65 matches
-
un lucru interesant: amenințarea prilejuiește o mutație esențială, întrucât prin intermediul ei „o violență a limbajului evoluează spre un limbaj al violenței” (Catherine Ballé, La menace. Un langage de violence, CNRS, Paris, 1976). Ea poate fi realizată nu doar prin forme verbalizate, ci și prin calificative directe de tip infracțional. Cel mai ușor exemplu care îmi vine în minte (și care este deja un loc comun) face din Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu (ultimul dictator comunist și urmașul său postcomunist) niște gemeni
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
al memoriei colective reprezintă deja o etapă consumată 51. Soluțiile ar putea veni acum din studiile dedicate mass-mediei, respectiv din cele de sociologie și psihologie socială. Plecând de la presupoziția că memoria colectivă este rezultanta unor acțiuni de comunicare nu doar verbalizată rezumarea sa la o simplă suprapunere de memorii individuale nu este suficientă. Folosirea unor termeni din psihanaliză precum traumă, reprimarea/reîntoarcerea amintirii ș.a.m.d. rămâne interesantă, dar s-a dovedit riscantă metodologic 52. Memoria colectivă presupune, în afara amintirilor individuale
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
moralei sau istoriei. Mitul este făcut din pregnanța simbolurilor pe care le pune în povestire: arhetipuri sau simboluri adânci, sau doar simple sinteme anecdotice."422 Mitul este îmbinarea reciprocă dintre imagine și simbol, afirmă Gilbert Durand 423, imaginea, vizuală sau verbalizată, fiind, conform lui Wunenburger, intermediarul între percepție și concept, un "continuum indivizibil între un sens propriu și unul figurat, care dezvăluie o veritabilă profunzime semantică".424 Deși sunt parte a unui câmp autonom, cu viață proprie, imaginile se transformă în
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ceasul ? B1 Bineînțeles. Este ora șase. A2 Mulțumesc.33 Acest text presupune, de fapt, trei schimburi (a, b, și c) care corespund fiecăreia dintre secvențele prevăzute mai sus: Secvența fatică de deschidere-pregătire (a) care nu se închide printr-o intervenție verbalizată (o întoarcere a capului și o privire sunt suficiente, într-adevăr, să răspunzi dacă ne referim la funcția fatică). Urmează o secvență tranzacțională complexă și secvența fatică de închidere (d). Așa cum nota C. Kerbrat-Orecchioni (1990: 259) întrebarea "Puteți să-mi
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
afirma deci că un schimb (unitatea constitutivă a secvenței) este format din clauze. Aceasta înseamnă, de fapt, a spune că un gest poate înlocui foarte bine o intervenție și constitui un element de schimb, în aceeași măsură precum un enunț verbalizat. Trebuie să subliniem aici că, în cadrul înscrierii unui dialog în povestire, se întâmplă frecvent să vedem cum naratorul comentează o înlănțuire, în loc să îl arate în totalitatea sa. De cele mai multe ori, găsim o intervenție-clauză [a] la discursul direct și narativizarea reacției
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
putea avea elemente de clivaj și că nivelul cel mai înalt ar putea prezenta caracteristici ale negării sau izolării. Dorprat (1985) a stabilit ontogeneza refuzului identificând patru stadii, începând cu prototipurile fiziologice (închiderea ochilor, de pildă) și terminând cu gândul verbalizat (de exemplu, negarea). 3) Se întâmplă ca un mecanism de apărare să sufere o „schimbare a funcțiilor sale” (Hartmann, 1939/1958): forma cognitivă de gândire persistă, dar se separă de originea sa conflictuală putând fi utilizată, în noile condiții, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îi substituie acesteia un mod de exprimare pozitiv. Fără îndoială că doar în relație cu înlocuirea trebuie să concepem și alte căi de degajare care implică, potrivit lui Lagache, diverse modalități de înlocuire, și anume: • repetiția acționată, prin rememorarea gândită și verbalizată; • identificarea (care-l face pe subiect să se confunde cu experiența trăită), prin obiectivare (care-i permite să ia distanță față de această experiență trăită); • disocierea, prin integrare; • inhibiția, prin control; • obediența, prin experiență. Lagache acordă o atenție deosebită sublimării, clasată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
forța excesului în constituirea omului suveran. Acest "om al surplusului" care nu se adaptează micimilor contabile. Fără să-l uităm pe G. Deleuze: "Ne servim de excedent pentru a inventa noi forme de viață". Chiar dacă faptul nu este conștientizat sau verbalizat ca atare, această preocupare pentru calitativ pare a prevala în practicile anomice despre care am vorbit. Să-ți creezi viața, să creezi în viața ta. Să te bucuri în prezent de ceea ce-ți este dat să trăiești. Iată tipul
