54 matches
-
pot aduce"). Spaniolii i se par morocănoși și neprietenoși, dar la Santiago de Compostella simte, pentru prima oară, "pulsul viu al credinței din secole trecute". Descrierea peisajelor e inspirată. "Intrând în Bretania vezi îndată deosebirea între zâmbitoarea Loară și austeritatea verde-cenușie, posomorât-melancolică a Bretaniei". În Bavaria și Franconia, peisajul "e atât de curat, încât pare spălat, ordonat, curățat". La Veneția, cercetătorul este siderat: romanicul bizantin "se revarsă într-un borțos stil arabo-indian". Spiritualitatea e doar cumințică. Verona, în schimb, îl farmecă
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
În 1912, la uniforma militară românească s-a observat o simplificare și în același timp o aliniere la modelele partenerilor din alianța secretă a Regelui Carol: impunându-se adaptarea costumului la condițiile de luptă, s-a introdus uniforma de campanie verde-cenușiu (în 1909 Austro-Ungaria adopta uniforma de campanie simplă, culorile fiind greu sesizabile - gri-albăstrui, Germania adopta o astfel de uniformă în 1910, iar în 1912 Franța reglementa o ținută mignonette, verde pal)". Cum se marcau distinctiv gradele? În distincția gradelor s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7634_a_8959]
-
petarde care, explodând în aerul tensionat, îmi dădeau ocazia să lovesc din nou în dictaturi și dictatori. Am avut grijă să lămuresc că sunt împotriva tuturor regimurilor totalitare, atât de dreapta, cât și de stânga.) Față de toate acestea robustul polițist verde-cenușiu continua să stea la postul său, fără să-și ia ochii de la mine. I-am observat pe chip o expresie care mi s-a părut de o afecțiune aproape maternă.
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
sus spre movilele și bolovanii lui Ben Rua. Thaw se văzu dintr-odată ca și cum s-ar fi privit din cer - o figură măruntă începîndu-și drumul peste mlaștină, ca un păduche traversînd o plapumă. Stătu nemișcat și contemplă muntele. Pe vîrful verde-cenușiu păru să zărească chiar o siluetă, o pată albă, verticală care se mișca și gesticula, deși mișcarea probabil că era pricinuită de scînteierea aerului cald dintre vîrful muntelui și ochii lui. Lui Thaw mișcarea îi sugera o femeie într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul lui de la rîul de unde pornise, la rîul care își lățea albia spre mare. Obrazul îi fu atins de ceva care se mișca în vînt, o rămurică neagră cu muguri ascuțiți rozalii și verzi-cenușii. Culorile lucrurilor păreau să devină mai intense, deși lumina incendiară de deasupra acoperișurilor căpătase tonuri de gri străbătute de fuioare de un roz delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina crescîndă. Erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o perdea arzătoare de foc crapă văzduhul. Mitraliere care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații se opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce-oți fi având de văzut acolo ? Nu vă spusei că musafirii vin toți diseară ? Musafirii vin toți diseară, dar o trăsură s-a ivit pe strada lor, uite-o tocmai în capăt, hurducându-se, ocolind grămezile de piatră cubică verde-cenușie, puse ca să se repare strada, oare de ce să-i fi spus Sophie lui Titi Ialomițeanu vino mai devreme mâine ? Și de ce este Sophie atât de plină de nacafale și toți nervii și-i varsă pe ea ? — Cum poți să stai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la care se mai adaugă în plus agitația și căldura... Trăsura se hurduca prin hopurile prăfoase, navigând aiurea, când spre un trotuar, când spre celălalt, gata-gata să se ciocnească ba de o mașină de făcut asfalt, ba de o grămadă verde-cenușie de piatră cubică, rămasă aici de când a început să se paveze strada. Iar el se sufoca în umbra îmbâcsită, cu broboane uleioase de transpirație care îl gâdilau sub guler, la rădăcina părului pomădat, între firele țepene, roșcate din mustață ; astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sticlei de ochelari cu dioptrii sporite, da, trăsura nu a fost o halucinație. Uite-o... O trăsură obișnuită, de piață, cu coșul tras, se îndreaptă acum spre capătul străzii, dând cu roțile prin hârtoape, ocolind mașina de făcut asfalt, grămezile verzi-cenușii de piatră cubică. Dinăuntru, cineva dirijează, împingând spinarea muscalului cu bastonul - parcă. Nu sunt chiar sigur pe detaliile ce le văd, nu sunt sigur dacă ele sunt exacte sau deformate de un ochi bolnav. Sau numai închipuite. Ca de obicei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
