984 matches
-
perioada de reproducere au o creastă dorsală înaltă și dințată care începe între ochi, lipsește în dreptul cloacei și se continuă apoi cu creasta caudală, la fel de bine dezvoltată, dar mai puțin zimțată; aceasta este dezvoltată și pe partea ventrală a cozii (Baker, 1999. Cloaca masculilor este umflată și închisă la culoare. Femelele au un șanț medio-dorsal în locul crestei, iar crestele caudale sunt foarte slab dezvoltate (Fuhn, 1960; Cogălniceanu et al., 2000). Colorit: masculii în perioada de reproducere au
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
pete negre până la măsliniu-pământiu, uneori cu nuanțe brun-roșcate; lateral și latero-ventral apar puncte albe, care se aglomerează la cap și pe gușă, putând forma vermiculații albe. Gușa este colorată de la galben la negru, frecvent cu pete albe; partea ventrală este galbenă sau galben-portocalie cu pete negre, neregulate; cloaca este neagră. Pe laturile cozii există câte o dungă lată alb-sidefie, strălucitoare. Coloritul femelei este asemănător cu cel al masculului, cu mici diferențe: cloaca și marginea ventrală a cozii sunt galbene
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
cu pete albe; partea ventrală este galbenă sau galben-portocalie cu pete negre, neregulate; cloaca este neagră. Pe laturile cozii există câte o dungă lată alb-sidefie, strălucitoare. Coloritul femelei este asemănător cu cel al masculului, cu mici diferențe: cloaca și marginea ventrală a cozii sunt galbene sau galben-portocalii, iar dunga sidefie de pe coadă lipsește (Fuhn, 1960; Cogălniceanu et al., 2000). Mediu natural Habitat: este răspândit în zone împădurite, poieni, parcuri, grădini; preferă ape stagnante mari și adânci, cu vegetație submersă și
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
deschise între umeri și o singură pată la mijlocul spatelui. Ventral este marmorat, cu pete galbene pe fond negru sau gri închis, foarte rar cu puncte albe. Petele galbene sunt cel mai adesea unite și ocupă peste 50% din colorația ventrală (spre deosebire de B. bombina la care predomină pigmentul închis). Petele există și pe membre; există pată palmară care se întinde pe primul deget până la vârf, vârfurile degetelor fiind întotdeauna galbene (Fuhn, 1960; Cogălniceanu et al., 2000). Mediu natural
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
pete verde-închis. Tegumentul prezintă negi cu formațiuni cornoase teșite, concentrate în vârf, ce dau senzația de asprime. Ventral, culoarea predominantă este închisă, cu pete roșii-portocalii. Aceste pete nu se extind până la vârfurile degetelor, care au o culoare închisă. Partea ventrală este mai netedă, cu granule prevăzute cu un punct negru cornos central. Masculul se diferențiază de femelă prin corpul puțin mai scurt, membre anterioare mai puternice și prin prezența a 2 saci vocali interni, la nivelul gușii, iar în perioada
PLAN DE MANAGEMENT din 13 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289847]
-
speciei Este cea mai mare specie de triton din România, având dimensiuni de până la 16 cm, femelele fiind mai mari decât masculii. Coloritul dorsal este brun închis spre negru. Pe lateral, inclusiv pe cap, sunt prezente puncte albe. Coloritul ventral este galben până spre portocaliu, cu pete negre, neregulate. În perioada de reproducere, masculii au o creastă dorsală înaltă și cu marginea zimțată. 6 Perioade critice Martie-Septembrie 7 Cerințe de habitat Habitatele acvatice preferate sunt apele stagnante mai mari, în
PLAN DE MANAGEMENT din 13 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289847]
-
găsesc vibrize, folosite mai ales atunci când vânează în ape cu o turbiditate ridicată. Dentiția este specifică mamiferelor carnivore cu carnasieri bine dezvoltați. Blana de pe partea dorsală și laterală a corpului este de culoare gri închis, iar pe partea ventrală gri deschis. Pe bărbie, laturi și pe mijlocul buzei superioare apar câteva pete neregulate de culoare albă. Pe timpul verii prezintă o culoare mai închisă comparativ cu cea din sezonul de iarnă. Blana este netedă și mătăsoasă cu până la
PLAN DE MANAGEMENT din 13 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289847]
-
antebrațului este cuprinsă între 39,0 - 47,0 mm. Marginea externă a urechii are 9 - 11 pliuri. Pintenul este drept, uneori cu o margine îngustă a pielii. Blana de pe partea dorsală este brună sau brun-roșiatic, de care se delimitează clar partea ventrală cu un colorit bej sau gri deschis. Ecolocație: semnalele sunt emise la 45-50 kHz. De regulă ritmul este regulat - Russ 1999. Semnalele emise de M. bechsteinii au banda lată de frecvență, având frecvența inițială la 111 kHz și coboară la
PLAN DE MANAGEMENT din 13 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289847]
-
