65 matches
-
volum de nuvele, Frământări (1912). În 1911 devenise membru, iar în 1914 secretar al Societății Scriitorilor Români. În 1916 îi apar culegerile de schițe și nuvele Golanii, cu o prefață de Mihail Dragomirescu, care îl recomandă drept un reprezentant al „verismului”, și Mărturisire. Fratele său Emil, ofițer în armata austro-ungară, încearcă în mai 1917 să treacă granița românească la Ghimeș, este prins ca dezertor și învinuit de spionaj, fiind executat prin spânzurare. Această dramă îi va inspira romanul Pădurea spânzuraților (1922
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
pânze viitoare. Unele calități ale romancierului sunt totuși detectabile încă din aceste narațiuni de tinerețe: în primul rând, o viziune realistă crudă, nedispusă la nici o îndulcire sămănătoristă sau poporanistă, ci împinsă, dimpotrivă, către explorarea zonelor sumbre ale vieții, ca în verism. Prozatorul dovedește apoi o exactă intuiție a psihologiei mediilor umane caracterizate prin experiențe stăpânite de instincte elementare. În lumea rurală sunt surprinse excelent inerțiile comportamentelor. Niște țărani, veniți la gară să ia trenul, nu îndrăznesc să se așeze pe bancheta
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
din țară („Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, devenită „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis”, „Cahiers roumains d’études littéraires”), precum și în publicații de italienistică din străinătate („Forum italicum” din New York sau în volumul colectiv Naturalismo e verismo, Catania, 1988). Activitatea de italienistă a lui Ș. s-a concretizat în studii - incluse în publicații de specialitate - consacrate unor scriitori din diferite perioade (Dante, Tommaso Campanella, Jacoppo Sannazaro, Vittorio Alfieri, Leopardi, Luigi Pirandello, Grazia Deledda, Giovanni Tomasi di Lampedusa
SCHIOPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
de specialitate - consacrate unor scriitori din diferite perioade (Dante, Tommaso Campanella, Jacoppo Sannazaro, Vittorio Alfieri, Leopardi, Luigi Pirandello, Grazia Deledda, Giovanni Tomasi di Lampedusa, Emilio De Marchi, Claudio Magris ș.a.), unor curente literare și concepte (neorealism, futurism, „poezie pură”, modernism, verism), aflate adesea în interacțiune și în alte spații culturale (francez, american), precum și unor aspecte ale receptării acestei literaturi. Monografia Boccaccio, proiectată ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui povestitor, pe schema compozițională
SCHIOPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
Sibiu, 1993; Povești din pădurile fanteziei, Deva, 1998; Ridicarea în genunchi, București, 1999; Socrate poetul, Bistrița, 2000; Așteptând-o pe Godette, pref. Claudiu Groza, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Ileana Urcan, Între amărăciune și candoare, TR, 1994, 13-14; Octavian Soviany, Între verism și parabolă, CNT, 1994, 34; Tania Radu, Un debutant cam sceptic, LAI, 1994, 39; Ada D. Cruceanu, „Felia amară”, „Timpul”, 1994, 10; Miruna Nicolae, Între felii amare, RL, 1994, 43; Mihaela Ursa, „Felia amară”, ST, 1994, 12; Eugenia Tudor-Anton, Felia
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
n. se declară a fi realism și, de altfel, cele două denumiri circulă ca sinonime. V. G. Belinski numește realismul rus „școala naturală”, vorbind în schimb, impropriu, de „poezia reală”. În literatura italiană realismul și n. sunt desemnate prin cuvântul verism, iar în cea spaniolă numele comun este costumbrism. În înțeles riguros, n. se deosebește de realism prin aceea că, în loc să focalizeze socialul, acordă interes prioritar biologicului, în loc să opereze o selecție edificatoare în real, reținând tipicul, înregistrează existența pasiv, neocolind banalul
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
simte mai pregnant în povestirile din Soarele din fereastră, în piesa Zile de februarie și în scenariul radiofonic Omul cu două suflete. Clișeele epocii - „dușmanul de clasă”, „omul vechi”, „ilegalistul” - sunt prezente, însă uneori sunt atenuate de umorul, acuratețea stilului, verismul cadrului și cursivitatea dialogului. În romanul Pelagră, partea a doua a trilogiei Oameni la pândă, ce urmărește a fi o frescă a satului românesc interbelic, tendenționismul subzistă, mai ales în construcția personajului principal, același Simeon Armașu, acum complet metamorfozat într-
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
