153 matches
-
dă informații îndeosebi timpul verbal. Descendența se articulează cu incidența și cu decadența, astfel încît, la imperfect, de exemplu, reprezentarea timpului implicat ca fiind conversiunea incidenței în decadență este la originea reprezentării ei descendente. V. ascendență, aspect, incidență. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN DESCRIERE. Cuvîntul descriere face parte din metalimbă și are mai multe accepții. Pe terenul lingvisticii, are semnificația de "reprezentare structurală a frazelor unui discurs, a morfemelor ce alcătuiesc frazele, a fonemelor ce alcătuiesc morfemele, a regulilor de combinare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structurare de conținuturi și de forme lingvistice, iar nu o desfășurare de etape ale acestor conținuturi și forme. V. dialectică, discurs, gramaticalizare, limbă, sincronie, variație, vorbire. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973, GREIMAS - COURTES 1993; COSERIU 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, DSL 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN DIAFONIE. Introdus pentru a preciza conceptul de "polifonie", de către E. Roulet, în 1985, termenul diafonie desemnează un caz particular de component al discursului, și anume, reluarea și integrarea discursului interlocutorului în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
monologului, care presupune enunțuri produse de un singur locutor, și el se utilizează în creația beletristică, în primul rînd în operele dramatice, dar și în numeroase opere epice. V. dialog, dialogic, dialogism, gen de discurs, monologal, tipologie textuală. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN DIALOGIC. Deși este folosit uneori cu semnificația adjectivului dialogal, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, dialogic are un sens deosebit, fiindcă trăsătura "dialogal" este în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțător, prin suspendarea validării indusă de condițional, se aplică la un enunț modalizat deja ori într-un avertisment atribuit unui alt enunțător: Verificarea de azi este o etapă a examenului. V. dialog, dialogal, dialogism, monologism. MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN DIALOGISM. Conceptul "dialogism" a fost definit de M. Bahtin și a devenit fundamental pentru cercul întemeiat de el, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, pentru a viza relațiile pe care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Bahtin, conceptul de "diglosie" poate fi asociat celui de "plurilingvism" social, fiind strîns legat de factorii sociali și de condițiile socio-politice, în afara cărora nu se poate realiza o investigare discursivă obiectivă. V. bilingvism, dialogism, contact între limbi, polifonie. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 VARO - LINARES 2004. CC DILEMĂ. Termenul dilemă se află în relație cu: echivoc, alternativă, încurcătură, amfibolie. În vorbirea uzuală, cuvîntul este folosit pentru a denumi o situație în care se află cineva cînd trebuie să aleagă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestea sînt reprezentate de vorbirea directă, vorbirea indirectă, vorbirea directă legată și de vorbirea indirectă liberă, modalități ce permit reproducerea sau relatarea lanțului comunicativ. V. discurs raportat, enunț, limbaj, text, vorbire. HARRIS 1952; BENVENISTE 1966; MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN DISCURS RAPORTAT. Prin sintagma discurs raportat se înțelege o modalitate de relaționare a discursurilor, prin care, într-un discurs (discursul de citare), se integrează un alt discurs (discursul citat), atribuit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
original ca fiind cuvintele proprii unui locutor. De aici, se produce o departajare a punctelor de vedere practice și a experienței într-o simbioză în care domină cînd angajarea practică (empatia), cînd efectul (ecoul). V. actualizare, dialogism, etos. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN ENTIMEMĂ. În mod obișnuit, prin entimemă se denumește o specie a silogismului în care una din premise sau concluzia nu este exprimată explicit. Aceasta presupune că, în redarea cu mijloacele limbii, premisa respectivă sau concluzia este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se preocupă printre altele de toate elementele care fac referire în discurs la propria funcționare a codului în context și prin raportare la emițător (deixis, modalități, argumentare, implicit etc). V. context, discurs, enunț. BALLY 1932; BENVENISTE 1974; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN ENUNȚĂTOR. Persoana care emite enunțul, responsabilă pentru maniera de organizare a acestuia și pentru conținutul cognitiv vehiculat. Numit și emițător, enunțătorul este protagonist al scenei de enunțare, V. locutor, discurs, enunț, enunțare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ENUNȚĂTOR. Persoana care emite enunțul, responsabilă pentru maniera de organizare a acestuia și pentru conținutul cognitiv vehiculat. Numit și emițător, enunțătorul este protagonist al scenei de enunțare, V. locutor, discurs, enunț, enunțare. BALLY 1932; DUBOIS 1973; BENVENISTE 1974; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN EPISTEMOLOGIE. Prin epistemologie se înțelege o ramură a filozofiei care se ocupă cu teoria cunoașterii, adică natura și izvoarele cunoașterii, extensiunea și valabilitatea ei. În această perspectivă, epistemologia reprezintă analiza modurilor de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