de cuțit. Membrana aripii se inserează la glezna piciorului. Membrana cozii prezintă dedesubt, de-a lungul picioarelor, până la pinten, fire de păr fine, albicioase. Blana este densă, de culoare gri-maro pe partea dorsală și gri-alb pe partea ventrală. Ecolocație. Frecvența de emitere este de 35 kHz cu banda de frecvență lată (60-24 kHz), rata de repetiție este mai scăzută decât la celelalte specii de Myotis, intervalul între pulsuri fiind de 110 ms, în zbor drept, în loc de
PLAN DE MANAGEMENT din 13 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289847]
-
hrănirii cu anumite specii de cladocere sau alte mici crustacee (spre exemplu, genul Daphnia) care sunt bogate în pigmenți carotenoizi (Fuhn, 1960). Petele sunt neunite între ele - caracter de specie - si ocupă întotdeauna mai puțin de 50% din totalul suprafeței ventrale. Porțiunile colorate negru-albăstrui au pete albe mici în jurul negilor negri. Coloritul ventral este de avertizare, specia fiind toxică (Cogălniceanu et al., 2000). Pe membre există pete si pată palmară, iar vârful degetelor este închis la culoare, niciodată galben-viu
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
Daphnia) care sunt bogate în pigmenți carotenoizi (Fuhn, 1960). Petele sunt neunite între ele - caracter de specie - si ocupă întotdeauna mai puțin de 50% din totalul suprafeței ventrale. Porțiunile colorate negru-albăstrui au pete albe mici în jurul negilor negri. Coloritul ventral este de avertizare, specia fiind toxică (Cogălniceanu et al., 2000). Pe membre există pete si pată palmară, iar vârful degetelor este închis la culoare, niciodată galben-viu ca la B. variegata (Stugren, 1980). Este un animal acvatic, acoperă altitudinal zonele
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
medie de 20 °C. Larvele au în jur de 5-6 mm la eclozare, atingând 38 mm când dezvoltarea este maximă (Fuhn, 1960). Dorsal, coloritul larvei este brun; lateral, imediat după eclozare apar două dungi longitudinale gălbui, care mai târziu dispar; ventral este alb-cenușiu. Maturitatea sexuală este atinsă după 2-4 ani (Rafinska, 1991). Apărare: în grosimea pielii există glande care secretă polipeptide toxice din clasa bombesinelor (lichid alb, vâscos, cu miros iritant); acestea sunt eliberate doar atunci când animalul este deranjat. Prezența
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
eliberate doar atunci când animalul este deranjat. Prezența glandelor toxice este dublată de culoarea aposematică a abdomenului. Animalul atacat ia o anumită postură cunoscută sub numele de „unken reflex“: se întoarce cu abdomenul în sus pentru a-și expune partea ventrală a corpului, viu colorată, și rămâne nemișcat câteva secunde, corpul este îndoit convex, iar membrele anterioare îi acoperă ochii sau rămân în poziția normală, dar își arcuiește abdomenul puternic, își ridică capul și își curbează extremitățile în așa fel încât
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
Membrele lungi și puternice, când se întind de-a lungul corpului - cele posterioare spre cele anterioare - degetele se ating. Lungimea cozii este mai mică sau egală cu a corpului și se termină ascuțit. Tegumentul este rugos atât dorsal cât și ventral. Masculii sunt mai mici decât femelele, au membrele mai lungi, în perioada de reproducere au o creastă dorsală înaltă și dințată care începe între ochi, lipsește în dreptul cloacei și se continuă apoi cu creasta caudală, la fel de bine
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
perioada de reproducere au o creastă dorsală înaltă și dințată care începe între ochi, lipsește în dreptul cloacei și se continuă apoi cu creasta caudală, la fel de bine dezvoltată, dar mai puțin zimțată; aceasta este dezvoltată și pe partea ventrală a cozii. Cloaca masculilor este umflată și închisă la culoare. Femelele au un șanț medio-dorsal în locul crestei, iar crestele caudale sunt foarte slab dezvoltate (Fuhn, 1960; Cogălniceanu et al., 2000). Colorit: masculii în perioada de reproducere au un colorit
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
negre până la măsliniu- pământiu, uneori cu nuanțe brun-roșcate; lateral și latero-ventral apar puncte albe, care se aglomerează la cap și pe gușă, putând forma vermiculații albe. Gușa este colorată de la galben la negru, frecvent cu pete albe; partea ventrală este galbenă sau galben- portocalie cu pete negre, neregulate; cloaca este neagră. Pe laturile cozii există câte o dungă lată alb-sidefie, strălucitoare. Coloritul femelei este asemănător cu cel al masculului, cu mici diferențe: cloaca și marginea ventrală a cozii sunt
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
pete albe; partea ventrală este galbenă sau galben- portocalie cu pete negre, neregulate; cloaca este neagră. Pe laturile cozii există câte o dungă lată alb-sidefie, strălucitoare. Coloritul femelei este asemănător cu cel al masculului, cu mici diferențe: cloaca și marginea ventrală a cozii sunt galbene sau galben- portocalii, iar dunga sidefie de pe coadă lipsește (Fuhn, 1960; Cogălniceanu et al., 2000). Habitat: este răspândit în zone împădurite, poieni, parcuri, grădini; preferă ape stagnante mari și adânci, cu vegetație submersă și palustră
