55 matches
-
limbă ebraică iar noul Magister face un expozeu în latină la capătul căruia mulțumește comunității științifice pentru bunăvoința de a-i fi deschis porțile cunoașterii. În urma disertației "Principiorum primorum cognitionis metaphysicae nova dilucidatio" i se acordă, la 27 septembrie 1755, "venia legendi". Kant devine așadar Privatdozent, adică un profesor plătit de studenții săi și nu de către stat. Schultz îl va întâmpina, în momentul primirii, cu întrebarea: În inima dumneavoastră, vă temeți de Dumnezeu?". Va rămâne acolo vreme de 15 ani (până în
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
nostru. Ii(su)su H(risto)su întru uspeniia preasf(i)ntei de D(umne)zeu Născătoarei și Fecioarei Mariei în Abrudfalva, în vremea stăpânirii preaputernicului Îm(părat) și craiului Domnului Iosifu al II-lea cu b(la)gos(lo)venia și lucrarea D. Preasf(i)nțitului E(pisco)pu neuniților în Marele Prințipat al Ardealului Gedeon Nichitici , în anul 1787-22 a lunei iunie...” Ea spune că această biserică s-a ridicat pe vremea împăratului Iosif au II- lea, cu participarea
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
se deplaseze la castelul socrului său, contele Urmanczy, din satul Beliș (Transilvania). Scopul deplasării îl constituie executarea unor represalii la adresa sătenilor acuzați pe nedrept de colonel că ar fi incendiat o fabrică și un depozit de cherestea. Deviza baronul este „Venia nova peccata ciet” (în ), iar nobilul transilvănean nu vrea să arate niciun fel de milă față de cei pe care-i considera niște răzvrătiți. Colonelul și soția sa, contesa Esther (Violeta Andrei), pleacă cu trenul în Transilvania împreună cu căpitanul Luca și
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
unde i-a avut drept profesori principali pe Emil Warburg și Paul Drude. a obținut doctoratul în filosofie la Berlin în anul 1996. Acesta s-a întors la Berlin pentru a deveni asistentul lui Heinrich Rubens. În 1911 a obținut “Venia Legendi” (permisiunea de a preda) pentru fizică în vederea predării la Universitatea din Berlin și a rămas acolo până în anul 1918 (cu o pauză datorată războiului în care printre altele a fost decorat cu Crucea de Fier clasa I) După Primul
James Franck () [Corola-website/Science/310978_a_312307]
-
cu dizertația ""Beiträge zur Variationsrechnung"" ("Contribuții la calculul variațiilor"). La Viena începe să urmeze cursurile de psihologie și filosofie ale lui Franz Brentano, pe care le continuă la Halle cu discipolul lui Brentano, Carl Stumpf. Aici obține titlul de docent ("venia legendi") și scrie lucrarea " Asupra conceptului de număr" ("Über den Begriff der Zahl", 1887), care-i servește ca bază pentru prima sa operă majoră, "Filosofia aritmeticii" ("Philosophie der Arithmetik", 1891), în care demonstrează valabilitatea adevărurilor matematice, independent de modul în
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
Punctele de greutate le-au constituit afecțiunile vasculare cerebrale, epilepsia, dar mai ales problemele de neuropsihologie (specializarea funcțională a hemisferelor cerebrale, transferul interhemisferic al informației și învățării, agnozia vizuo-spațială ș.a.). În 1978 obține din partea Universității din Köln titlul de Doctor-Docent ("venia legendi") în urma tezei "Deosebiri hemisferice și transferul interhemisferic de informație la pacienții cu leziuni cerebrale focale" iar în 1983 Universitatea din Köln îi acordă titlul de Profesor de Neurologie și Psihiatrie. După emeritarea lui Klaus Zülch, lui i se încredințează
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
în Riga (Letonia, pe atunci aparținând Rusiei) într-o familie de origine germană. După studiul medicinei timp de câteva semestre la Universitatea din Dorpat (azi Tartu, Estonia), studiază filosofia la Universitățile din Sankt Petersburg și Marburg (Germania), unde se habilitează ("venia legendi") și obține ulterior titlul de profesor. Predă filosofia la Universitățile din Marburg (începând din 1920), Köln (din 1925), Berlin (din 1931) și Göttingen (din 1946). La începutul carierei sale filosofice, Hartmann este preocupat de teoriile asupra recunoașterii realității ale
Nicolai Hartmann () [Corola-website/Science/302691_a_304020]
-
lui Alecsandri - când venea să-1 viziteze Elena lui Cuza Vodă dela Ruginoasa. În ziua aceea era sfântă sărbătoare la Mircești. Alecsandri se îmbrăca în ținută mare, ordona să se puie caii la caretă și eșia întru întâmpinarea ei. Elena Doamna venia în careta ei dela Ruginoasa, însoțită de cei doi copilași ai ei... Parc'o văd cum cobora din trăsură ținând copiii de mână și cum Alecsandri o conducea respectuos în salon. Ea lua masa ,,la noi" rămânând până pe înserate, apoi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
