25,772 matches
-
Neîndoios, rațiunea rămîne un pilon al acestui ansamblu al psihicului omenesc, fără a-i reveni însă, în creație, un rol exclusivist, exterminator al clarobscurului, și nici măcar cel de-a încifra inutil, cum se mai întîmplă, "de a întuneca, prin artificiu verbal ceea ce este clar, ci rostul de a păstra zonei obscure a conștiinței caracterul ei nebulos". Nu e departe teoria bergsoniană a duratei vii, concrete, calitative, de esență spirituală, sfidătoare a generalităților oneroase, care girează viul artistic, împărtășită în mod declarat
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
sau vezi vorbele și oxidarea minusculă pe care o întind/ peste orice gest" sau "adevărata povestire ține de respirația crudă a umerilor/ de haine cu coatele sprijinite pe masă". Comunicarea se mai poate face doar prin scrisul din spatele unui tic verbal alienant: "ore întregi stăm cum s-ar spune degeaba vorbim mărunt cu un fel de gloanțe", "dacă-mi ceri să vorbesc s-ar putea să spun tot/ până la sufocare". Revenind la concepția poetică a lui Răzvan Țupa, ea este pândită
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
viața, prin intermediul unor elemente și mijloace îndeobște utilizate spre a sugera contrariul. Este vorba aici nu numai depre o viziune de ansamblu, ci și despre o strategie de comunicare: numai prin șoc simultan la nivel vizual, auditiv și al limbajului verbal, spectatorul contemporan cu simțuri constant tocite mai poate percepe/ pricepe sentimente reale. "Spectatorii din zilele noastre s-au plictisit de efecte speciale realizate cu ajutorul computerului și de unghiuri de filmare imposibile", comenta Baz Luhrmann, drept pentru care le preia, folosindu
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
confunde cu o reeditare a Figurilor IV. Am hotărît să punem o banderolă pe acest volum, nu o jachetă, ar fi fost prea mult, o banderolă care se plasează în josul volumului și nu ascunde titlul, dar care poartă un mesaj verbal, fiindcă știm că jacheta are mai degrabă un mesaj iconic. Și cum era greu de găsit un mesaj care să reprezinte cartea în totalitatea ei, am decis să iau pur și simplu titlul unuia dintre eseuri. L-am ales pe
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
Rodica Zafiu Gramaticile românești constată în genere slaba prezență a viitorului anterior în limba actuală. De altfel, acest timp verbal este o formă cultă, livrescă, a cărei prezență în sistemul limbii pare să fi fost totdeauna marginală (chiar apariția fiindu-i tîrzie; originea sa e controversată: după unii lingviști reprezintă o evoluție internă, de tip romanic, în vreme ce după alții ar
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
20, 1999, 13); "MTV pare că s-a cam plictisit să dea doar clipuri la tot poporul" (pcmagazine.ro). Nu e nici un dubiu asupra intenției umoristice a formulei a da bine la popor - combinare a termenului politic-patetic cu o construcție verbală familiar-argotică: "să-i scrie majestății sale să se delimiteze și excelența sa, că dă bine la popor" (AC 49, 1997, 8); "dădea mai bine la popor că Președintele rade și el la unșpe dimineața, ca tot omu', o votculiță" (AC 32
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
vers din poezia "Odă (în metru antic)" de M. Eminescu, este un element prozodic cu totul aparte. Singularitatea lui se impune, de îndată ce ochiul criticului - care, îmi place să cred, este cititorul ideal - se oprește, cu amănunțită atenție, asupra țesutului său verbal. După opinia mea, patru superlative îl definesc drept o realizare excepțională a lirismului românesc. Voi încerca să le explic și să le legitimez pe rând, într-o ordine stabilită nu tocmai la întâmplare. 1. Versul cel mai arid Observând structura
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
cuprinde trei verbe și un adverb: un imperfect al indicativului (nu credeam), un prezent al subjonctivului (să-nvăț), un infinit scurt (a muri) și un adverb de timp (vreodată). Nici o figură de stil, nici o imagine, nici o eufonie. O asemenea textură verbală poate fi numită - fără riscul de a greși prea mult - ca aparținând mai degrabă prozei decât poeziei. Chiar dacă ținem cont de faptul că, încă din titlu, suntem avertizați - în paranteză - că este vorba de un "metru antic", fapt care trebuie
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
nici criticul literar nu se simt nici o clipă derutați de o atare ariditate, și nu refuză să se angajeze, dintru început, în dimensiunea lirică a textului. În același timp, versul citat beneficiază de o arhitectonică perfect "închisă", de o construcție verbală atât de echilibrată, încât ne dăm seama că nici una din vocabulele care-l compun nu ar putea să fie dislocată, fără a-i prejudicia existența lirică. La fel se întâmplă cu multe versuri celebre, de la Et les fruits passeront la