European literature“, în History of Literary Cultures of East-Central Europe, Marcel Cornis-Pope and John Neubauer (eds.). Potrivit lui Mario de Micheli, însuși futurismul italian a apărut, în primii ani ai secolului al XX-lea, ca o reacție împotriva provincialismului și a verismului în artă. Originile sale intelectuale sînt, pe de o parte, cultura politică anarhistă, naționalistă, socialistă și sindicalistă - de sorginte soreliană - a Italiei post-Risorgimento și, pe de altă parte, estetismul „independenților” decadenți (Marinetti a fost inițial un discipol al lui Gabriele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constructiv al romanticilor cedează locul constatării riguroase, iar efervescența fantastă experimentului; se renunță la subiectivitate și patetism în favoarea obiectivității și exactității; regula înlocuiește excepția, istoria ca atare se substituie mitologiilor de orice tip, realitatea nudă proiecției ideale. Un soi de verism general tinde să demitizeze totul.57 Pozitivismul e descriptiv, comparativ și inductiv tipologizant, iar nu explicativ, ipotetic și normativ. Pentru Comte arată Blaga "știința era o problemă strict definită: să înregistreze faptele și mai ales să descopere legătura dintre fapte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că viața literară italiană din acea vreme poate fi împărțită în două etape: prima, romantică, începea în 1865 și se încheia în 1870, iar a doua era cuprinsă între 1885 și 1890. Aflată sub semnul poeziei lui Giosuè Carducci, al verismului și al pozitivismului cea din urmă s-a încheiat în jurul aniversării centenarului lui Leopardi, fapt, în opinia noastră, deloc indiferent.42 Aniversarea, la care Giosuè Carducci a rostit un discurs comemorativ, a marcat revigorarea interesului pentru versurile romanticului și a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
con îl poeta, Sellerio, Palermo, 1986. Martin, Evelyne, Reconnaissance de contextes thématiques dans un corpus textuel. Eléments de lexico-sémantique, Didier Érudition, Paris, 1993. Mazzamuto, Pietro, Quasimodo, Palumbo, Palermo, 1967. Mazzini, Giuseppe, Opere, vol. IV, Daelli, Milano, 1862. Mestica, Giovanni, Îl verismo nella poesia di Giacomo Leopardi, Tipografia Barbera, Romă, 1880. Moretti, Marino, Leopardi. Documenti e studi leopardiani, vol. 4, Centro Nazionale di studi leopardiani, Recanati, 1970. Morlino, Elio, Leopardi, Pascoli, Gozzano: saggi critici, con una prefazione di Saverio La Sorsa, Milillo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
La Nuova Italia, Florența, 1969, pp. 290-291. 53 Cfr. Giovanni Verga, Novelle, îngrijit de Francesco Speră, cu o introducere de Vincenzo Consolo, Feltrinelli, Milano, 2002, p. 5. 54 Giovanni Verga, I Malavoglia, Treves, Milano, 1881. Cfr. și Giovanni Mestica, "Îl verismo nella poesia di Giacomo Leopardi", Nuova antologia, vol. 22, 1880, pp. 3-25. 55 Tripartiția lui Gilberto Lonardi, op. cît., p. 4, a fost preluată și dezvoltată de Diana Cristadoro Parra op. cît. 56 Subiectul a fost tratat pe larg de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
XIX-lea și începutul secolului al XX-lea reprezintă un moment de răscruce în evoluția limbajului muzical. Orientările compozitorilor vor fi către un limbaj tono modal, atonal, constructivist, coexistând mai multe tendințe și curente muzicale (impresionism, expresionism, neoclasicism, romantism târziu, verism, școli naționale). Categoric, melodia va suferi multe modificări, de la cea discretă, rafinată, liniștită, la cea stridentă, fără o linie precisă, disonantă. Compozitori ca: Claude Debussy, Bèla Bartok, Arnold Schőnberg, Olivier Messiaen, vor contribui la evoluția structurilor melodice creând noi scări
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
în sine viața omenească cristalizată într-o formă particulară și într-un anume timp și loc"10. Dezvoltând ideea individualizării personajului prin îmbinarea elementelor ce țin de stratul sociologic, de cel psihologic și de limbaj, Pompiliu Constantinescu pleda tot pentru verismul tipurilor: "Comediile sunt împlântate adânc, organic, în rădăcinile noastre etnice, în o anume specificitate socială și de limbaj, pe care n-o va seca niciodată vremea; seva lor de aici se înalță, ca să injecteze viață tipurilor, individualizându-le. Lipsindu-i
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Priscomediile” sale când ne invită la meditații religioase. Prin fiecare natură moartă, Stahi realizează o secvență din autoportretul său de pictor, subliniind adâncimi ale gândurilor și trăirilor sale intime. Avem în față o pictură care fascinează privitorul înainte de toate prin „verismul „ei. Un prim contact vizual ne va impresiona prin exactitatea redării materiale a obiectelor care, alăturate, alcătuiesc compoziția. Asemănarea izbitoare cu realitatea este foarte puternică. Vom fi în fața unei reprezentări cu adevărat de tipul „trompe l’oeil” încât, fără să
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
narațiune, Giono definește figura unui povestitor care ar cumula prerogativele scriitorului (care folosește "povestirea" la perfect simplu) cu cele ale povestitorului popular, care caută să instaureze o scenă de "discurs" puternic legată de exprimarea orală. Nu este vorba nici despre verism (Giono nu restituie vorbirea unui povestitor rural autentic) și nici despre respectarea scriiturii tradiționale a romanului, ci de un artificiu literar care încearcă, în mod paradoxal, să producă impresia de natural. În Călătorie la capătul nopții de Céline, amestecul dintre
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
