108 matches
-
pe lume popă cred că nu-i”560. „Preotul, desigur, reprezintă un ideal, și chiar dacă se mișcă prin lume, sfințenia îl diferențiază de ceilalți.” 561 Giovanni Boccaccio debuta în colecția sa de povestiri cu un exemplu negativ, al corupției și venalității, portretul celui mai rău bărbat - ser Ciapelletto, însă încheia cu un model de virtute, supunere și răbdare - Griselda 562, mărturisindu-și astfel optimismul în legătură cu recuperarea inocenței într-o lume minată de neîncredere și delăsare. „Stilistic, analizând prima povestire o putem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
oferă o descriere adecvată atunci când vede în primul Marlowe o figură ce plutește undeva între cult și mit: el este în egală măsură fierbinte și rece, viril și steril. Are de plătit un preț pentru faptul că s-a sustras venalității; e un incoruptibil, în toate sensurile cuvântului: nu poate fi corupt nici de femei, nici de bani, nici de America. Aceste calități s-au estompat, pentru că scriitorul mai tânăr e obligat să opteze. Nici nu avea de ales: a vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
au să fie plătiți de țară. Nu le va mai fi dară iertat de a păși la mijloace mârșave și Dumneavoastră Domnule Prefect, veți face act de bun cetățean și de demn funcționar ai Domnului, pedepsind și stârpind conrupția și venalitatea oriunde veți găsi. O altă competință neapărată a unei bune și luminate administrații, încrederea populației, iată Domnule Prefect sentimentul ce vă invit să puneți toată silința spre a-l deștepta în inima conținutașilor noștri. Aceasta vă va fi lesne de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
larg mare parte din propria creație; prin intermediul dialogurilor sale educative, denumite Colocvii, a antrenat multă lume în citirea latinei sale elegante. Cea mai cunoscută lucrare a lui, Laudă nebuniei, scrisă în 1510 și publicată în 1511, a atacat corupția și venalitatea Bisericii și l-a blamat vehement pe Papă Iuliu al II-lea. O dată cu moartea lui Iuliu al II-lea în 1513, si cu alegerea unui papă din familia de Medici, Leon al X-lea, al Cincilea Consiliu Lateran, întrunit inițial
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Deși era atras de teatru, deși lirica sa are o încărcătură dramatică, textele destinate scenei nu atestă la A. o reală înzestrare de dramaturg. Seringa, piesă jucată în 1946 și în 1967, denunță, fără nerv, într-un cadru de melodramă, venalitatea și parvenitismul unor medici. Mai interesante sunt Neguțătorul de ochelari și Interpretări la cleptomanie (apărute în volumul Teatru, 1968), mici jocuri dialogale de un fantezism cvasiurmuzian. În schimb, în tălmăciri (farsa Maestrul Pathelin, după un anonim francez, un fragment din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
diplomat în relație cu șeful: "pupă-l în bot și papă-i tot, că ăl sătul nu crede ălui flămând". O adevărată victimă este Cetățeanul turmentat, naiv și cinstit, manevrat de politicieni, amețit de vorbăria goală, de șantaj, oportunism, imoralitate, venalitate, delațiune, prostie, parvenitism. Fiind șef de partid, președinte al multor comitete și comiții, Zaharia Trahanache este interesat să păstreze starea de lucruri. Numele și prenumele său sugerează bătrânețea, decrepitudinea: "tot ce are greoi și ticăit venerabilul președinte" (G. Ibrăileanu), călăuzit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și ducele de Aiguillon). Nobilimea renunță la dreptul de vînătoare, la folosirea obligatorie a unor bunuri ale seniorului ("banalités") și la corvoade; preoții renunță la dijmă, provinciile la prerogativele lor financiare, orașele la libertăți și la corporații, iar magistrații la venalitatea serviciilor. În cîteva ore, ordinea socială a vechiului regim este abolită și este proclamat principiul egalității cetățenilor în fața legilor. Această revoluție socială, înfăptuită în plină exaltare, de o Adunare națională în care se împletesc virtutea civică "à la romaine" și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
din 14 septembrie 1940, s-a constituit o altă comisie „pentru controlul întrebuințării fondurilor secrete și ale ordinii publice în ultimii 10 ani”. Prin aceste comisii și anchetele lor, generalul Antonescu viza două lucruri. În primul rând, dorea să arate venalitatea foștilor guvernanți, în frunte cu fostul suveran, și amploarea corupției ce se instaurase și înflorise pe timpul domniei lui Carol al II-lea. În al doilea rând, urmărea neutralizarea susținătorilor fostului regim, de a-i face inofensivi și incapabili de opoziție
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Academie (G. Coșbuc. Însemnătatea lui în evoluția conștiinței noastre naționale), cuvântarea lui I. Al. Brătescu-Voinești ținută cu ocazia reluării piesei O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, ca și articolul polemic Fecunditate sau nevroză literară de Dragoș Protopopescu, acuzând scriitorii de venalitate și mercantilism, de transformarea literaturii într-o industrie națională. Sunt publicate și câteva amintiri sau medalioane literare: Nicu Gane, Jean Moréas de Ludovic Dauș, Glasul orașelor de Victor Eftimiu (despre poetul simbolist belgian Émile Verhaeren), C. A. Rosetti (la centenarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