epistemologiei, avînd în vedere numai obiective ce țin de știința limbii. Cu toate acestea însă, rezultatele cercetării lingvistice au deseori ecouri valorificabile din punct de vedere epistemologic. V. axiomatică, coerență, ideologie, problematică, teorie. D. FILOZ. 1984; FLEW 1984; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO ETEROGENITATE. Strîns legată de conceptele de "dialogism" (la M. Bahtin), "polifonie" (din teoria polifoniei enunțiative a lui O. Ducrot, continuată de reprezentanții școlii scandinave) și "interdiscurs(ivitate)", noțiunea definește o trăsătură fundamentală a limbajului prin care, într-un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestor sensuri trebuie considerat din perspectiva unei ierarhii cognitive, însă nu subordonat acesteia, adică fără o apreciere strictă din perspectiva unei astfel de ierarhii. V. actant, denotație, ideintitate narativă, ipseitate, narativitate, referință. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN FIGURĂ. În retorică, cel care folosește discursul trebuie să instruiască, dar și să emoționeze și să placă. Pentru realizarea acestor finalități, utilizatorii acestui tip de discurs folosesc figurile. Acestea sînt schimbări intenționate ale sensurilor, de la un cuvînt la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs, trebuie rafinate procedeele de abordare a gestualității în funcție de statutul care i se atribuie, cu precauția de a nu-i exagera sau diminua rolul în cazul situației avute în vedere. V. coverbal, oral, pragmatică, proxemică. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN GHILIMELE. Ca semn de punctuație, ghilimelele pot avea funcții diferite în scrierea limbilor, iar uneori pot exista diferențe în istoria scrierii aceleiași limbi sau chiar într-un anumit moment al ei. De aceea, pentru a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Avînd ca fundament acestă concepție imanentistă asupra sensului, glosematica se opune din punct de vedere epistemologic praxematicii, care recurge la întemeieri practice, iar nu sistematice sau relaționale. V. epistemologie, practică, praxematică. HJELMSLEV 1943; DUBOIS 1973; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN GLOSOCOSMOS. În principiu, termenul glosocosmos (un compus realizat din cuvintele grecești glóssa "limbă" și kósmos "lume, univers"), datorită conținutului semantic, nu are relație directă cu analiza discursului, fiind destinat denumirii faptului că limba are o lume
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
c u r s u l u i, problemele grafemului sînt în mare parte colaterale și, de aceea, chiar atunci cînd pot fi luate în considerație, nu au un rol important. V. scriere, semn. DUBOIS 1973; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN GRAMATICALITATE. Noțiunea "gramaticalitate" se poate defini ca "adecvare a unei secvențe lingvistice la principiile de organizare a unui sistem idiomatic", dar ea poate implica și aspecte funcționale și estetice. Pe terenul gramaticii generative
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
intuitivă, nu sînt exerciții de subiectivitate, deoarece o cenzură mai mult sau mai puțin conștientă se manifestă din perspectiva gramaticii normative. V. actualizare, oral, producere a sensului, scris. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; DETRIE - SBLOT - VERINE 2001. RN GRAMATICALIZARE. În lingvistica diacronică, prin gramaticalizare se înțelege transformarea unui morfem lexical într-un morfem gramatical, care se produce în evoluția unei limbi sau în trecerea de la o limbă la alta a unui cuvînt autonom. Termenul de gramaticalizare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii. În acest sens, se susține în mod obișnuit că gramaticalizarea precedă pragmatica lizarea, dar unele fapte de limbă contrazic această ipoteză. V. diacronie, discurs, gramaticalitate, limbă, pragmaticalizare, sincronie. MEILLET 1912; DUBOIS 1973; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; MARCHELLO-NIZIA 2006; BUSSMANN 2008. RN GRAMATICĂ TEXTUALĂ. Disciplină recent impusă în cîmpul de investigație a științelor limbii, apropiată de lingvistica textuală, prin obiectivul comun abordat, textul. Orientarea generativ-transformațională a inspirat, în cercetarea palierului gramatical, recunoașterea unui nivel supra (trans
