55 matches
-
valvulară mitrală, tricuspidiană, aortică, pulmonară. 9. Investigația invazivă în cardiopatia ischemică: a. indicațiile coronarografiei b. aspectul anatomo-angiografic al patului coronarian c. pozițiile radiologice d. gradarea și tipologia stenozelor coronariene e. indicația operatorie și de angioplastie în raport cu aspectul angiografic f. valoarea ventriculografiei stângi în aprecierea performanței cardiace 10. Investigația invazivă în sindromul de ischemie periferică. 11. Investigația invazivă în sindroamele de insuficiență sau tromboză venoasă. 12. Principalele tehnici terapeutice ale cardiologiei intervenționale: a. angioplastia b. valvuloplastia c. embolizarea arterială d. extragerea de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
eligibile pentru înrolare prezentau exprimarea în exces a ErbB2 ( HER2 ) , cancer de sân local avansat sau metastatic , care a progresat după tratament anterior ce a inclus taxani , antracicline și trastuzumab . FEVS a fost evaluat la toate pacientele ( folosind ecocardiografia sau ventriculografia radioizotopică - MUGA ) înainte de inițierea tratamentului cu lapatinib , pentru a verifica dacă la momentul inițial FEVS era în limite normale . Pe parcursul studiului clinic , FEVS a fost monitorizată la intervale de aproximativ opt săptămâni , pentru a avea siguranța că nu a scăzut
Ro_1104 () [Corola-website/Science/291863_a_293192]
-
cvasi-ubicuitară la pacienții dializați) și a uremiei. Efectul transplantului renal asupra cardiomiopatiei uremice Constatarea după care transplantul renal ameliorează semnificativ structura și funcția ventriculului stâng are o istorie de două decenii. Lai et al. [1982] au urmărit, prin ecocardiografie și ventriculografie scintigrafică, pre- și post-TR, 16 pacienți fără elemente clinice sau paraclinice de boală ischemică coronariană. 64% dintre acești pacienți prezentau disfuncție ventriculară stângă în ciuda terapiei hemodialitice adecvate. La două luni după TR, toți parametrii funcției VS (indicele cardiac, debitul-bătaie, fracția
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
aceasta: clasa funcțională NYHA, testul de mers de 6 minute sau PaO 2 maxim. Dilatarea VS, evaluată ecocardiografic, este predictivă prognostic, nu însă și FE (12), probabil datorită modalităților diferite de estimare a acesteia. Dacă însă FE este evaluată prin ventriculografie cu radionuclizi, devine un parametru predictiv. Gradman și colaboratorii săi (15) au demonstrat că mortalitatea pacienților cu IC cronică clasa NYHA II, cu FE < 20% a fost de 28% la 16 luni, comparativ cu 7% pentru cei cu FE > 20
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ileana Antohe, Sabina Antonela Antoniu () [Corola-publishinghouse/Science/91971_a_92466]
-
cu 7% pentru cei cu FE > 20%. Din nefericire, utilizarea practică a acestor teste este limitată (12). Prognosticul pacienților cu hiponatremie poate fi îmbunătățit cu tratamentul cu inhibitori ACE, deși în mai mică măsură decât al celor cu normonatremie. Utilizarea ventriculografiei cu radionuclizi este limitată, iar evaluarea capacității funcționale este deseori limitată de comorbidități asociate, ca BPOC sau artrozele. Markerii prognostici cercetați până în prezent, deși permit identificarea unor pacienți cu risc înalt sau scăzut, nu permit acuratețea prognostică de a preciza
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ileana Antohe, Sabina Antonela Antoniu () [Corola-publishinghouse/Science/91971_a_92466]
-
arterei mamare interne, radiale, gastroepiploice sau ale unui alt conduct arterial folosit; ramurile venei safene; anastomozele distale sau proximale; locurile de canulare; inserția firelor de pacemaker; patul arterei mamare; timusul; locul de trecere al firelor de sârmă folosite la sternorafie; ventriculografia în cazul în care revascularizarea miocardică a fost asociată cu rezecția unui anevrism de ventricul stâng. Circa o treime din sângerările postoperatorii recunosc drept cauză o tulburare de coagulare legată de administrarea heparinei, numărul și funcția trombocitelor, fibrinoliza, diluția proteinelor
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
