143 matches
-
vinderea proprietății Newsead cu tot cu castel și din onorariile pe care le primea din activitatea literară. În Italia Byron frecventa saloanele lumii de elită. În una din zile, în casa Benzoni, la conversațiile organizate, îi fusese prezentată contesa Guiccioli. Era o venețiană bălaie, cu dinți minunați, cu păr bogat și cu un bust uimitor. De-un an de zile era căsătorită cu un signore în vârstă de 60 de ani. Byron își aminti că-o mai văzuse - se întâmplase după nunta Teresei
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
ca producîndu-se între, știu eu... japonezi, tailandezi, coreeni. Pe Strada Nuova, în schimb, prăvăliașii, între ei, schimbă vorbe doar în glissando-uri de operetă, cu epurarea cvasi-completă a consoanelor. Italiana lui Montale? Da, rar. Cînd, iată, rasat-frumoasa și eleganta asta venețiană ca o altă Eleonora Duse ieșind din Teatrul La Fenice, e condusă, temperat-colocvial, de ireproșabilul venețian. 29 iunie Spiritul gregar are oricît ar părea de riscată observația și ceva fascinant în actele lui demonstrativ-vizibile. Au, și numărul, și cantitatea, și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru a atrage atenția, de cele mai multe ori, doar pentru asta. Dedesubt aflîndu-se, nu? vidul lipsei de vocație. Excepțiile puține, dar cu atît mai elocvente se sufocă sub magma uniformizatoare, sub isteriile soluțiilor aliniate. Care? Păi, ultimul salon românesc la bienala venețiană a propus chiar vidul, imensul pavilion oferindu-se, fără slip, eventualilor rătăcitori prin hăul său.. Evident, n-ar fi fost o soluie mai fericită umplînd spațiul cu Sălașa, dar, oricum, din moment ce tot ne frăsuim că nu avem audiență internațională, poanta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un spectacol strident, nici o zonă a globului neputîndu-se sustrage epidemiei. E o rețea fumegoasă de indivizi lipsiți de talent nu și proști care manipulează, cu o perspicacitate prompt mercantilă, proiecte panstatale, de o vacuitate evidentă, mergînd de la găselnița ultimei bienale venețiene, cu unul din saloanele ei naționale realmente gol, pînă la fojgăieli locale vrute, în ochii acelorași globtrotteri de proiecte, să racodeze, vezi doamne, insuportabila desuetudine periferică la alămurile globale ale nimicului. E o poftă smintită în a pulveriza, a artificializa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
guvernului se întâlnesc pentru a lua o decizie importantă. Loredano, membru al Consilului și prietenul său Barbarigo sosesc. Cei doi observa că Dogele, desi calm și seren, i-a precedat în încăperea de consiliu: înainte de a intra, toți proslăvesc justiția venețiana. Adus din închisoare, Jacopo Foscari, fiul Dogelui, așteaptă să fie citat în fața Consiliului: el își salută Veneția lui iubita pe care nu a mai revăzut-o de mult timp deoarece fusese exilat și izgonit din oraș (Dal più remoto esilio
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a ajuns cu o zi după moartea lui, care survenise în exil. Tatăl său, îndureratul Doge, a murit 7 luni mai tarziu. Soția Dogelui Francesco Foscari, Marină Neni (mama lui Jacopo), a refuzat să permită înhumarea corpului defunctului de către Republică Venețiana pe motivul că același stat a provocat atâtea nedreptăți familiei sale, încât nu avea dreptul moral să se ocupe de înmormântare și a declarat că va suporta cheltuielile de înmormântare, chiar dacă ar fi să se vândă pe ea însăși pentru
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
repetiții. Teatrul La Fenice l-a forțat pe Verdi și pe Piave (acesta din urmă în calitatea sa de director al premierei) să abandoneze plasarea acțiunii în contemporaneitate și să o relocheze înspre anul 1700. Este adevărat că nici cenzură venețiana nu i-ar fi permis lui Verdi să aducă pe scena o costumație de toate zilele. Această măsură l a supărat enorm pe Verdi, dar în final el a acceptat situația gândindu-se că libretul trecuse relativ repede de cenzură