memorie ca o lume În care un glonte e un glonte, ori că te ferești de el, ori că te nimerește, iar cele două tabere se conturau net una În fața celeilalte, purtând culorile distincte roșu și negru, sau kaki și verde-cenușiu, fără echivocuri - sau, cel puțin, atunci așa i se părea. Un mort era un mort era un mort era un mort. Nu un colonel Ardenti, dispărut În mod scârbavnic. M-am gândit că, poate, trebuia să-i vorbesc de sinarhie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dimineață. Arată ca picat dintr-o reclamă la Ralph Lauren. Nu-mi vine să cred că e irlandez. — Sigur. Îi zâmbesc și eu, dar sunt așa de obosită încât mă întreb dacă nu cumva visez. Tipul ăsta, cu ochii lui verzi-cenușii sclipitori, cred că e cel mai frumos pe care l-am văzut în seara asta. De fapt, cred că e cel mai arătos bărbat pe care l-am văzut în viața mea. Apoi îmi aduc aminte că nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ea și Întinzându-se peste pilaful aburind, i-a șoptit mătușii nebune: — Ei, ce e? Mătușa Feride s-a aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile lor case ca să dezgroape cuferele pe care le-au ascuns bunicii lor Înainte să fugă. A mijit ochii, ridicând puțin vocea. — Aur și bijuterii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cuando las Cortes de Cádiz (Când cu Cortesurile din Cádiz, 1934), Julieta y Romeo (Julieta și Romeo, 1935), La santa virreina (Sfânta viceregină, 1939), Metternich (1942). Peperina. Plantă medicinală (Minthostachys verticillata), cu multe ramuri, puține frunze, frumos mirositoare, de culoare verde-cenușie, și flori albe, ce poate atinge 2 m Înălțime. Pereda, José María de. Scriitor spaniol (1833-1906) de un viguros realism, considerat cel mai important reprezentant al curentului care promovează descrierea obiceiurilor și vieții tipice din regiunile Spaniei În secolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
treizeci de ani, cu forme pline și minte limpede, nemulțumită însă de tot ce făcuse până atunci cu viața ei și cu mici obsesii care mai mult se ghiceau. Purta o rochie cu flori mari și palide, pe un fond verde-cenușiu, legată cu un cordon subțire și lung, dar pe urmă n-a mai știut exact cum arătau hainele ei, pentru că deveniseră un morman de rufe risipite lângă pat și tot ce mai vedea, la lumina stelelor strecurată printr-o fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să ne spălăm dar nu suntem în largul nostru deoarece ne deranjează cadavrul unui soldat bolșevic înecat. 6 Sept. <1941>. Sosirea trenurilor în gara Tighina este evenimentul stagiunii. 10 Sept. <1941>. Escadrila Albă e silită de împrejurări să îmbrace culoarea verde-cenușie. Inamicul devine îndrăzneț. Într-o incursiune nocturnă ajunge la terenul de bază al escadrilei, lansând bombe <...>. Nu au atins aerodromul plin de avioane, nici gara, ci satul învecinat, făcând câteva victime nevinovate. 18 Sept. <1941>. Escadrila Sanitară <scris inițial: " Escadrila
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
detalii, de pildă în arcuirea pleoapelor și în lobii urechilor atârnând liberi. Ucenicul pietrar și sculptor în piatră fusese nevoit să înlăture cu dalta material dur; acum el învăța, în primul semestru, să fixeze o masă moale, să modeleze lutul verde-cenușiu și, asemenea lui Dumnezeu-Tatăl, să-și frământe din el, dacă nu un Adam, atunci capul unei Eve. Zile de agitație intensă, fiindcă pesemne era sărbătoare - Sfântul Martin? -, apoi din nou liniște și concentrare în clădirea veche a academiei. Încet, copia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