postiradiere sau poate apărea ca o consecință a unui deficit de tehnică chirurgicală (torsionare, cudură, obstrucție, compresie în chirurgia rădăcinii aortei). Consecințele prezenței unei stenoze la nivelul trunchiului arterei coronare stângi pot fi evaluate indirect cu ajutorul angiografiei coronariene și a ventriculografiei, dar și direct ca urmare a progreselor tehnice înregistrate în ultima perioadă: determinarea presiunii în amonte și aval de stenoză, precum și a gradientului presional, măsurarea fluxului, descrierea morfologică a leziunii prin utilizarea ultrasonografiei intravasculare (IVUS) și a angioscopiei. Evaluarea indirectă
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
sacul anevrismal și se elimină trombusul aderent de aria infarctizată. Se aplică un patch de Dacron pe colul anevrismului, aproape de baza mușchilor papilari. Se închide peretele fibrotic ventricular stâng și se scoate pacientul de pe CEC. Rezultatul poate fi evaluat prin ventriculografie pre - și postoperatorie și relevă restabilirea formei VS cât mai apropiate de cea normală. Grefarea pe artera descendentă anterioară (ADA) este contraindicată în ocluzia cronică deoarece restabilirea fluxului sanguin în această regiune nu modifică aria infarctizată și nu restaurează funcția
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91945_a_92440]
-
a fost raportat în serii foarte recente de tratament GammaKnife al microadenoamelor localizate prin rezonanță magnetică [2,15,59,60,82], în timp ce rezultatele cele mai modeste sunt întâlnite la seriile vechi, la care planul de tratament se realiza pe baza ventriculografiei cu aer. Ratele de succes actuale au valori medii de ordinul a 80% și sunt definite după cum urmează: reducerea volumului tumoral și/sau a nivelelor hormonale sau tumoră cu volum tumoral nemodificat asociată cu normalizarea secreției hormonale (fig. 4.184
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de diagnostic pune în evidență anatomia vaselor coronare, poate furniza dovezi importante privind existența leziunilor ateroselerotice coronare și a extensiei acestora - cuantificare. Evaluează de asemenea circulația colaterală. Coronarografia poate infirma prezența unor leziuni coronariene în angina pectorală de alte cauze. Ventriculografia stângă oferă indicii asupra contractilității globale și segmentare a miocardului. În anii din urmă a devenit disponibilă, ca metodă neinvazivă, angiografia CT cu substanță de contrast, neavând încă precizia coronaro-angiografiei invazive. Evaluarea anatomică a arterelor coronare prin angiografie este de
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
pacient pentru a stabili indicația de ICD în prevenția primară, este necesară definirea bolii cardiace structurale, precum și a comorbidită ilor asociate. De asemenea, trebuie identificată o cauză tratabilă a cardiomiopatiei. Cardiomiopatia aritmo - genică de VD necesită diagnostic RM sau prin ventriculografie dreaptă. Testele genetice sunt utilizate în diagnosticul canalopatiilor, cum ar fi sindromul QT lung, sindromul Brugada sau TV polimorfă catecolaminergică. Ele nu sunt folosite pe scară largă deoarece sunt costisitoare, iar un rezultat negativ nu exclude prezența canalopatiei. Grupul cel
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cătălina Arsenescu Georgescu, Cristian Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91947_a_92442]
-
a AS produce o undă „v” mare pe curba de presiune a capilarului pulmonar blocat. Se înregistrează presiunile în cavitățile drepte și circulația pulmonară - presiunile și rezistențele arteriolare pulmonare; presiunile în cavitățile inimii stângi, în special presiunea end-diastolică din VS. Ventriculografia stîngă pune în evidență regurgitarea sistolică a materialului de contrast din VS în AS ca urmare a incompetenței valvei mitrale. Ventriculografia stângă permite evaluarea vizuală a severității IM după cum urmează: - IM 1+ (ușoară) contrastul dispare după fiecare asistolă, nu se
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
și circulația pulmonară - presiunile și rezistențele arteriolare pulmonare; presiunile în cavitățile inimii stângi, în special presiunea end-diastolică din VS. Ventriculografia stîngă pune în evidență regurgitarea sistolică a materialului de contrast din VS în AS ca urmare a incompetenței valvei mitrale. Ventriculografia stângă permite evaluarea vizuală a severității IM după cum urmează: - IM 1+ (ușoară) contrastul dispare după fiecare asistolă, nu se opacifiază întregul AS, - IM 2+ (moderată) contrastul nu dispare după o contracție, poate opacifia ușor întreg AS, - IM 3+ (moderată spre