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nu i-ar fi permis lui Verdi să aducă pe scena o costumație de toate zilele. Această măsură l a supărat enorm pe Verdi, dar în final el a acceptat situația gândindu-se că libretul trecuse relativ repede de cenzură venețiana și fără să se lovească de marile problemele cu care Verdi era obișnuit să le întâmpine la Veneția. S-ar părea că aproape cele mai multe din cele mai iubite și de succes opere ale lui Verdi au avut soarta de fi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de toate averile ce le luase cu sine și-l proscriseră la Almiro în Tessalia. După modul de împărțeală stabilit prin tratat între biruitori, împăratul Balduin primi numai a patra parte din împărăția bizantină sub stăpânirea lui, sub numele Romania; venețianii căpătară una și jumătate pătrime a împărăției romeice și un cuartal al orașului Constantinopol, adică partea leului, iar cei mai de frunte cavaleri aveau să-mpartă egal între sine celealte două sferturi cari mai rămăseseră. Marchionul Bonifaciu de Montferrat schimbă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caz de trebuință foarte de preț și pentru că putea fi în vecinătate cu cumnatul său, regele maghiar Andrei II, de vreme ce se căsătorise cu sora acestuia, anume Margareta, văduva împăratului Isaac Angelos. Nici tronul bisericesc nu rămase multă vreme neocupat, de vreme ce venețianii umplură curând cu clerul lor biserica Sf. Sofii, alegând din mijlocul lor patriarh ecumenic pe Toma Morozini, coborâtor dintr-o familie din cele mai nobile de ale lor. Oștenii greci, cei mai mulți de origine din Tesalia, și mulți între dânșii cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împotriva lui Osman Pasvantoglu. Din anul 1798 datează o jalbă a lui către domnitorul Constantin Hangerli: el se plânge de calomniile răspândite de vistierul Scarlat Câmpineanu, care insinuase că este vinovat de crimă, punându-i în seamă moartea mătușii sale, Venețiana Văcărescu, asasinată la moșia Jilavele din Ialomița. V. cere domnitorului cercetarea cazului și pedepsirea calomniatorului. Îndrăgostit de fiica Venețianei și acuzat de omor în scopuri ,,necuviincioase”, se dezvinovățește cu tărie: pledoaria sa aduce argumente de logică și de bun-simț, dar
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
devenit destul de enigmatic atunci când a fost înfățișată lui Soliman-Sultan. De două veacuri generațiile succesive de roabe împărătești izbutiseră a da lumii cele mai splendide exemplare bărbătești. Au fost sultani frumoși ca niște zei. Dintre acești măreți feciori se ridicase Soliman. Venețiana i-a zâmbit cu plăcere și a avut ambiția să-l cucerească. Era un destin de împărăteasă. —Ce dorești? a întrebat-o împăratul. —Prea strălucite domn, i-a răspuns ea, aș dori să nu mai văd mutra lui câzlar-aga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de matasă. Când l-a primit, bărbatul a găsit în ea mai mult decât nădăjduia, a luat mai puțin decât voia; a revenit ca la un izvor ce se înoiește necontenit. Pe lângă taina ei, pe care o administra cu viclenie, venețiana răspândea în juru-i, în harem, o veselie de tinereță și de primăvară, care a cucerit pe cadânele bătrâne și pe câzlar-aga. În scurtă vreme și-a făcutprietini și partizani devotați. Evenimentul cel mai neașteptat se produsese în împărăția osmanlâilor: padișahul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și fruntea și cuprinzând acel trup care vibra de câte ori ea se alipea de el. Dându-i impresia pasiunii amoroase, Roxelana a rugat pe marele stăpân s-o ierte că-i pricinuiește tulburare și mâhnire. — Am pierdut un bun scump, gâfâia venețiana șoptit. Doresc altul tot de la cel ce mi-a dăruit pe întăiul. Măritul împărat i-a cuprins tâmplele: —Alină-te, iubirea mea, a zis el grav. Trist sunt și totuși mă faci fericit. Fi-vom pururi amândoi și în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acopere cartea cu ladurile feregelei. Nu, nu! a strigat ea spăimântat, cu palmele împreunate. —Iubita mea doamnă, a rostit el grav, mărturisește-mi ce se întâmplă. Nu-mi ascunde nimic. Am văzut cartea. Copilul nu poate fi vinovat! a strigat venețiana. E sânge din sângele măriei tale. Cruță-l. Soliman-Sultan s-a apropiat și a mângâiat-o. — Vreau să văd cartea. Domnul și stăpânul meu, se zbătea ea, sunt încredințată că e o carte plăsmuită. Dușmanii noștri se ascund pretutindeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și înăuntru și în afara seraiului. Nu te lăsa biruit de mânie, soțule al meu iubit! Ascultă-mă și pe mine o dată. Aș vrea mai bine să mor eu decât să te văd atât de tulburat. Dă cartea! a poruncit sultanul. Venețiana s-a ferit și a lăsat la vedere, pe măsuța de abanos, cartea. Scena aceasta de tragedie s-a prelungit după toate rânduielile marei arte, până ce Soliman-Sultan a primit-o pe doamna sa în brațe și i-a șters lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a bucuriei mele dintăi, doamne. De atuncea, din noaptea neuitată, o păstrez. Cu sângele meu să înflorească din nou. I se desfăcu feregeaua, i se luminară sânii. Avea spre domnul său avântul cu care îl biruia totdeauna în luptele intimității. Venețiana calculase și abstinența împăratului în răstimpul tristei lui expediții. La un ceas după această întâlnire primejdioasă, în chioșcul din vreme pregătit, Soliman se desfăta în ospăț, pregătindu-se pentru alte plăceri mai mari. Pe când Mustafa și Gingir dormeau alături în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
