637 matches
-
nesimțite, devine voluptate, că prin stăpînirea detaliului este imposibil ca ansamblul să nu funcționeze, seamănă cu mașinăria magică a unui cosmodrom, cu acel spațiu în care se adună întreaga memorie a neliniștii pentru a face din visul incert un episod verosimil. Complexul de obiecte al Paulei Ribariu este un fel de Baikonur, un efect al insingurării într-un spațiu pe care cercetarea îl face din ce în ce mai vast, o consecință a tăcerii pe care nevoia de comunicare o adîncește tot mai mult. De ce
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
a circula printre zonele diferit colorate, de diverse densități. De a le modifică ordinea temporală, de a le amestecă, de a... sări unele dintre ele. Optând mereu, cu puterile limitate ale autorului (ăSunet prea grav și răsunet prea slabă), pentru verosimil și semnificativ. Sau măcar pentru una dintre aceste ambițioase ținte, deloc ușor de atins". Viața cu efect întârziat e, cum spuneam, o autobiografie ocultata a scriitorului dezrădăcinat, ducerea la bun sfârșit a proiectului de român autobiografic pe care eroul cărții
Realitate si retrospectie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17875_a_19200]
-
cortegiu funerar a cărui trecere pe străzile Parisului servește ca pretext declanșării Revoluției de trei zile, din iulie 1830. În ziua următoare, citește într-un jurnal al Puterii o relatare în detaliu a propriei execuții. Scena e pînă într-atît de verosimilă, că naratorul însuși are "un moment de îndoială". Aflat, atît de des, în zilele din urmă, în pragul morții sau al nebuniei, acum se vedea "omorît" în scris și public, deci "cu acte în regulă", de un organ de presă
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
de SF, și referiri la viața politică românească de azi, și reprezentări onirico-satirice ale războiului din Iugoslavia. Ca și Micul prinț al lui Saint-Exupéry, Cavalerul spațial are o irizație umanistă, autorul raportând mereu totul la o lume ideală și totuși verosimilă, în care oamenii s-ar putea înțelege. Prozator experimentat și înzestrat cu un remarcabil bun-gust, Stelian Țurlea nu face greșeala de a crede că-i poate încânta pe copii maimuțărindu-i. Stilul său rămâne mereu firesc și elegant. Descrierile de
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
plajă care nu poartă sutien. Dacă ne amintim că plajă este legată de figură invalidului, deci cumva a pacientului al carui corp e redus la fiziologic și cumva golit de potențial simbolic (altfel decît în discurs medical), ideea pare perfect verosimila. În mulțimea de corpuri semi-nude, partea dezgolita devine invizibilă. Este corpul social, cel ce mizează pe un fel de opacitate a sa, de anulare a distincției feminin/masculin. Prefăcîndu-se că nu există un potențial erotic al corpului, femeia se străduiește
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
șase personaje, oameni supravegheați neîntrerupt de Securitate și de autoritățile comuniste din sat, ne sunt propuse și detaliate de romancier, ridicate la putere de simbol al continuității. Nicolae Stan povestește limpede, mereu interesant, autentic, creează climate psihologice tensionate, conturează comportamente verosimile, pasionale, deznădăjduite sau odioase. Nu lipsesc scenele tari, crime sau sinucideri, - violul în grup sau violul războinicului invadator. Autorul are un real simț al perceperii istoriei, al devalorizării omului prins în invizibilul angrenaj de măcinat destine. Există, evident, o intrigă
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Carol I constata în jurnalul său, cu o stupoare neconsolată măcar de vreo explicație verosimilă, cum regatul pe care îl conduce reușește sistematic, într-un mod extrem de bizar, să se discrediteze ca imagine în Occident. Era vorba, desigur, despre o percepție dacă nu nedreaptă, cel puțin incorectă a României peste hotare - chiar și în ce privește acele
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
ca să poți iubi, trebuie să te vezi pe tine însuți ca în vis, adică ne-realist. Să-ți închipui că ești frumos, inteligent, fermecător, seducător, pentru ca în virtutea tuturor acestor virtuți fantas(ma)tice să vezi dragostea celuilalt pentru tine drept verosimilă, să crezi în ea, căci abia atunci îi poți răspunde. Dragostea este, conform teoriei lui Kashiwagi, "efortul de a lega realitatea de aparență". Kashiwagi e convins că oameni ca el nu pot iubi, pentru că nu izbutesc niciodată să uite că
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
susceptibil, stăpânit de mari ambițiuni, un spirit bănuitor, tenebros și extrem de combinativ, cu o lamentabilă instabilitate de caracter...") sunt calificate de curată delațiune. De o ghilotină are parte Perpessicius, tratat ca denigrator al Enigmei Otiliei, când îl refuzase, ca personaj verosimil, pe Stănică Rațiu. Inimiciția avea să-l coste scump pe eminescolog, peste ani, la mâna directorului Institutului. Aici, remarcabil final de pamflet: "Dimpotrivă, unii așa-ziși critici, când li se vorbește de un lucru de mâncare oval, alb pe dinafară