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și salata de cuvinte, acțiuni involuntare și impuse, baraje ale discursului sau acțiunii. în timp, peste depanarea mută a amintirilor, apar veleetăți de abstractizare, anumite senzații parazitare (fenomene simple, pure și anideice), fenomene care vor deveni în faza de stare verbalizate, individualizate, tematizate. Aceste fenomene se însoțesc de intuiții abstracte, opriri a gândirii, gândirea amintirilor. Tabloul se va completa în timp cu apariția de, halucinații auditive clasice: verbale, obiective, individualizate și tematice. La acestea se adaugă fenomene de automatism motoriu (gesturi
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
literară". Întrebarea, deloc retorică: Ce facem cu/din Eminescu?, pe care o pune, necesită, totuși, răspuns: Acceptăm, împăcați cu ideea, un Eminescu istovit și o eminescologie blazată, neputincioasă, în retragere muzeistică? Cultivăm, "protejându-i" imaginea, caravana unui Eminescu ritualizat și verbalizat la zile fixe, supus jetului festivist? Considerăm valabilă "retrogradarea" sa, părăsind galeria marilor clasici, noile lecturi impunând, prin deplasarea unor accente, un Eminescu relativist, demitizat? Sau sperăm că, prin asaltul interpreților, un "nou Eminescu" se va ivi?" Din toate aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
povești, pornindu-se de la un cuvânt-cheie, de la o imagine, de la un semn de punctuație, de la o stare de spirit, de la un personaj etc. ( ,,Asaltul de idei" poate lua forme particulare în activitățile derulate cu preșcolarii, ,,ideea" putând fi nu doar verbalizată, ci și asociată cu desene, jetoane, siluete, jucării, figurine cu mimici diferite, pasaje muzicale, gesturi/mișcări etc., încurajându-se asfel modalități diferite de exprimare a copiilor. 6.3.4. Conversația Conversația este metoda didactică ce implică o succesiune controlată (și
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
se răstoarnă, este schimbată cu o lotcă mai mare și mai sigură. Asistăm la convulsiile unei călătorii, cu final imprevizibil, care par a reflecta, tulburarea unui suflet chinuit de îndoială asupra justeții hotărârii luate. Ritmul este menținut de caracterul preponderent verbalizat al discursului literar. Tabloul realizat este în continuă mișcare, totul se află în puterea verbului, seria de evenimente își menține cadența fără pauză: barca urcă pe râu, vâslele lovesc apa, noaptea barca este trasă la mal, apoi accidental intră într-
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cognitiv Politicile sunt ineficiente pe termen lung Rezolvarea dilemelor etice Dilemele etice sunt solvabile Dilemele pot fi reflectate obiectiv Dilemele etice rezolvate sunt modele pentru acțiuni viitoare Dilemele sunt false probleme Dilemele etice nu pot fi înțelese și cunoscute, doar verbalizate Nu există obiect al consensului, doar relatări alternative ale problemelor Instruirea Este un proces voluntar Cunoașterea este transmisibilă Este determinantă pentru practică Valorile se pot expune, dar nu transmite Valorile nu se pot transmite, consecință a ontologiei Instruirea poate sensibiliza
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
câteva caracteristici pe care orice obiectiv de carieră trebuie să îl aibă. În acest sens, rolul consilierului în carieră este să îl educe pe client să își stabilească în acest mod obiectivele. Obiectivele de carieră trebuie să fie: * Ușor de verbalizat * Realiste * Măsurabile * Motivante pentru client. În al doilea capitol am detaliat modalitățile de formulare a unui obiectiv de carieră. Exercițiu: Urmând modelul de mai jos, creați un plan de acțiune pe termen mediu pentru cariera dumneavoastră. Puteți dezvolta acest instrument
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
angajăm în hipnoanaliză și este important ca terapeuții să aprecieze semnificația sa. Catharsisul Atunci când pacienții accesează și experiențiază stări dureroase apar grade variate de catharsis, care pot implica emoțiile, imageria, intuiția și senzațiile în modalități care nu pot fi ușor verbalizate. De fapt, așa cum s-a discutat anterior, procesul poate fi înțeles ca un factor curativ important comun tuturor abordărilor terapeutice. Terapeutul poate observa că pacientul prezintă semne exterioare de catharsis emoțional și anume tremurat, transpirație, lacrimi, respirație rapidă sau superficială
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
să citească în gând un text care era derulat pe un ecran, fără detalii suplimentare. Rezultatul: zona creierului care se activează la vocile ce vin din exterior reacționează la fel și în timpul unei lecturi silențioase ca și cum ar fi o ”gândire verbalizată”. ”Pentru prima dată, mulțumită acestui studiu, am putut să observăm în timp real traiectoria acestei voci”, a spus Jean-Philippe, coordonatorul acestui studiu. Rezultatele ne arată mai mult decât am fi sperat, dat fiind faptul că este vorba despre ceva atât
Avem o voce interioară reală! Află ce înseamnă () [Corola-journal/Journalistic/65362_a_66687]
-
sînt atît eroina, cît și aceste ipostazieri colorate pastelat, într-o gamă variată de "oglindiri", în fond ale autoarei înseși, care se declară solidara cu partenerele de origine genetică, fiind alături de ele proscrisa în mentalitatea retrogradă a oricărei societăți falocratice. Verbalizat scenic printr-o suma de ingenioase acțiuni, eul poetic nu-și pierde defel substanță filosofica a discursului implicit despre sex și text. Sau - de ce nu - despre textul că sex! La rampă "se citește" limpede ambiguitatea declarată a virtuților scriiturii, aceleași