insist, este un lucru individual - o problemă a unei persoane singure față în față cu anumite fapte și care își povestește relația sa individuală față de ele. Prima lui grijă ar fi să prezinte propriul concept. Aceasta este după mine esența verismului: "Scrie despre lucrurile pe care le cunoști cel mai bine, și cărora le porți cea mai mare grijă. Făcând asta vei fi cinstit cu tine însuți, cinstit față de locul unde trăiești și cinstit față de epoca pe care o trăiești" (35
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unul dintre rolurile vieții? Vai, a fost așa de indignat maestrul Schippers! Eu adoram rolul, dar, în acel moment, nu mă vedeam cântându-l în ruptul capului. — De ce? Nu știu, e parșiv. E scurt, dar te seacă de forțe. E verism, iar eu voiam să îmi păstrez încă ductilitatea în glas. Când începi să tragi în Cavalleria și alte alea, îți bâțâie vocea. — Bine, dar și Fedora e verism... — E scrisă bine. Nu-ți omoară vocea. La fel și Principessa de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Nu știu, e parșiv. E scurt, dar te seacă de forțe. E verism, iar eu voiam să îmi păstrez încă ductilitatea în glas. Când începi să tragi în Cavalleria și alte alea, îți bâțâie vocea. — Bine, dar și Fedora e verism... — E scrisă bine. Nu-ți omoară vocea. La fel și Principessa de Bouillon din Adriana Lecouvreur. A fost unul dintre cele mai frumoase roluri pe care le-am făcut și mi-a părut rău că s-a întâmplat doar la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și am început să cânt și nu mi-a venit a crede. Era natura mea, era ca o mănușă. Așa am descoperit că eu sunt o cântăreață de belcanto și de aceea niciodată nu reușeam să fiu mulțumită, nici cu verismul, nici cu Puccini, nici în lucruri simbolice; nicăieri nu mă regăseam. Belcanto are totul: declamat, voce joasă, are acute, are dramatism, este o varietate, complexitate de note, muzică si text, ce mi-a oferit cea mai mare satisfacție a vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
descrisă lunca Vitanului (sînge, păcură, apă galbenă). Căutarea monstruosului indică și ea un spirit de atelier. Zobie, un fel de Quasimodo, e tratat în uleiuri țipătoare (gușe roșie, păr roșcat, fond portocaliu). În nuvelistica lui Delavrancea e o intenție de verism, în chipul mai puțin pedant al lui G. Verga. Însă observația e superficială, mai curând satirică, și puținele note realiste sunt puerile și vulgare. Cosmin are în cursul acțiunii două turburări stomacale, iar devotamentul Sașei se vădește mai ales când
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
taciturnii lui Mihail Sadoveanu), cât refractari, netransparenți, păstrând sub măștile lor neutre gânduri ascunse. Nimic poetizat în comportamentul lor; reacțiile aspre, gestica violentă, limbajul stâncos, instinctele fruste - acestea par comentate de către un Giovanni Verga transilvan, vădit ostil idealizării, „crud” în verismul său. Tangențele cu Ioan Slavici, cu Liviu Rebreanu, mai puțin cu Ion Agârbiceanu (invocate de mai toți exegeții), se opresc pe versantul realismului dur, dincolo de care la D. apar inserții în magic și superstițios. Diferiți de păstorul mioritic, țăranii lui
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
volumul de nuvele Stânca tarpeiană (1975), aflat sub umbra tutelară a lui Cehov (cum remarca Sorin Titel), autoarea folosește un ton discret, evită, de regulă, melodrama și exploatează faptul insignifiant cu subtext poetic. Trecută prin școala reportajului, ea dovedește înzestrare, verism, dar și un simț dramatic al detaliului. Încearcă să descopere oameni și destine, provoacă monologul confesiv și câștigă în autenticitate prin gesturi și replici. Și în proza din volumul În căutarea Penelopei (1978) e o ambianță colocvială, se poartă dialoguri
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
științifică, un deficitar simț al ierarhiei valorilor estetice. Comparat cu Arghezi, Gala Galaction ar fi „un reprezentant neasemănat mai de valoare al aceleiași generații”. Prin coborârea poetului Blestemelor (care nu ar fi decât „o hibridă împerechere de byronism și de verism al ulcerelor”) este caracterizat și Crainic. În timp ce în poeme argheziene dintre cele mai importante (socotite de exeget „surogate, nu bunuri de artă”) și-ar găsi ultima expresie „spiritul de destrămare”, „vărul Crainic” „înfățișează un tip opus destrămării”. Poeziei lui Beniuc
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
Brahms, P.I. Ceaikovski, G. Verdi, R. Wagner etc. Școlile muzicale naționale europene caracteristici, genuri predilecte și compozitorii reprezentativi: rusă, nordică, poloneză, cehă, ungară, spaniolă, românească. 7. Diversitatea stilistică la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea; verism, impresionism, neoclasicism, post-romantism, expresionism etc. Compozitori reprezentativi: C. A. Debussy, R. Strauss, K. Orff, A. Honneger, A. Schonberg, A. Webern, A. Berg etc. A doua înflorire a culturilor naționale în secolul XX și reprezentanții lor; simfonismul francez și austro-german: C.
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]