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
o frontieră a comunicării. Toți misticii au declarat că oricât ar încerca să spună prin cuvinte obișnuite ceea ce au simțit, limbajul comun nu le poate fi de folos: acest raport adânc al omului cu Dumnezeu nu-și află nici un echivalent verbal. Inefabilul poetic mi se pare a fi cu totul altceva. În loc de a denunța o insuficiență a limbajului de a surprinde în mod adecvat o realitate exterioară lui, oferită într-o relație strict personală, inefabilul poetic este, dimpotrivă, dovada excelentă a
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
din postcomunismul românesc ocupă un loc special, din mai multe motive. Mai întîi fiindcă defularea lingvistică a fost o urmare firească, la nivel emoțional, după căderea regimului comunist în care funcționase atît cenzura, cît și faimoasa limbă de lemn. Explozia verbală de după decembrie 1989 ar putea fi, de aceea, înțeleasă prin metafora nou-născutului care învață să vorbească. Această violență lingvistică descătușată, instaurată după căderea comunismului, a devenit, la un moment dat, încălcătoare de tabú-uri, promovînd derapaje verbale mai mult sau mai
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
limbă de lemn. Explozia verbală de după decembrie 1989 ar putea fi, de aceea, înțeleasă prin metafora nou-născutului care învață să vorbească. Această violență lingvistică descătușată, instaurată după căderea comunismului, a devenit, la un moment dat, încălcătoare de tabú-uri, promovînd derapaje verbale mai mult sau mai puțin intenționate. Cea mai vizibilă a fost tendința de sexualizare a limbajului. în campaniile electorale, care au fost dure, violența lingvistică a ținut și de o teatralitate ce implica rivalitatea incorectă, reglarea de conturi, supraviețuirea după
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
Violul din final, ce precede înjunghierea este o posesiune a unui corp inert. Eleva este o păpușă manevrată și manipulată după bunul plac. Profesorul nu alege. Nu frumusețea ar ațîța poftele unui criminal care își alimentează dorințele printr-un delir verbal sufocant și exterminator. Atracția nu în asta constă. Iar Victor Ioan Frunză depășește clișeul instalat deja atunci cînd în rolul Elevei este distribuită o actriță tînără și apetisantă neapărat, iar în rolul Profesorului, neapărat un actor mai trecut. Balázs Attila
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
un personaj pe care îl cheamă tot Cioran. Ne putem da seama după deosebirea dintre caietele lui, care sunt uneori chiar banale, și textele rafinate și ironice pe care Cioran le-a lucrat, până ce-a ajuns la o mare dexteritate verbală. Mulți dintre criticii noștri erau atât de pasionați de personajul Cioran, încât nu vroiau să caute o altă biografie decât cea prezentată în textele scriitorului din Rășinari. Este, până la urmă, un răspuns corect, adică sprijinit de text. Cioran spune (în
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
deși se știa că la finele războiului acestea nu mai aveau vreo importanță strategică și erau populate de refugiați civili. în ceea ce-l privește, Günter Grass a declarat că se simte foarte vinovat pentru a fi eludat, în intervențiile sale verbale și în scrierile sale, capitolul alungării germanilor din ținuturile de răsărit. Nuvela în pas de rac anulează acum aceste omisiuni și se plasează, prin codul ei literar, în dezbaterile pe marginea istoriei, în cîmpul vast al memoriei colective și - nu
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
precizează autorul după-amiezelor dlui Teste: "Pentru ca să domnească ordinea trebuie ca neapărat să existe numeroși oameni foarte simțitori la onoare și la distincții publice, mulți oameni lipsiți de rezistență în fața cuvintelor pe care nu le înțeleg, în fața tonului și a violenței verbale, a făgăduielilor, a imaginilor vagi și grosolane, a fantomelor și a idolilor discursului." Și, ca și cum prea limpede nu ar fi: "Trebuie, de asemenea, o anumită proporție de indivizi destul de feroci ca să aducă la ordine cantitatea de inumanitate de care ea
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
revistei, am descoperit, într-adevăr, acest răspuns, întocmai, în numărul din 20 martie 1894." În numărul din 14 iulie 1896, descoperă în revista lui Anton Bacalbașa, "Moș Teacă", un pamflet sau reportaj nesemnat, "pus sub semnul probabilității pe baza mărturiilor verbale ale scriitorului". În "Liga ortodoxă", din 18 august 1986, sub semnătura Grigore Pisc, prescurtarea numelui Pișculescu, deschide posibilitatea stabilirii datei când a fost scris articolul Dintr-un carnet, corelând ziua morții lui Traian Demetrescu, la care se referă, cu articolul