comandant și severitatea prejudecăților izvorau din însăși firea ei de revoluționar. Acum, iarna, grijile ei administrative erau dedicate integral numai aprovizionării complexului de la Sans-Souci, unde chivernisea de toate cele. Vara se preocupa, însă, în special cu așternerea brazdelor de pelin verde-cenușiu pe dușumele și cu schimbarea săptămânală în dormitoarele servitorilor, a covoarelor de pelin adunat de pe Bărăgan, menite să preîntâmpine înmulțirea nesuferită a purecilor. Gonea cu aceleași vânjoase lovituri de mătură pe argații despuiați de căldură care, noaptea, prin găurile făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în cap țânțari, muște, molii și alți bărzăuni uscați în ultimii ani pe-acolo. - Ce porcărie... Ia și ăsta... Mă umplu de praf. Strănut. Gata, coboară, își șterge mâinile de turul pantalonilor. - Prinde scara, o dăm deocamdată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
totodată că era spre binele nostru fiindcă pușcăriașii erau oameni răi și care ar fi putut să ne facă și nouă rău dacă am fi trecut prea aproape de zidurile închisorii. Dar ce ziduri! Aș fi putut jura că o scursoare verde-cenușie se prelingea pe zidurile acelea. Și că mirosea urât. Dar iată că pușcăriașii nu erau înăuntru, în închisoare. Ci treceau în coloană pe stradă. Coloana de pușcăriași. Îmbrăcați în zeghe, pe patru rânduri cred, ocupând aproape toată lățimea străzii, își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
te rog, nu le căuta pe surorile tale, nu vorbi cu nimeni. Așteaptă. Îl mângâie; simțea că tremură de ură. Îi zise: — Ai niște ochi superbi; lasă-mă să-i privesc. El deschise ochii; ea șopti: — Ca ai tatălui tău, verzi-cenușii, mai mult verzi decât cenușii... Simți însă că privirea lui era intensă, greu de susținut, aproape hipnotică. Murmură: — Ai o privire foarte puternică. El miji pleoapele și zâmbi. Ea îi spuse: — Mai îndură puțin; sângele lui Germanicus ești tu. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din imperiu. Tiberius a lăsat Roma în mâinile lui... Antonia surâse. — Asta e problema pe care va trebui s-o înfrunte Tiberius. Nimeni n-o va face mai bine decât el. Pleoapele lui se deschiseră larg, dând la iveală irisurile verzi-cenușii, ca ale lui Germanicus. Antonia văzu ce sentimente se dezlănțuiau în sufletul lui și-l mângâie. — Acum du-te, șopti. Toți or să se întrebe de ce te-am chemat aici. În legătură cu acea scrisoare, care avea să schimbe viitorul imperiului, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se întoarse să-l privească și se gândi că ignorantul Sertorius Macro avea o părere prea bună despre sine, dacă îndrăznea să-i vorbească astfel, fără să se controleze. Nu-i răspunse, singurul indiciu al gândurilor sale fu privirea, irisurile verzi-cenușii între pleoapele larg deschise. Dar senatorul Asiaticus - după ce colegii săi, cu o copleșitoare majoritate oficială și murmure de rebeliune tainică, aprobaseră respectivele proiecte imperiale - spusese: „Nu poate continua așa. Fărâmițăm imperiul ca pe un miel care trebuie prăjit pe jar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că mă numește moștenitorul lui. „Și acum poți să pleci“, a adăugat el, „l’audience est finie. Je n’ai plus rien à vous dire“. Mi-l amintesc ca pe un omuleț slăbuț, Îngrijit, cu tenul Închis la culoare, ochi verzi-cenușii cu pete ruginii, o mustață neagră, stufoasă și un măr al lui Adam mobil care ieșea În evidență pe deasupra unui inel din aur și opal, sub formă de șarpe, În care era prins nodul cravatei. Avea de asemenea opale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Îndepărtate, cuvintele scrise acolo părând a avea forța de-a le ține răsfirate, iar Într-o bună zi iese din ascunziș și-mi trece ușor prin fața ochilor. Mă văd, deci, intrând Într-o cameră cu pereții acoperiți de un tapet verde-cenușiu cu niște modele aurii, ca niște tăieței. În dreapta mea, lângă bibliotecă, este o masă lungă din lemn masiv. Înaintez un pas sau doi, iar lumea Își schimbă Încet perspectiva. Un vas cu fructe de ceară, mascat până atunci de latura
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
erau realizate; era într-un fel - o idee mârșavă, recunosc - ca și cum aș fi vrut s-o văd în timp ce se dezbracă. Am apucat un colț al cearșafului și l-am ridicat câțiva centimetri. Ieși la lumină o ispititoare porțiune de vopsea verde-cenușie densă. Am mai ridicat puțin cearșaful, până când am zărit doar o mică fâșie provocatoare de roșu arămiu, plasată excitant la marginea pânzei. Era mai mult decât puteam suporta și, dintr-un singur gest brutal, am tras cearșaful la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]