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
film superflu. Inspirîndu-se dintr-o legendă japoneză despre pasărea cu o singură aripă care trebuie să-și găsească perechea pentru a putea zbura, actorul Eiji Okuda istorisește cu atașament și interpretează el însuși cu o tragică ironie idila ciudată, dar verosimilă a unui polițist corupt de o copilă dornică de tandrețe ca și fratele ei oligofren. Laitmotivul tatuajului ce urmează să-i unească pe cei doi este susținut și muzical de o melodie semnată de Pierre Barouh: O adolescentă/Shoujyo. Mirajul
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
exprimat în cartea lui Ion Vartic, recunoaștem totuși justețea celor mai multe dintre observațiile critice făcute de acesta. Astfel, spusa cronicarului Miron Costin în privința înțelepciunii resemnării noastre față de etern româneștile "cumplite vremi de acmu" este corect deconstruită, prin invocarea mediocrității (p. 181). Verosimilă apare și amprenta pre-cioraniană detectată în Țiganiada lui I. Budai-Deleanu (p. 192). Singura rezervă formulabilă aici ar fi aceea a exactei contextualizări a crizei identității românești sesizată și de autorul clujean. În vreme ce Ion Vartic consideră că această criză ar constitui
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
ar trebui să-l răvășească pe poet și să-l facă să se înece în propriile lui cuvinte. Dar nu, el rămâne un cronicar manierat și rezonabil al întâmplării. Tocmai de aceea relatarea lui ne inspiră încredere, ni se pare verosimilă și ne tulbură profund. Puțini poeți de azi reușesc să restaureze, ca Matei Vișniec, autoritatea originară a cuvintelor. În general, cei care scriu versuri azi contribuie, dimpotrivă, la devalorizarea lor, folosindu-le superficial, imprecis și tautologic, cu o frenezie iresponsabilă
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
neașteptat, balonul se desprinde totuși din legături și se ridică în înaltul cerului, cu cei doi copii în nacelă. Astfel începe un lung șir de peripeții, comparabile cu cele din Cinci săptămâni în balon de Jules Verne, dar mai puțin verosimile, de fapt, în mod intenționat neverosimile, ca în orice poveste. Istorisirea este plină de farmec datorită și ideii ingenioase a lui Stelian Țurlea de a-l prezenta pe Daniel, personajul său predilect din alte cărți, "un băiat de nouă ani
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
textul se scaldă generos în analepse și prolepse, povestea se îngheagă și curge natural pe sute de pagini, amețitor, fără momente de tărăgănare, într-o desfășurare cinematografică de o coerență uimitoare. Cartea e doldora de informații, mimând diversitatea unei lumi verosimile: informații despre piața bancară, boli nervoase, America corporatistă, feluri de mâncare dintre cele mai bizare și fictive partide politice lituaniene revanșarde. Suspense-ul e o lecție bine învățată de prozatorul american, care stăpânește la fel de bine și ironia fină, dublată de trimiterile
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
apoi să mănânci din ele... Hmm! • Cine visează căi verzi pe pereți, reușește la paștele căilor. • Dacă prostia ar ucide, ar fi o mare tragedie națională. • Vechile steriotipuri dispar greu. Cele noi și mai greu. • Mimarea adevărului pare adesea mai verosimila decât adevărul însuși (Andrei Strihan). • Întâmplător nimic nu e întâmplător... Dacă tot a luat foc casă, cel puțin să ne încălzim (italian). • Mulți au două adevăruri, unul pentru uz personal. • Cea mai mare capacitate de regenerare și proliferare o are
PROVERBE COMBINATE & ÎNTÂMPLĂTOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382675_a_384004]
-
Marfa și banii e un film bun: lucrat curat, cu autenticitate, un debut remarcabil prin coerența și acuratețea cu care regizorul a realizat exact ceea ce și-a propus: "un film realist, cu o dramaturgie rezistentă, cu dialoguri naturale, cu situații verosimile, fără metaforă și fără decoruri din carton presat"... Filmul cultivă o (anti)retorică a banalului, a ficțiunii privite în manieră cvasi-documentară. Marfa și banii va spune mult, viitorimii, despre începutul circulației drogurilor la noi, post '89, despre zorii mafiei, despre
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
dezorienteze atât pe elevi, cât și pe părinți. La un moment dat circula zvonul și despre o așa numită bursă a prețului referitor la subiectul de la română. Rămâne de văzut peste căteva ore, când se vor afla subiectele, cât de verosimile au fost zvonurile care au produs o adevărată degringoladă în rândul câtorva sute de mii de familii. După proba scrisă de luni, la Limba și literatura română, elevii vor susține în 28 iunie testarea la Limba și literatura maternă, în