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
au coloritul general similar, dorsal și penele acoperitoare ale aripilor fiind maroniu roșcat, remigele închise la culoare. Ventral, coloritul variază foarte mult, de la exemplare cu colorit maroniu închis complet, până la exemplare cu colorit roșcat deschis. Juvenilii au barațiile ventrale dispuse vertical. Dimensiunea femelelor este ușor mai mare. Lungimea corpului este de 50-58 de cm și are o greutate medie de 945-1.760 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 130-155 de cm. 5 Perioade critice Necesită o atenție deosebită în perioada
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
6 în loc de 5), determinând aripa să fie mai lată față de cea a șorecarului. Coada are aproximativ patru cincimi din lățimea aripii, cu marginea posterioară dreaptă sau chiar ușor concavă la vârf. Există două forme: deschisă - cu partea ventrală albă și subalare albe (cu pete sporadice întunecate), contrastând puternic cu remigele negre, și închisă - are corpul și subalarele întunecate ventral, iar penele de zbor similare cu cele ale formei deschise. Subcodalele la ambele forme sunt gri, cu vârful și
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
din lățimea aripii, cu marginea posterioară dreaptă sau chiar ușor concavă la vârf. Există două forme: deschisă - cu partea ventrală albă și subalare albe (cu pete sporadice întunecate), contrastând puternic cu remigele negre, și închisă - are corpul și subalarele întunecate ventral, iar penele de zbor similare cu cele ale formei deschise. Subcodalele la ambele forme sunt gri, cu vârful și centrul negre. Aproape 75 % din indivizi au pete mici albe, caracteristice la baza anterioară a aripii, vizibile când pasărea este privită
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
strălucitoare, cu bandă marginală brun întunecată și cu franjuri albe. În banda submarginală a aripilor posterioare, deasupra puctelor negre apare un șir de 2-3 pete portocalii roșcate. Prezintă dimorfism sexual; astfel la femele zona apicală a aripilor este negricioasă. Fața ventral a aripilor este de culoare albastru-cenușie deschisă, cu puncte negre mari, respectiv cu o bandă portocalie dezvoltată în zona submarginală a aripilor posterioare. Specia este destul de variabilă ca desen și culoare: există și exemplare aproape negre, dar și deshise
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
prezintă negi rotunzi sau ovali, proeminenți, terminați cu un spin cornos de culoare neagră, care fac ca pielea să pară aspră. Negii se pot uni în formațiuni liniare concentrate uneori sub forma a două umflături scurte poziționate între umeri. Zona ventrală a corpului este netedă cu granulații, pe laturile corpului granulația fiind mai evidentă. Coloritul regiunii dorsale a corpului este cenușiu, cenușiu-măsliniu sau cu nuanțe de bej, rar cu nuanțe de verde deschis. Uneori pot apărea două pete reniforme la nivelul
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
nuanțe de bej, cu pete simetrice negre sau măslinii (Fuhn, 1960). Ventral culoarea este neagră cu pete mici albe și pete mari colorate de la portocaliu la roșu (Torok și colab., 2013), vârful degetelor fiind totdeauna negru (Fuhn, 1960). Partea ventrală a corpului este netedă cu granulații cu un punct negru cornos central, pe laturile corpului granulația fiind mai evidentă (Fuhn, 1960). Masculii prezintă, în perioada de reproducere, pe partea internă a antebrațului calozități nupțiale sub forma câte unei pete închisă
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
ROSCI0040 Coasta Lunii și Rezervația Naturală Dealul cu Fluturi, 25.04.2019. Foto 2: Andrei Crișan, vedere dorsală, mascul de P. bavius hungarica din situl Natura 2000 ROSCI0040 Coasta Lunii și Rezervația Naturală Dealul cu Fluturi, 25.04.2019. Foto 3: Andrei Crișan, vedere ventrală, mascul de P. bavius hungarica din situl Natura 2000 ROSCI0040 Coasta Lunii și Rezervația Naturală Dealul cu Fluturi, 25.04.2019. ... A.2.8. Catopta thrips Foto: Laszlo Rakosy, individ de C. thrips din ROSCI0040 Coasta Lunii și Rezervația Naturală Dealul cu Fluturi, 24.07.2019
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
definită în partea posterioară. În ceea ce privește colorația, spatele este gri închis, flancurile sunt mai deschise, iar abdomenul poate prezenta o culoare albă sau roz. Tranziția de la culoarea întunecată a părții dorsale, la cea mai deschisă a părții ventrale, se realizează treptat, fără a exista o limită clară de demarcație între ele (Zaharia et al., 2013). Figura 4 Tursiops truncatus ponticus (foto INCDM) Dimensiuni: La naștere are dimensiuni de 100-120 cm. La maturitate atinge dimensiuni de până la 390
PLAN NAȚIONAL din 28 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/283770]