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
cineticii ventriculare. e. examinările radioizotopice (tehnici de cardiologie nucleară): -scintigrafia de perfuzie miocardică cu Taliu 201 efectuată la efort; -tomografia computerizată a emisiunilor de fotoni(spect); -scintigrafia de perfuzie miocardică cu Tc-99m-SestaMIBI; -tomografia miocardică prin emisie de pozitroni (PET); -angiografia (ventriculografia) radioizotopică cu hematii marcate cu Tc-99m; -rezonanța magnetică nucleară; -examen radiologic standard (nespecific) oferă date despre silueta cardiacă, aorta toracică, staza venoasă pulmonară sau alte boli cardiace care pot determina angină pectorală. 2. Metodele invazive care se utilizează în diagnosticul
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
-examen radiologic standard (nespecific) oferă date despre silueta cardiacă, aorta toracică, staza venoasă pulmonară sau alte boli cardiace care pot determina angină pectorală. 2. Metodele invazive care se utilizează în diagnosticul sindromului de angină pectorală sunt: cateterismul cardiac, coronarografia și ventriculografia a. coronarografia reprezintă metoda de elecție pentru aprecierea extensiei și severității bolii coronariene. Datele coronarografice, morfologice sunt clasificate în stenoze nesemnificative, semnificative, critice și ocluzie totală. Coronarografia este indicată la pacienții cu angină pectorală în condițiile descrise la partea generală
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
în condițiile descrise la partea generală, de explorare a aparatului cardiovascular; în plus, coronarografia mai decelează aspectul coronarografic după diferitele proceduri percutane, anevrisme și ectazii ale arterelor coronare, starea circulației colaterale, precum și eventualele punți musculare miocardice; b. cateterismul cardiac și ventriculografia apreciază funcția ventriculară stângă atât morfologic (dimensiuni VS, cinetică globală și regională, eventuale anevrisme), cât și funcțional prin evidențierea volumelor end-diastolice și end-sistolice ale ventriculului stâng și scăderea fracției de ejecție, obiectivizând totodată și insuficiența mitrală de cauză ischemică sau
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
pulsații reduse, pericardită, pleurezie, leziuni infiltrative pulmonare. 3. ECG: segment ST subdenivelat, Taplatizat, negativ, rar unde Q, extrasistole atriale, ventriculare, tahiaritmii, tulburări de conducere. 4. Ecocardiografia: dilatație cardiacă, tulburări de contracție, fracție de ejecție globală scăzută, pericardită. 5. Scintigrafia miocardică, ventriculografia radioizotopică [10]. CARDIOMIOPATIA DILATATIVĂ Cardiomiopatiile reprezintă o problemă importantă în cardiologie, sub aspect epidemiologic, patogenetic, clinic și terapeutic. Cardiomiopatiile dilatative (CMD) constituie un grup heterogen de boli de cauze diverse, caracterizate prin afectarea inițială și predominantă a miocardului. Acestea evoluează
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
incidență P-A) (colecția autorului). Figura 9.34. Cardiomiopatie dilatativă, cord bovin (incidență P-A) (colecția autorului). - Ecocardiografie-cardiomegalie globală, lipsa îngroșării sistolice parietale, scăderea fracției de scurtare și ejecție a VS, creșterea distanței E-sept, insuficiența mitrală și tricuspidiană funcționale. - Ventriculografia izotopică, scintigrama de perfuzie și de captare miocardică; - RMN. Cateterismul cardiac și coronarografia - pentru diferențierea CMD idiopatice de cea ischemică - biopsia endomiocardică-pentru confirmarea sau excluderea unor cauze secundare de CMD [10]. Cardiomiopatia dilatativă alcoolică Cea mai frecventă formă secundară de
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
complianței VS; - Doppler pulsatil, continuu -flux de obstrucție dinamică în tractul de ejecție ventricular stâng și determinarea gradientului intraventricular (aprecierea severității obstrucției); - carotidograma - cu aspect bisferian -, apexocardiograma - cu triplu impuls, jugulograma - undă atrială „a”proeminentă; - examenul radioizotopic-scintigrama de perfuzie și ventriculografia radioizotopică; - cateterismul cardiac, angiocardiografia, coronarografia; - biopsia endomiocardică [10, 20]. CARDIOMIOPATIILE RESTRICTIVE Cardiomiopatiile restrictive (CMR) constituie un grup de afecțiuni miocardice primare caracterizate prin diminuarea funcției diastolice cu prezervarea funcției sistolice. Clinic și fiziopatologic CMR se aseamănă cu pericardita constrictivă [10