florile s-au ofilit și lacrimile s-au zvântat, muții seraiului au îndeplinit lucrarea asupra lui Baiazid, întrebuințând juvățuri din matasa cea mai fină. N-a întârziat după aceea mult nici împăratul. S-a dus să găsească între hurii pe venețiană. Iar Selim bețivul a scris în catastif jertfa tuturor fraților săi din același sânge, după legea neclintită a acelui mormânt al zădărniciilor care se numește Seraiul Vechi. Iată, se face noapte. Asupra Bizanțului se va ridica luna. Prietinul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puterea vântului cât și pe cea a vâslelor, sosise certitudinea că vor fi salvați. O salvă de Întâmpinare se auzise la orizont, iar marinarul de cart strigase cuvintele pe care le așteptau cu toții Încă de când ieșiseră din strâmtoarea Bosfor: - Flotă venețiană la douăzeci de grade tribord! Patru galere și două fregate, În desfășurare de escortă! Abia terminase anunțul, că cele șase nave de război deschiseseră focul simultan, cu toate tunurile de la bord. Lui Alexandru i se păruse că marea se cutremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vârfurile arborilor aplecându-se sub puterea furtunii. Și vei ști că am ajuns... Alexandru Își aminti brusc de aceste cuvinte. Achingii care Îl țineau prizonier priveau din ce În ce mai speriați În jurul lor. - Djinii... murmură unul dintre ei. Alexandru Înțelese. În studiile lui venețiene aflase că djinii sunt duhurile rele ale pădurii. Nici un muritor nu se putea opune unei asemenea forțe. Ceva se Întâmpla cu acea pădure. Prevestirile sihastrului se adevereau. - Mai repede! porunci șeful grupului. Luminăția sa așteaptă prizonierul! Alexandru Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Marioritza. Dar Nicolae nu o putea uita atât de ușor. Și, între două răcituri, se aplecă spre ea. ― Nu știu dacă ai aflat, dar și noi am avut în familie o Comnenă. Mătușa Luminăției Sale, tatăl meu, se numea Venețiana Comnena. De la ea a învățat el limba italiană. Se opri, însă, țintuit de privirile arse de îngrijorare ale mamei și cumnatei sale, clucereasa Elenca. În familie nu vorbeau niciodată despre Venețiană. Nu țineau să rememoreze acel episod întunecat în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o Comnenă. Mătușa Luminăției Sale, tatăl meu, se numea Venețiana Comnena. De la ea a învățat el limba italiană. Se opri, însă, țintuit de privirile arse de îngrijorare ale mamei și cumnatei sale, clucereasa Elenca. În familie nu vorbeau niciodată despre Venețiană. Nu țineau să rememoreze acel episod întunecat în care fusese implicat soțul Elencăi, Alecu, om talentat, rafinat și inteligent, dar peste măsură de cheltuitor și mare amator de petreceri. Acuzat de asasinat și găsit vinovat de moartea mătușii Venețiana, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
despre Venețiană. Nu țineau să rememoreze acel episod întunecat în care fusese implicat soțul Elencăi, Alecu, om talentat, rafinat și inteligent, dar peste măsură de cheltuitor și mare amator de petreceri. Acuzat de asasinat și găsit vinovat de moartea mătușii Venețiana, se mai alesese și cu povestea unei iubiri nefericite pentru Maria, fiica mătușii. Simple zvonuri, ziceau unii. Însă cei mai mulți credeau că numai iubirea fusese, de fapt, adevăratul mobil al crimei. Din fericire, chiar atunci sosiră spectaculos sarmalele înecate în smântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dar era de ajuns o clipă pentru ca acea imagine să dispară fără urmă. Și el coborâse mereu, mereu mai jos, până la crimă chiar. Degeaba făcuse plângeri și cereri pe la toate mărimile. Ea știa bine că el, Alecu, o ucisese pe Venețiană; el, Alecu, o sugrumase acolo, la moșia ei, pentru că bătrâna nu acceptase să-și dea fiica neprihănită pe mâinile demonului. Venețiana îl cunoștea prea bine. Și, la fel ca tatăl lui, Ienăchiță, nu-l lăsa nici măcar pragul casei să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
crimă chiar. Degeaba făcuse plângeri și cereri pe la toate mărimile. Ea știa bine că el, Alecu, o ucisese pe Venețiană; el, Alecu, o sugrumase acolo, la moșia ei, pentru că bătrâna nu acceptase să-și dea fiica neprihănită pe mâinile demonului. Venețiana îl cunoștea prea bine. Și, la fel ca tatăl lui, Ienăchiță, nu-l lăsa nici măcar pragul casei să-i calce. În ultimele luni de viață, devenise tot mai conștient de forța cuvântului scris. O folosea tot mai des ca să mintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]