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
în totalitatea ei, această diversitate de frunzișuri, tulpini, rămurișuri a fost generată de o mână de semințe care aproape nu se deosebeau unele de celelalte. Astfel, o întreagă pădure viitoare v-ar încăpea pur și simplu în căușul palmei. Creația verbală ne învață că toată varietatea de cuvinte purcede din fonemele fundamentale ale alfabetului, echivalente cu semințele limbajului. Din aceste puncte inițiale se edifică însuși cuvântul, și un nou semănător al limbilor își poate umple căușul palmei cu cele 28 de
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
a straturilor sale surdo-mute. Într-un cuvânt arhaic, înlocuind un fonem prin altul, concomitent deschidem cale dintr-un defileu în altul al limbii și, ca niște adevărați ingineri de drumuri, trasăm căi de comunicație spre țara cuvintelor, escaladând piscurile tăcerii verbale. "Limbajul nud" își acoperă poienile cu semănăturile proaspăt răsărite. Cuvântul poate fi pur, genuin, sau uzual. S-ar crede că în el este tăinuită nocturna rațiune astrală și cea diurnă, solară. Și aceasta din considerentul că o anumită semnificație uzuală
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
dacă pornim de la vocabula zemlerob (cultivator al pământului), putem crea cuvântul vremeapahari (cronoplugar; plugar al timpului), vremiarob (cronocultivator; cultivator al timpului), ajungând a numi printr-un cuvânt direct oamenii care își cultivă timpul vieții, așa cum plugarul își îngrijește ogorul [...]. Creația verbală este inamicul limbii livrești osificate. Bazându-se pe faptul că, și astăzi încă, pe undeva prin satele din prejma râurilor și pădurilor, mai continuă să apară noi mostre lingvistice, în fiece clipă izvodindu-se cuvinte care ba mor, ba obțin
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
osificate. Bazându-se pe faptul că, și astăzi încă, pe undeva prin satele din prejma râurilor și pădurilor, mai continuă să apară noi mostre lingvistice, în fiece clipă izvodindu-se cuvinte care ba mor, ba obțin dreptul la nemurire, creația verbală transferă acest drept în viața scrisului. Cuvântul creat recent nu trebuie doar să fie numit, dar și să fie aplicat obiectului ce trebuie denumit. Creația de cuvinte nu încalcă legitățile limbii. O altă modalitate de creație verbală o reprezintă declinarea
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
la nemurire, creația verbală transferă acest drept în viața scrisului. Cuvântul creat recent nu trebuie doar să fie numit, dar și să fie aplicat obiectului ce trebuie denumit. Creația de cuvinte nu încalcă legitățile limbii. O altă modalitate de creație verbală o reprezintă declinarea intrinsecă a cuvintelor. Aidoma omului contemporan care repopulează cu masive bancuri de pești apele sărăcite ale râurilor, creația lingvistică ne dă dreptul să reînsuflețim cuvintele deja moarte, ieșite din uz, sau să le insuflăm viață celor deocamdată
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
încalecă este un cal adevărat, de rasă, și, o vreme, scaunul chiar înlocuiește calul, la fel, în procesul comunicării orale și celei scrise, micul cuvânt soare în convenționala lume a dialogului uman poate înlocui minunatul, mărețul astru. Substituit de jucăria verbală, maiestosul, domol-luminătorul astru acceptă cu plăcere cazurile dativului și genetivului pentru a fi aplicate înlocuitorului său în sfera limbajului. Dar această echivalență este convențională: dacă astrul real ar dispărea, rămânând doar cuvântul soare, bineînțeles că acesta nu va putea străluci
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
Dabija merge dincolo de umorul replicilor și situațiilor, altfel binecunoscut și gustat din plin de publicul de orice vîrstă. De aceea, textul naște pe scenă, la vedere, o lume autentică, deloc prăfuită, încărcată de gesturi mici sau ample, demonstrative, de ticuri verbale și nu numai, de un derizoriu cinic, de o tristețe infinită care bîntuie și astăzi în spațiul clocotitor al Olteniei. Șuieratul clevetelilor formulate în fraze și cuvinte usturătoare - de multe ori inventate, pe care nu o să le găsiți niciodată în
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
Tabucchi ( Se face tot mai, 2001) și Federico Audisio di Somma fac din scris un exercițiu de virtuozitate. Cele patru sute de dense pagini ale romanului acestuia din urmă, care impun o lectură în ritm lent, pentru a nu pierde savoarea verbală, îmbracă o intrigă extrem de firavă. După ce obține succese nesperate prin perfecționarea unor metode tradiționale, Cesare Fenoglio medic chirurg și cercetător, renunță la munca și descoperirile de pînă atunci (se va găsi cine să le facă lucrative în folos propriu), pentru
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]