap o pălărie de velur care îi statea bine pentru că are o piele pufoasă, ce era acum îmbujorată. Era clar că necazurile lui Simon cu Renée ajunseseră să fie descrise în toate ziarele din Chicago și că ea presupunea că le citisem. Nu, nu aflasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dimineață, o mică pîrtie, și seara te prezinți la... autogară. Sigur că aranjez eu cu dispecerii de peron! Da, mai vorbim mîine. O să aflu și cum îl cheamă..., lucrează la Dezvoltare... Acum nu mai era cu pălărie și haină de velur: avea palton, căciulă... Mîine, mîine îmi spui. Aud tare slab, cred că viscolul ăsta, am și băut un pic... în orice caz, tu pornești de dimineață, ca seara să fii la autogară. *** De ce nu mai încerci, tovarășe, autogara, poate au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sânge? Rana nu Îmi păruse a fi din cele care Împrăștie mult sânge, dar, pentru ce urmăreau ei, chiar și un strop, doi ar fi fost de ajuns. M-a trecut un fior rece. Acum Îmi percheziționa haina. E din velur violet, pe care se vede orice urmă. În rucsac era schimbul de haine pentru după lecție: un pulover verde Închis și pantaloni strâmți din catifea. Polițistul se uită lung la ei, gânditor. — V-aș putea cere să vă Îmbrăcați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
erau James Joyce și Constance Markiewicz, aceasta din urmă Îmbrăcată cu o rochie și având cu o coafură atât de dichisită, Încât mi se făcu rușine de mini-ul de Lycra și de tricoul meu favorit. Pe deasupra, purtam haina de velur violet, care Îmi aducea un plus de eleganță, dar, cu toate astea, impresia mea era că doamna contesă ar fi strâmbat din nas. În seara asta, nu ardea focul În sobă, o plăcere rezervată doar pentru lunile de iarnă. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mahorcă, vaca, dar nu-i pasă! informase deja Adrianus, binevoitor, pe cine era și pe cine nu era dispus să îl asculte. Acum, Domnișoara se odihnea întinsă pe sofa și sprijinită disuasiv în cotul drept, pe o perniță verde de velur, cu ciucurași. Abandonând cu vădită tristețe, țigara abia începută, în scrumelniță, alături de suratele ei defuncte, distinsa amfitrioană culege din buzunarul de la piept al capotului, o batistuță turcoaz, semitransparentă, umezită în prealabil cu esență de trandafiri, o duce patetic la ochiul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atenția asupra protecției muncii: bocanci cu tălpi groase, ca să nu poată fi străbătute de așchii ascuțite de metal, halat albastru Încheiat cum se cuvine la toți nasturii, iar pe cap, În loc de bascul de pe afiș, Îmi pusesem o șapcă franțuzească din velur, foarte frumoasă, deși nițeluș tocită. Șapca aia - dar uite că intru În altă poveste și nu vreau - o aveam de la o mătușă a mea de la oraș, care și ea o căpătase de la o cumnată a ei, al cărei soț fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai subtilă. Ne dăm seama de acest fapt din primele rânduri din Planétarium: Nu, într-adevăr, nu mai aveam ce căuta, nu mai era nimic de spus, e perfect... o adevărată surpriză, o șansă ... o armonie desăvârșită, perdeaua asta din velur, un velur foarte plin, velur din lână de primă calitate, de un verde intens, întunecat și discret... și cu un aer cald, în același timp, luminos... O minune pe peretele ăsta bej cu nuanțe aurii .. Și peretele ăsta... Ce reușită
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Ne dăm seama de acest fapt din primele rânduri din Planétarium: Nu, într-adevăr, nu mai aveam ce căuta, nu mai era nimic de spus, e perfect... o adevărată surpriză, o șansă ... o armonie desăvârșită, perdeaua asta din velur, un velur foarte plin, velur din lână de primă calitate, de un verde intens, întunecat și discret... și cu un aer cald, în același timp, luminos... O minune pe peretele ăsta bej cu nuanțe aurii .. Și peretele ăsta... Ce reușită... Ai spune
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de acest fapt din primele rânduri din Planétarium: Nu, într-adevăr, nu mai aveam ce căuta, nu mai era nimic de spus, e perfect... o adevărată surpriză, o șansă ... o armonie desăvârșită, perdeaua asta din velur, un velur foarte plin, velur din lână de primă calitate, de un verde intens, întunecat și discret... și cu un aer cald, în același timp, luminos... O minune pe peretele ăsta bej cu nuanțe aurii .. Și peretele ăsta... Ce reușită... Ai spune că e piele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
erau îmbujorate, sudoarea curgea în picături mari; Hussonet făcu următoarea remarcă: Eroii nu-mi miros a bine ! Ah! Sunteți sâcâitor, răspunse Frédéric. Și împinși fără voia lor, intrară într-un apartament în care se întindea, până-n tavan, un baldachin din velur roșu. În partea de jos a tronului stătea așezat un proletar cu barba neagră, cu cămașa desfăcută, avțnd un aer hilar și stupid ca o maimuță. Alții urcau cu greu estrada ca să se așeze la locurile lor. Ce mit! spuse
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
întocmai scrisoarea pe care destinatarul, fratele Piciului, trebuie să o țină în mână, adică obiectul material care conține ocurența lui acest). Cititorul identifică referentul romanului datorită contextului. b) Determinanții din textul lui Flaubert: determinanții nehotărâți: "un apartament", "un baldachin din velur roșu", "un proletar". Enunțătorul introduce noi referenți în povestire, dar nu oferă alte lămuriri despre ei cu excepția faptului că aparțin unei clase. Prin urmare, se poate vorbi atât despre anumiți oameni, cât și despre oameni oarecare; determinanții hotărâți: un anumit