abbandonata al sonno / da frescă gioia (L'acqua infradicia i ghiri). 397 Senza sonno io giacea sul dì novello, / e dove io tristo ed affannato e stanco / gli occhi al sonno chiudea, come per febre / rotto e deliro îl sonno venia manco. (Îl primo amore). 398 Substantivele onda, montagna și palude sunt de genul feminin. 399 Un evento onirico, cioè una sorta di delirio, di allucinazione, che assomiglia ad un sogno în senso stretto ed è costituito da diverse tessere e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
materialului din limba-bază. Dacă latina clasică realiza viitorul într-o manieră unică și sintetică, latina populară tîrzie avea cel puțin șase posibilități de a reda acest timp, toate analitice: cantare habeo, habeo cantare, habeo ad cantare, volo cantare, debeo cantare, venio ad cantare. Dintre acestea, cea mai răspîndită era formula cantare habeo, din care a rezultat viitorul în limbile romanice occidentale, dar printr-o modificare importantă a formei auxiliarului și prin aglutinarea lui la infinitivul verbului de conjugat, încît a căpătat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
franceză, portugheză), s-a refăcut grafia cuvintelor moștenite sub influența etimonului, iar în altele s-au reintrodus unele forme flexionare (în română, unde s-au reintrodus consoanele originare la formele iotacizate: eu văd, după lat. vedo, eu vin, după lat. venio etc.80). În italiană, spaniolă și portugheză, influența latinei a produs introducerea sufixului -issimus pentru formarea superlativului absolut la adjective. Sufixul a ajuns și în franceză și română, dar aici nu este caracteristic. S-au preluat din latină și numeroase
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
București. Abia în sesiunea Congregației din 19 decembrie Cardinalul de San Sisto prezenta scrisoarea Vicarului Patriarhal: In quibus significabat Patrem Gulielmum de Perusio ob periculum quod a Venetorom Bailino timebat si in Vallachiam se transferret, decrevisse in Italiam cum bona venia S. Congregationis reverti. Între timp, Pr. Pietro Paolo Bruni, care a fost primit bine la București și a obținut din partea domnitorului dreptul să poată ridica o biserică în cinstea Sf. Anton de Padova, se pare că nu s-ar fi
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
în locul mesei de bois de rose, cu masa în office, învelită ca o convalescentă friguroasă. Pe divan o caramanie, perina de Belucistan. Masa cu samovarul lângă bufetul cel mare. A sosit și micul Iani; pare foarte simpatic și deschis. Cum venia cu Chirana pe stradă, s’a oprit în fața casei noastre (nu știa că noi locuim în ea) și a spus: „În așa o casă mi-ar plăcea să locuiesc“. Iată-mă cu doi copii. Îți închipui acum de ce mă simt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vorbească despre pericolul bolilor lumești, că avea cine. Întâi era dator Dl Director Ioan Mitru, ca părinte al elevilor. Al doilea era Dl Dr.Müller, Dr. pe higienă. Și al 3-lea era Dl profesor de anatomie, Constantin Kirițescu, care venia numai până la beșica udului și încolo nu mai zicea nimica. Și după I.Mitru a venit Director Dl profesor Vasile Petrovanu. Și m-a întrebat pe mine, că ce greșeli a făcut el când era Director și i-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
italian caccia „vânătoare”. Italiana are și ea pe venagione „vânătoare” (Vezi fr. venaisin „carne de vânat”), notat însă ca învechit. Sursa este dată de lat. venor, aris, atus sum, ari „a veni din urmă, a vâna, a urmări vânatul”, după venio „a veni”. Pentru caccia, explicat prin lat. captus „acțiunea de a prinde, apucare” și capio (’άπτω) „a apuca, a prinde, a înșfăca” (DEI), româna nu are, aparent, o formă corespondentă. Este însă firesc a raporta la latină forma românească a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ureche necazurile pricinuite lui Petru Șchiopul de incursiunile cazacilor prin Moldova în timpul șederii sale pe tron -, că în domnia dintâi nu mai avea odihnă de dânșii, acum la o a doua domnie bine nu se așeză la scaun, iată cazacii venia să apuce scaunul într-acestaș lună, octombrie 27”. Este vorba de năvala din anul 1583, când pâlcul de ucraineană de la Pragurile Niprului (peste o mie de oameni) aducea cu sine și pe un pretins fiu al lui Petru Rareș. Iliaș Vodă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să înmulțise boala aceea și împrejurul orașului...” sau „[...] pentru că nu putea întra în București [Constantin Brâncoveanu] fiind ciumă pre acele vremi în târgu, săvai că despre istovul și contenirea ei era acestea toate, pentru nenumăratele păcatele noastre socotindu-le că venia, niciun fel de rău văzăndu-să că nu lipsiia după acest ticălos de pământ ...” - Radu Greceanu) ori așteptau în locuri securizate (incinte care interziceau comunicarea cu un exterior periculos, așa cum l-a găsit Hercul Daissoli [Ercole Dalmatul] pe regele Ioan I
