35 matches
-
pe penitent, prin cuvinte sau în oricare alt mod, și din niciun motiv”. Sigiliul sacramental se referă atât la materia directă, cât și la materia indirectă a mărturisirii penitentului. Materia directă a sigiliului este indicată de toate păcatele, grave sau veniale, pe care penitentul le-a mărturisit. Materia indirectă se referă la toate celelalte informații, împrejurări, persoane, locuri, pe care penitentul le-a mărturisit în cadrul sacramentului reconcilierii. Respectarea sigiliului sacramental se fundamentează pe convingerea că preotul confesor este reprezentantul lui Dumnezeu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de bucurie; c) să îi vorbească copilului despre binele pe care acesta poate să îl facă de acum înainte și despre răul de care trebuie să se ferească. Este important ca acesta să fie ajutat să facă distincție între păcat venial și păcat grav; d) să țină cont de eventuala timiditate a copilului, fapt pentru care să se creeze, în cadrul celebrării, o atmosferă primitoare în care copilul să se exprime liber și cu curaj. Confesorul „să nu strige niciodată la copil
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
motiv suficient pentru ca să fie negată valoarea acestei spovezi. Biserica subliniază că o astfel de spovadă nu este „numai o repetare rituală, nici un exercițiu psihologic oarecare, ci o grijă continuă de a desăvârși harul Botezului”. Chiar dacă se celebrează doar pentru păcate veniale, aceste spovezi frecvente sunt „ca niște rădăcini - care îl determină pe penitent - să acționeze cu zel reînnoit în slujba lui Dumnezeu și a fraților”. Creștinul se va deprinde cu această formă de întâlnire cu Dumnezeu și se va putea folosi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Fără a fi un resentimentar, autorul e un anxios heraclitian și totodată un cioranian ce veștejește cu predilecție provincialismul ca simptom devastator al unei posibile patologii culturale. De la înălțimea unei perspective "monarhice, inventariază în această stranie republică a literelor păcate veniale și mortale, cum ar fi veleitarismul, reveria protocronistă, furtul de idei, imobilismul, lipsa de vlagă și onestitatea în a-și impune valorile la scară universală. În contra acestui tip de comoditate conservatoare, Marian Mincu și-ar fi lansat metoda ce îmbină
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ani de la apariția acestui articol, apele s-au amestecat din păcate, la loc, cum poate oricine constata. Cum titlul și de altfel conținutul multor articole exprima și o speranță, eroarea de diagnostic sper să-mi fie luată ca un păcat venial. 5 Nicolae Mărgineanu, Un psiholog în temnițele comuniste, Ediție îngrijită de Cristina Anisescu, Polirom, 2006. DOINA JELA Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary 4 1 6 7
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
pământul să se năruiască și toate miliardele sale de locuitori să moară de foame în chinuri extreme, tot în sensul preocupărilor pământești, mai curând decât un singur suflet, nu spun să se piardă, ci să comită și un singur păcat venial sau lesne-iertător, să spună o singură minciună de bună voie, chiar și nevinovată, ori să fi furat un bănuț fără motiv. Ea consideră acțiunea acestei lumi și acțiunea sufletului, văzute prin prisma sferelor lor, complet disproporționate. Ar prefera mai degrabă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Înfrîngîndu-ne rutina lecturii, vom observa ușor că Gelu Negrea are dreptate. Al. Paleologu spunea cîndva că nu doar parlamentarismul de la 1880 este vizat în Scrisoarea pierdută, ci orice parlamentarism, românesc sau european. După părerea lui Negrea, viciile personajelor caragialiene sînt veniale, țin de viața politică democratică (în regimuri totalitare, altele sînt regulile jocului, prin urmare și viciile, și, în pofida tezei lui Mircea Iorgulescu din Marea trăncăneală, nimic din ce se petrece în Scrisoare nu se potrivește cu deceniile de ceaușism), ca
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
al avangardei moderne de după mijlocul secolului XX: stupizii, dar simpaticii săi eroi deveneau adevărate fiare, feroce și ticăloase, rinoceri ionescieni, iar umorul (înțelepciunea) în care Caragiale îi scăldase odinioară se retrăgea ca o mare în reflux, lăsînd nisipul gol. Păcatele veniale al lumii descrise de Caragiale se transformau, sub apăsarea unei experiențe istorice noi (fascism, comunism), în păcate capitale. A venit, poate, timpul să ne aducem aminte de acel Caragiale pe care l-a produs epoca lui, atît de asemănătoare cu
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
păcatele grave săvârșite după Botez și încă neiertate direct prin puterea cheilor Bisericii și nici acuzate într-o mărturisire individuală, de care își dă seama după un serios examen de conștiință. § 2. Se recomandă credincioșilor să-și mărturisească și păcatele veniale. Can. 989 - Fiecare credincios, după ce a ajuns la vârsta priceperii, are obligația de a mărturisi cu fidelitate păcatele grave, cel puțin o dată pe an. Can. 990 - Nimeni nu este oprit să se mărturisească cu ajutorul unui traducător, evitându-se, desigur, abuzurile
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
cultivat cu delicii perverse. El își poate speria confrații, prefacandu-se dornic de renunțări nemiloase, ca un Savonarola pus pe autodafeuri care să pedepsească epicureismul și superfetația estetică. Rareori , însă, am întâlnit artiști care să sufere că el pentru o venială greșeală de gust ori pentru o gafă, în alcătuirea sintezei. Cu acest apetit nestins , de propuneri expoziționale exemplar înfăptuite, acțiunea lui, vreme de câteva decenii, s-a inserat benefic în efortul de a însănătoși viața artistică. Osârdia lui se recunoaște
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]