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de așa numitul corn, care constituie, în fapt tijele osoase ale coarnelor. Atât la cervidee, cât și la cavicorne, coarnele sun alcătuite din tije osoase, care se conservă în timp și sunt numite de arheologi coarne, și din formațiuni tegumentare (velur la cervidee și tegument cornificat la cavicorne) care nu se păstrează în timp (UDRESCU, BEJENARU, HRIȘCU 1999, 36-37). Numărul total de fragmente prelucrate este de 76, dintre care numai pentru 40 au putut fi determinate caracteristicile morfo-tehnice care să permită
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
că nimeni nu poate colora ca ea frazele Dalilei din prima arie, "Printemps qui commence": Chassant ma tristesse, S’il revient un jour, À lui ma tendresse et la douce ivresse, Qu’un brûlant amour, Garde à son retour... Un velur sonor de culoarea și fluiditatea leneșă a mierii de pădure, o mușcătură dintr-un fruct nemaiștiut, o senzualitate diabolică potențată de o distincție tipic franceză. Căpătase un trecut și un prezent: fotografiile aduse mi-o arătau în Carmen la Metropolitan
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
lui și Își plimba dogul norvegian. Era un tip bine făcut, de vîrsta mea, chipeș, cu trăsături pronunțate și cu un păr negru, sîrmos, ușor Încărunțit la tîmple. Purta un sacou sport scump, pantaloni de percal și o scurtă de velur. Ne știam de treizeci de ani. Rollins mi-a ascultat povestea din seara precedentă. - O să te-alegi cu creierii zburați tot umblînd cu pistolul ăla, a zis. Pentru ce-l ții la tine? Nu ți-ai da seama-n ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
detaliu cu detaliu, pe cale de consecință, apare lovirea lor de nulitate absolută. Dacă ne raportăm la tehnicile de înființare a unei organizații anticomuniste, la exigențele diseminării ei în mulțime, la sagacitatea suplă a contactelor, la aplicarea în pași mărunți, de velur, sau după caz, în tumult tactic spre victorie , prin contraste de aspect, organizația Frontul Popular Român, nu a existat niciodată ! Din start s-a dovedit a fi, cum vom arăta mai încolo, o lighioană repentă, un rapt orgolios cu vârful
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
puțin importantă pentru tema de care vorbim, cea din jurul numelui, operei filosofice și apariției romanului postum al lui Lucian Blaga, Luntrea lui Charon, repudiat, Într-un fel, de critica literară la vârf, În frunte cu N. Manolescu. Această „cameră de velur” În care cădeau temele propuse de mine și de revista pe care o conduceam, această cameră fără rezonanță Îmi indica tot mai clar că, deși nu eram atacat „direct” de colegii mei și de foștii mei prieteni care dădeau „tonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alăturat ei în timp ce trecea. Ea aștepta la gratiile porții să fie chemată. Era îmbrăcată cu o anumită căutare; avea pe ea o rochie de stil englezesc din muselină albă, împodobită cu dantelă de mătase și încinsă cu o centură de velur negru. Coafura îi era îngrijită; purta o bonetă-pălărie de o simplitate elegantă, și părul ei frumos îi plutea pe umeri. Figura mi s-a părut că îi este mai însuflețită decât de obicei; obrajii aveau o culoare încântătoare, și mergea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
contracte de servicii telefonice mobile și nu asupra profitului. În acest magazin primeai telefonul împreună cu o husă simplă din imitație de piele, gratuit. Dar dacă doreai ceva mai sportiv - să zicem una cu model de piele de leopard sau din velur roșu - nu aveai noroc. Nu era așa ceva de vânzare. Magazinul era atât de mult orientat pe vânzarea de contracte, încât nimănui nu-i trecuse prin cap să demonstreze mai multă ambiție. Chiar și astăzi, dacă contractezi un abonament la AT
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
O amînare de cîteva zile ar însemna mult, foarte mult, pentru mine. Nu, sub nici o formă, n-o pot invita pe Livia, acum, la mine acasă! Mă ridic, o sărut pe obraz, apoi ies pe hol, îmi îmbrac scurta de velur îmblănită și-mi trag ghetele în picioare. Iubito, îți urez o zi bună! îi spun, luîndu-i mîna să i-o sărut. Ne facem un semn șăgalnic, de dragoste, cu ochii îmbătați de plăcere. Spun un "sărut mîinile" șoptit și ies
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
salvez, dacă mai poate fi salvat, vreun gram din mine însumi. Mă ridic încet de pe scaun și mă apropii de cuier: Vă rog să mă iertați, doamnă! Îmi pare rău! spun cu glasul topit, începînd să-mi îmbrac scurta de velur. "Doamnă"?!! se miră doamna Cristina, urmărindu-mă cu privirea. De cînd sînt doamnă pentru tine, că, acum cîteva minute, nu cred că vedeai în mine o doamnă!?... Stau cu privirea plecată, rotindu-mi în mîini fularul, încercînd să găsesc o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întors cu o idee. Să vedem ce iese. Sîntem cu toții în camera de lîngă dispecer. Luchian a adus mașina de calcul, Lupu a adus un braț de cărți... Spune relația. Îmi desfac haina de azbest, scot din buzunarul scurtei de velur agenda și deduc din calcule relația cerută de Graur, pornind de la elementele principale de proiectare și construcție ale separatorului, pe care le rețin cu exactitate. Dictez la interfon relația obținută. Pînă la cît îți rezistă filtrele? mă întreabă Graur. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]