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la oastea leșască, ci și din munțâi ungurești, de jăcuia mănăstirile și alțâi dispré Bugeagu. încotro căutai tot de tâlhari dai”; „Pământul nostru pe acea vreme” - notează „Pseudo-N.Muste”[și „Pseudo-Amiras” îl confirmă] - „avea nevoie despre oștile leșești, ce venia din țara Leșească, împreună cu moldovenii joimiri și căzaci; prăda și jăcuia ce putea apuca”), alimentând copios brigandajul „de margine”. Văduvele își aveau locul lor printre victimele acestor acte de violență. Și răsculații făceau la fel Recidivând, în timpul lui Constantin Șerban
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe Domnul nostru Iisus Hristos cum că Doamna cu gura ei m-a învățat să scriu. Iară încă aproape n-au fost ca să înțeleg ales ce zice, fără numai domnialui Costandin spătariul Brâncoveanul, vorbia cu Domnia ei și pe urmă venia la mine și-mi zicea: zice Doamna să scrii cutare și cutare, și eu, ca un prost, scriam ceia ce-mi zicea domnialui. Iară, pentru pecetie, nu putea Domnia ei să pecetluiască, nici putea să o dea la altul, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a devenit locul sfânt, unde zecile de mii de înfrigurați așteaptă minuni noui, pe o colină unde «o salcie plângătoare lăcrimează» și acolo unde ciobanul Petrache Lupu propovăduește: «oameni buni îndreptați-vă, că prea v’ați înrăit»[...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timișoara a avut câteva vagoane tixite: țărani gârbovi cu pletele ninse, femei năcăjite cu desagi cu merinde după ele, copii plăpânzi și bolnavi, se duc la Maglavit. Vin din fundul Crișanei, din jurul Aradului, din părțile Hălmagiului, atrași
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
forme de manifestare a acesteia, dintre care două se refereau la forma colectivă de acordare: abolitio - o grațiere colectivă prin abandonarea unei „proceduri judiciare controversate”; indulgentia - corespundea „unei neaplicări a pedepsei în urma unui apel” și o ultima, a treia, procedura venia care viza mai ales indivizii, atunci când fie că judecătorul reținea serioase circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, fie că proceda pur și simplu la o liberalitate. Desigur, în cauză era posibilă această din urmă modalitate. Textele evanghelice nu evocă însă o simplă
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
forme de manifestare a acesteia, dintre care două se refereau la forma colectivă de acordare: abolitio - o grațiere colectivă prin abandonarea unei „proceduri judiciare controversate”; indulgentia - corespundea „unei neaplicări a pedepsei în urma unui apel” și o ultima, a treia, procedura venia care viza mai ales indivizii, atunci când fie că judecătorul reținea serioase circumstanțe atenuante în favoarea inculpatu-lui, fie că proceda pur și simplu la o liberalitate. Desigur, în cauză era posibilă această din urmă modalitate. Într-o opinie cvasigenerală, nu există o
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
fuge” și el de oameni. Ba mai mult, se întoarce cu spatele, nemaivoind să-i vadă și să știe de ei. „De mult, era mai jos cerul, aproape de noi, și Dumnezeu se uita la oameni [ca să vadă] ce fac, și venia pe jos, umbla printre oameni, dar de când s-a înmulțit lumea și pământul s-a spurcat, Dumnezeu a fugit cu cer cu tot în sus ; și amu stă întors cu spatele la noi, nu vrea să ne vadă : și-a întors fața
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și nemernici, slăbiți și idioți, Făcea pe ciocoimea căzutului Fanar, Cu mintea cea vicleană, cu sufletul avar. M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme care de mult, de mult nu este. Ci amintirea-mi numa venia din când în când Ca sunetul de clopot pribeag și aiurând Ce-n noaptea-ntunecată lin și melodic vine. De unde bate însă nu poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bîtrîn ca iarna
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
patru; Aflai alta pliscoiată Ș-o pusei la gură-ndată. Începui tare-a striga, Nime nu mă auzia Numai mândrul păcurariu Ce ședea colo-n umbrariu, - Păcurariu din ceea față Hai a casă de mă-nvață. EI a casă îmi venia Și pre mine mă-ntîlnia. Eu tare mă bucuram, Penișoara lui o dam; Și în clop că și-o punea Și atunci așa grăia: Puiculița, draga mea, Vara vii, vara te duci, Și nimica nu-mi aduci, Numai sinul plin de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]