căutării de libertate. Filozoful Nicolai Berdiaev constată [p.149-150] că în existența mic-burgheză au început să moară virtuțile naționale ale poporului francez capacitatea de eroism, dragostea de libertate și temeritatea în fața morții. Setea de bogăție a trecut în ipocrizie și venalitate. Anume în acest Paris oraș spiritual, vesel, liber și cutezător mică burghezie și-a găsit desăvârșirea, expresia să estetic coerentă. Francezii s-au săturat de catastrofe, revoluții, războaie, căutări, ei și-au dorit o viață liniștită, mulțumită, o existență închisă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aportului cultural francez la istoria colectivă a femeilor, cum arată Michèle Sarde în monografia Regards sur leș Françaises: Xe-XXe siècle [1983], prezintă interes prin singularitatea fenomenelor ce se deosebesc de cele universale sau occidentale: dragostea curteneasca, tradiția saloanelor, triunghiul amoros, venalitatea sporită, succedarea militantelor în timpul revoluțiilor, valorificarea diferenței și complementarității în mișcarea feministă de astăzi etc. Justine Delacy se întreabă în articolul "How French Women Go that Way and How to Handle them" [1974] de ce femeile franceze s-au eliberat atât
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la limită, pe când Anghel, exemplul unei rătăciri care, cu excepția câtorva momente de elevație, câtorva prize de conștiință, se adâncește în eșec. Există însă și cazul falșilor profeți, cei mai periculoși pentru că nu opun catehismului revoluționar și ideologiei comuniste lăcomia și venalitatea proprii clasei burgheze. Bazilescu, directorul tipografiei, Manicatide, proprietarul de cai de curse, Vasilescu, fostul ofițer devenit contabil și speculant, își apără interesele financiare. Chiar dacă motivațiile lor sunt impure, ostilitatea lor față de regim se justifică în ochii cititorului prin dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cumplit, timp de zece ani, una din țările cu a cărei ocrotire se lăuda. În fine reprezentanții de toată mâna ai împărăției drept-credincioase, acei din Principate, ca și acei din Constantinopol, dau pretutindeni dovadă de o lăcomie și de o venalitate care deloc nu se lasă întrecute de acea a pașalelor turcești. Capitolul următor va dovedi în chip indiscutabil cât de întemeiate și de adevărate erau bănuielile și aprecierile cuprinse în rapoartele și memoriile agenților francezi. III. Politica rusească în Țările
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
scria lui Richelieu, din Iași, la 2 iunie 1817: „... Aici lumea s-așteaptă la depunerea domnitorilor, deși după tratate urmează ca ei să ocârmuiască încă aproape trei ani. S-ar părea că domnii actuali ar fi învinovățiți că au favorizat venalitatea slujbelor, au prodigat titlurile de boierie și au cruțat prea puțin țările în multe privințe. Principele Caragea este acuzat că ar fi ocârmuit în chip tiranic, dar această învinovățire nu poate fi făcută domnului Moldovei, căruia i s-ar putea
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
a îmbogățit în acest chip. În administrație, el a vândut slujbele cele înalte fără a excepta măcar posturile de miniștri... Urmează asemenea exemple de posturi vândute pentru sume de 7, 10 și 14 mii de galbeni. Această procedare introduce o venalitate excesivă în toate ramurile ocârmuirii, cumpărătorii slujbelor înalte vânzând la rândul lor acele inferioare spre a reintra în banii cheltuiți și a mai realiza beneficii frumoase. Această procedură, aceste abuzuri au stârnit o opoziție și o nemulțumire generală din partea boierilor
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
avere și așa uriașă! Numai astfel se poate explica sistemul său și inerția Rusiei. Zic inerția Rusiei, căci dacă ocrotirea rusească trebuie să se exercite, ea trebuie mai ales să aibă drept scop prevenirea unor abuzuri revoltătoare și a unei venalități atât de vederată. Nu se înțelege cum agenții ei în Principate, care controlează atâtea lucruri ce nu sunt de căderea lor, nu-și întrebuințează înrâurirea pentru a obliga pe domnul Moldovei să se înconjoare cu bărbații cei mai onorabili și
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
nici de flotă sau de artilerie, dotate cu armament învechit și utilizând, de multe ori, mercenari sau mateloți greci, a căror loialitate era îndoielnică. Decăderea puterii centrale și a armatei au accelerat criza generală a Imperiului. în administrație, corupția și venalitatea au devenit adevărate instituții, favorizând arbitrariul și ineficiența. Haosul administrativ era accentuat de veleitățile autorităților provinciale și locale, care se transformau în adevărați despoți cu puteri aproape nelimitate. Imperiul otoman, care se întindea pe trei continente, cuprindea între granițele sale
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