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
ai senzația că posezi și lucrul indicat, pe vecie. Apoi când se întâmplă să-l pierzi, alt cuvânt fixează această semnificație la fel de definitiv. Adică rosturile lumii acesteia schimbătoare sunt anunțate în mod clar și irevocabil și imediat interiorizate, de fapt - verbalizate. Verbalizarea vieții interioare constituie o nouă realitate având o altă consistență. Ea rezonează în interiorul eului ca o muzică sacadată, monotonă, repetitivă. Din când în când însă răsună câte un cuvânt fatidic care anunță sau amintește o catastrofă. El te umple
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-un infern al impulsurilor pshice și fizice inexplicabile. Henry James aspiră la onestitatea ființei, mutând centrul de interes al romanului de la real la verbalizarea lui deficitară, transformând acțiunea (incidentele) în understatement (subînțeles, înțeles insuficient verbalizat). Ceea ce rezulta din mâna autorului modernist trebuia decodat, prelungit, explicitat: clarificarea era, de fapt, o completare a textului (bazat pe preverbal) cu un alt text (critic), în care criticul transpunea în verbal ceea ce romancierul încercase să ascundă de sens, de
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
deși n-o știe. Pentru că astfel el grăbește timpul și face să (îi) bată ceasul. Mai tîrziu. Căci îl repară, pentru a-și trece vremea, la începutul de capitol, iar orologiul va funcționa de-abia în penultima frază, spre satisfacția, verbalizată, a personajului. Iar personajul este viitorul Louis XVI, cel devenit, în ani, pe veci nemuritor tocmai prin moartea sa stupidă și, în plus, însoțită - ca la faraoni, dar prin voința altora - tot de o hecatombă. Crimele se comit în lanț
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
servește Prospero pentru a înscena - nu pot fi altceva decît roboți. Ultima piesă a lui Shakespeare, cea mai autentică, mai minunată și mai creatoare de catharsis dintre utopii, e astfel și pentru că își conține - en abyme - propria utopie. Creată - sau verbalizată - de un cvasiramolit (Gonzalo), cu ajutorul a doi cinici criminali (Antonio și Sebastian). Criminali, cinici, însă bel-ésprits. Ați observat ce rari sînt proștii în Renaștere? Cred că aceasta ar putea să fie o trăsătură distinctivă a epocii. Mai exact - a culturii
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
care quilt-urile însoțesc povestea quakerilor din Dorset stabiliți în Ohio înainte de Războiul Civil). Istoria din fragmente prinde contur, ritm, simfonizând diferențele. Defragmentarea e metoda de lucru. Cele 103 istorii sunt petece colorate din care se țese „acoperământul”. Recuperarea prin memorie verbalizată are efectul punerii laolaltă a discordiilor în căutarea unui sens. Ca pe monitorul computerului, defragmentarea identifică nenumăratele căsuțe rebele, le lucrează în flash-uri iuți ca, după câteva minute, ele să apară compacte, gata să întrețină, o vreme, legăturile și
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
al mesajului-enunț nu pot fi intervertite. Monologul dramatic are două forme de realizare: solilocviul și monologul propriu-zis (scenic). Solilocviul este monologul realizat în prezența/absența altui personaj, de care se face abstracție; enunțul este centrat asupra locutorului însuși, cuprinzând transpunerea verbalizată a propriilor reflecții, opinii sau intenții. El corespunde, într-o oarecare măsură, monologului interior din textul narativ. Anne Ubersfeld este, însă, de părere că monologul este rar cu adevărat solilocviu, dialogismul nefiindu-i străin, deoarece el presupune, în general, un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
vorbește despre toate”. Analiza evidențiază faptul că, în interiorul discursului politic de campanie, nu mai există, deseori, nici un raport direct și onest între conținutul mesajului, imaginarul lingvistic al vorbitorului și discursul construit. Elementele non-verbale devin prioritare în construcția mesajului, iar non-verbalul verbalizat este „ajutat” să devină determinant în transmiterea mesajului, chiar golit de conținut. În aceste condiții, nu mai putem spune nici măcar că vorbitorul manipulează credința destinatarului deoarece, în multe situații, vorbitorul nu-și stăpânește sau evaluează corect impactul propriului discurs. Discursul
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Anticorupția în România este condusă de la Băicoi sau mai degrabă de la Bruxelles? Nu știu dacă „a conduce“ este verbul cel mai potrivit. Dar cred că există multă frustrare la nivelul populației. E adevărat că nu mereu exprimată sau nu mereu verbalizată așa cum ne-ar plăcea nouă - în sensul că „de mâine nu mai dau șpagă“. Însă, dacă mă uit bine, vreau să vă spun că inclusiv în jurul meu acest tip de verbalizare - aleg să nu mai dau șpagă și să mă
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]