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
Carp în Tratatul de Cardiologie (2002) stabilește următoarele criterii de definire și diagnostic ale IC: CRITERII OBLIGATORII: 1. Simptome de IC în repaus sau la efort; 2. Semne de disfuncție ventriculară sistolică în repaus documentată prin metode obiective (radiologie, ecocardiografie, ventriculografie izotopică); CRITERII FACULTATIVE: 1. Răspunsul la tratamentul IC (poate înlocui criteriul 2 când nu sunt disponibile metodele obiective de evaluare sau când diagnosticul de IC rămâne nesigur); În anul 2005, Grupul de lucru al Societății Europene de Cardiologie definește sindromul
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
fundului de ochi, radiografia simplă de craniu și atunci când era indicată puncția lombara, a realizat o codificare a timpilor operatori specifici (trepanația craniana temporară), un instrumentar adecvat (electrocoagularea Bouwie-Cushing, aspirația electrică), precum și trei noi metode de explorare a leziunilor cerebrale: Ventriculografia(Dandy), pneumoencefalografia, mielografia cu lipiodol și ulterior angiografia carotidiana(E. Moniz), foarte agresive, dar utile pentru acel moment. Epoca modernă a neurochirurgiei românești, Începe o dată cu Înființarea a celor 2 servicii de neurochirurgie de către Al. Moruzi În cadrul Spitalului Socola Iași În
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
ani, În timpul concediilor sale de odihnă a vizitat pentru documentare serviciul de neurochirurgie a profesorului H. Olivecrona de la Stockholm. În cursul acestor vizite, profesorul Moruzi și-a pus la punct probleme tehnice, a acumulat experiență În domeniul tehnicii și analizei ventriculografiilor, a achiziționat instrumentarul cel mai modern din acel timp din domeniul neurochirurgiei. Deși costă enorm, profesorul a achiziționat un trepan electric și electrocauterul Cushing-Bouwie. În realizarea multiplelor preocupări neurochirurgicale, profesorul Moruzi a antrenat un valoros colectiv din sânul căruia s-
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
de intervenții neurochirurgicale după cum urmează: Laminectomii simple - 46 cazuri; Laminectomii pentru tumori rahimedulare - 25 cazuri; Laminectomii pentru sacralizări 5 cazuri; Laminectomii pentru maladia Little 1 caz; Fracturi deschise sau Închise cu Înfundare - 101 cazuri; Trepanații pentru arahnoidita optochiasmatica - 2 cazuri; Ventriculografii 75 cazuri; Tumori cerebrale operate - 44 cazuri; Abcese cerebrale operate 6 cazuri; Trepanații pentru chirurgia epilepsiei - 13 cazuri; Traumatisme de nervi periferici - 5 cazuri; Anastomoza hipoglosofaciala 1 caz; Arteriografii carotidiene 3 cazuri; În serviciul de chirurgie de la Caritatea, În aceeași
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
cazuri; Traumatisme de nervi periferici - 5 cazuri; Anastomoza hipoglosofaciala 1 caz; Arteriografii carotidiene 3 cazuri; În serviciul de chirurgie de la Caritatea, În aceeași perioadă, doctorul E. Lupu a executat și el o serie de intervenții neurochirurgicale: fracturi craniene 18 cazuri, ventriculografii - 61 cazuri, Închiderea unei fistule de lichid cefalorahidian; Mobilizat la spitalul Militar din Iași pentru 6 luni În toamna anului 1941, dr. E.N. Lupu, Împreună cu conferențiarul N. Barbilian, a operat numeroase plăgi de război cranio cerebrale și a nervilor periferici
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
Cozma, A. Pop - anestezist, I. Petrovanu - explorări funcționale. În anul 1965, În clinica de neurochirurgie, Începe activitatea propriu-zisă de neuroradiologie odată cu venirea În serviciu a doctorului Corneliu Aldescu până În acest moment ecplorările neuroradiologice (angiografie prin puncțiem directă, mielografie, pneumoencefalografie și ventriculografie) fiin efectuate de medicii din clinică. De menționat că prima angiografie carotidiana În clinica a fost realizată la data de 23 iunie 1959. În anul 1971, secția de Reanimare și Terapie Intensivă este condusă de către doctorul Augustin Pop, având colaboratori
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]