semiliberale implementată, după cum observa N. Iorga, „în sud-estul Europei, unde Grecia, chiar recunoscută ca liberă, dar aflată sub puterile protectoare de la 1830, trebui să aștepte timp de treizeci de ani un regim legal de stat, prima întemeiere constituțională”. Corupția și venalitatea interne, imixtiunile permanente ale Rusiei, încurajate de lacunele juridice din documente - care nu definesc concepte ce stau la baza statutului internațional al Principatelor: autonomie, suzeranitate, protectorat - au făcut ca multe dintre prevederile regulamentare sa rămână doar pe hârtie. Separarea puterilor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sub un prinț străin. Epoca regulamentară, zugrăvită de Blutte, este una dificilă: instabilitate politică generată de prezența armatei „ocrotitoare” țariste, represalii care nu cruțau pe nimeni, cu concursul autorităților locale, dificultăți economice provocate de jafuri, rechiziții forțate și încartiruiri, molime, venalități, corupție și abuzuri de tot felul, peste care se adăuga influența din ce în ce mai puternică a consulului rus, care se amesteca în toate aspectele vieții politice, inclusiv în certurile dintre membrii familiei domnului. Succesorul lui Blutte la București, Colquhoun, s-a identificat
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
această operă legislativă care nu este doar o compilație codul emancipează pe scară largă sclavii, abolește legile care limitează eliberarea, dă mai multe avantaje soției și îndulcește mult dreptul penal -, Iustinian a urmărit o politică de reformare a administrației, suprimînd venalitatea funcțiilor și cerînd funcționarilor să jure pe Evanghelie la intrarea în funcție, o politică de reorganizare a armatei și de luptă împotriva marilor proprietari funciari care au acaparat fostele bunuri ale statului și și-au constituit imense domenii pe care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
împrumutate din mitologia greco-latină. Când înfloresc anemonele (1948) este o comedie lirică. Vădit conformistă, dar ceva mai consistentă sub raport dramatic este piesa Afaceriștii (reprezentată la Teatrul Municipal din București în stagiunea 1952-1953, publicată în 1953), satiră anticapitalistă vizând corupția, venalitatea și imoralitatea demnitarilor din epoca lui Carol al II-lea. Combinație stângace de teatru de bulevard și de „veștejire” vehementă a racilelor societății interbelice, Afaceriștii a fost promovată și elogiată în epocă, dovedindu-și ulterior perisabilitatea. Albăstrelele (editată în 1955
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
refereau la modalitățile de alegere a domnilor și stabileau măsuri pentru înlăturarea abuzurilor și scutirea de dări în favoarea boierilor. Se prevedea desființarea categoriilor fiscale privilegiate, desființarea monopolurilor, a vămilor și a taxelor percepute pentru circulația mărfurilor. Erau adoptate măsuri împotriva venalității funcțiilor. Se prevedea separarea puterilor în stat și înființarea unei armate naționale. La 30 martie 830, se încheiau lucrările de elaborare a Regulamentelor Organice de către comisiile de redactare ale Divanurilor Moldovei și Țării Românești, sub președinția consulului general rus Minciaki
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
E bine să-ți lași mașina în fața casei și să renunți la cozile de la benzinării. Să mănânci pâinea de alaltăieri, băgând-o în cuptor, până trece congresul. Al cui congres? Al rușinii naționale, al umilinței fără margini. Al terorii și venalității unor oameni bolnavi al căror singur medicament sunt lingușirea continuă, minciuna fără perdea, supunerea oarbă, dezumanizarea. Păcat de așa țară. Păcat de un asemenea popor. Un mai mare dușman nu poate veni nici din afară. El este cu atât mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a trebuit să aștepte faimoasa lege din 29 iulie 1881 (cea cu "interzisă afișarea"), care stipula în primul articol că "tipografia și presa sînt libere". Deci presa trece de la regimul autorizării prealabile la acela al declarației, libertate frînată imediat de venalitatea care va nimici independența marilor cotidiane ("sponsorizate" de fonduri secrete, de alte state, de bănci sau sindicate patronale). Și mai observăm că legislatorul va păstra importante derogări, legate fie de natura publicațiilor, fie de exercitarea prin administrație a puterii polițienești
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Național, 29 octombrie 2004) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (II) Dna Zoe Petre numește cu exactitate câteva dintre simptomele acestui „pitoresc bâlci al deșertăciunilor” care se dovedește a fi scena politică autohtonă („indulgența complice”, „voioasa empatie față de iscusința și de venalitatea flagrantă”, epidemia „schimbărilor la față”), se declară „stupefiată de cantitatea de energie - și de venin - oricând disponibile când vine vorba de Emil Constantinescu”, și denunță „elanul de intransigență” dovedit de opinia publică „jurnalistică și politică” față de fostul șef al statului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]