Probele scrise la bacalaureat încep luni, peste 2.600 de poliţişti asigură ordinea în 1.422 centre () [Corola-journal/Journalistic/25970_a_27295]
-
din limba catalană și tabel cronologic: Jana Balacciu Matei, Editura Meronia, București, 2013, 318 pag. Din prea multă iubire de antici și moderni, sau din prea ușor acces la scrierile lor, puțini sunt cititorii care ar concede unei poziții, totuși, verosimile: că efortul Categoriilor de a explica natura lucrurilor prin apel la predicație și efortul Prolegomenelor de a contura harta subiectului apelând aceeași predicație se regăsesc ca două părți complementare în teologia medievală, când ea arată ce arme are același subiect
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
contura harta subiectului apelând aceeași predicație se regăsesc ca două părți complementare în teologia medievală, când ea arată ce arme are același subiect să vorbească despre aceleași lucruri la care s-au referit deopotrivă modernii și grecii. Poziția este totuși verosimilă prin nenumărate argumente, unele mai frumoase ca altul. De pildă, Boethius vrea să convertească predicația la cele divine, Dionisie dă o definiție a numelui divin care implică o predicație complementară din partea celui numit și a celui ce numește, Anselm construiește
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
dacă mai este cazul - în cadrul Uniunii Europene, a celor 27 de state componente, ca să fie abandonată, înlăturându-se ideea de supremație, de inechitate între state, indiferent de mărimea teritorială și de numărul de locuitori existenți. Pentru a arăta că literatura verosimilă, durabilă, în mod special, în cadrul culturii cu marcă de specific național sau universal, a circulat fără hotare și fără politici diriguitoare, Cornel Ungureanu își pregătește avântul în comentarii prin două explicații: Scrierea și rescrierea istoriilor(1), Geopolitica și geografia literară
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
de inducție”. El are puterea (știința? generozitatea?) de a-și încărca partenerii, într-un fel invizibil, cu ceva din aura sa magnetică, aproape hipnotică, fie că e vorba de dramă sau de comedie, astfel încât ei să vibreze maximal, pentru adâncirea verosimilă a situației scenice, indiferent de genul de emoție sau de tipul de semnificație care e în joc. E și pricina pentru care, probabil, la Brașov, nu numai identitățile unora dintre actorii generației sale prind un abur de legendă, ci și
Cetăţenii de onoare ai Braşovului [Corola-blog/BlogPost/99333_a_100625]
-
în întregime sapiențială. Adică e scrisă din interior, nu din cărți. Din viață, nu de la amvon. Tocmai de aceea Marius Vasileanu nu amestecă galimatia stearpă a teologiei în substanța textelor gazetărești. Și tocmai de aceea are o directețe proaspătă și verosimilă, lăsînd impresia că se inspiră numai din ceea ce a trăit. Scrisul lui e plauzibil și credibil, reușind să facă ceea ce nici preoții și nici teologii nu prea fac: să vorbească pe limba oamenilor; primii nu o fac fiindcă sînt defazați
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
Semnificația titlului e transparentă. E vorba de păstrarea memoriei trecutului, a acelui trecut fără de care o comunitate intră în derivă etică, pierzîndu-și reperele și plutind într-un straniu naufragiu istoric. Un naufragiu provocat de amnezie și întreținut de vidul informației verosimile, un naufragiu din cauza căruia o societate, lipsită de un teren credibil pe care să se sprijine, s-ar putea destrăma. Se subînțelege, în cazul de față, terenul e istoria secolului XX, iar reperele sunt acele cîteva adevăruri care împiedică matca
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
Cum să taie Sfîntul păsări, măi copile?"), și totuși un colț de natură, ambianța unui arhondaric sau vremea de afară îi sunt autorului mai la îndemînă: fire ușor mizantropică, așa cum sunt în genere naturile contemplative, Dan Ciachir zugrăvește o atmosferă verosimilă și pe alocuri molipsitoare. În plus, autorul e un liric a cărui fibră contemplativă s-a pătruns de sensibilitate religioasă. De aceea, ceea ce surprinde la el nu e acuitatea pupilei artistice, ci licărul mistic al privirii credincioase. De aceea, acolo
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
individuală în lume?) poate îngădui și o astfel de interpretare creștină, una potrivit căreia generalitatea ființei divine capătă chipul sensibil al lui Iisus Hristos. Și chiar dacă Noica, în cărțile sale, nu încurajează o astfel de interpretare, ea rămîne o ipoteză verosimilă. Și totuși, sunt alte afirmații ale lui Noica care contrazic această interpretare, de pildă, cea citată de părintele Dogaru din Jurnalul de la Păltiniș: "Cartea lui Iisus Hristos n-am îndrăznit niciodată s-o anexez cultural și simt că nu-i
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]