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a d i s c u r s u l u i ar avea sarcina de a stabili de fiecare dată gradul de exercitare a acestei funcții în discursuri. V. actualizare, grafem, motivare, semn, simbol. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN IDEALISM v. IDEALITATE IDEALITATE. Trăsătura de a fi de natura ideii, adică elaborat de gîndire și lipsit de aspect corporal, este denumită idealitate, iar realizarea unor interpretări și concepții bazate pe această trăsătură se numește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al căror statut material nu poate fi contestat. În același timp însă, activitățile raționale și rezultatul lor, care însoțesc producerea discursului, precum și analiza lor, sînt elemente de idealitate în aceeași măsură indispensabile. V. arbitrar al semnului, materialitate, subiectivitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO IDENTITATE. În mod obișnuit, cuvîntul identitate semnifică "faptul de a avea trăsături proprii, de a fi identic cu sine", înțeles care permite folosiri specializate, îndeosebi atunci cînd, primind unele determinări, se referă la domenii diferite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subiectul într-un cîmp discursiv în raport cu sistemele de valori curente, însă nu în manieră absolută. Acest tip de identitate se înscrie într-o formație discursivă. V. alteritate, ființă, formație discursivă, individuație, ipseitate, rol, stereotip, subiect. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN IDEOLOGIE. Ca element al limbii comune, cuvîntul ideologie denumește un sistem de idei, teorii și noțiuni pe care se sprijină o concepție socială, politică sau juridică. Dintr-o altă perspectivă, ideologia reprezintă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
operant pe terenul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i doar ca element posibil al contextului. V. axiologie, context, etnometodologie, formație discursivă, reprezentare. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN IMPLICARE. Termenul implicare desemnează o relație logică între două sau mai multe propoziții printr-un proces inferențial deductiv. Implicarea este adevărată dacă și numai dacă este adevărat "non (P și non-Q)". Pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
r s u l u i poate fi rezumat de triada interdiscurs, intradiscurs, preconstruct, în forma unui aisberg, intradiscursul fiind singura parte observabilă, dar care suportă efectele interdiscursului prin intermediul preconstructelor. V. intertext, intertextualitate, intradiscurs. PÊCHEUX 1975; COURTINE 1982; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2006; AMOSSY 2006; CHARAUDEAU 2006; PAVEAU 2006. AF INTERLOCUTOR. Interlocutorul este persoana participantă la o conversație, căreia i se adresează locutorul și care la rîndul său poate lua cuvîntul pentru a-i răspunde, fiind reprezentată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingviști atribuie interlocutorilor un statut de actori externi actului enunțării (emițători și receptori), alții le atribuie un statut de protagoniști interni procesului de enunțare (enunțiatori și destinatari). V. destinatar, emițător, locutor, receptor. DUCROT - TODOROV 1972; GREIMAS - COURTÈS 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. LC INTERPRETARE. În tradiția lingvistică instituită de concepția lui Ferdinand de Saussure, interpretarea este parafraza prin care se redă un conținut echivalent unei unități semnificante în interiorul unei semiotici sau traducerea unei unități semnificante dintr-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
r s u l u i, interpretarea devine operantă îndeosebi în cazul discursului dialogic, deși ea nu lipsește în nici una dintre speciile discursive. V. alteritate, dialog, dialogism, interdiscurs, intertext. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN INTERSUBIECTIVITATE. Prin intersubiectivitate se înțelege proprietatea de a fi valabil pentru mai mult de un subiect, astfel încît un adevăr recunoscut în general are o astfel de proprietate. Pe lîngă acest înțeles filozofic, cuvîntul are
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
orală, carnavalul etc. Ca atare, intertextul este reprezentat de totalitatea relațiilor pe care un text le are cu alte texte din care preia și transformă diferite elemente, integrîndu-le în propria structură. V. dialogism, discurs raportat, interdiscurs, intertextualitate, paratext. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN INTERTEXTUALITATE. Termenul intertextualitate a fost propus de Julia Kristeva, în 1969, pentru a denumi aspectul interacțional și intertextual al operelor literare. Acest termen a ajuns ulterior în măsură să desemneze, în același timp, o proprietate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poate observa că intertextualitatea este diferită de la un tip la altul, astfel încît, discursul științific, de exemplu, este diferențiat sub acest aspect de cel teologic sau de cel literar. V. dialogism, discurs raportat, eterogenitate, interdiscurs, interpretare, intertext, text. DETRIE - SBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; CUTTING 2002; WOOFFITT 2005. RN INTERVENȚIE. Prin termenul intervenție se denumește contribuția unui locutor într-un schimb, astfel încît orice conversație ia forma unei succesiuni de intervenții ale participanților. Fiind o etapă în cadrul discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]