298 matches
-
sunt un obiect de investigație, expuse într-un insectar de excentricități. Îmi aduc aminte de imputarea de altădată, care îl irita pe Breban, că tensiunea continuă care exprimă climatul natural de viețuire a eroilor ar contrazice, prin aglomerarea de excese, verosimilul. Din nou subliniez în ripostă la aceste interpretări strâmbe că verdictul de neconcordanță e eronat. Spas-mele, violența, nerăbdarea sunt atribute ale unei lumi care solicită alte măsurători. În perimetrul ei extravaganța are o justificare psihologică și artistică. Ce ne spune
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
două orientări ale Securității: una controlată de Nicolae Ceaușescu, alta de Elena Ceaușescu. Realitatea întrece imaginația. Dacă am fi găsit această realitate într-un roman sud-american despre dictaturile locale, am fi considerat că este o invenție a scriitorului, dincolo de limita verosimilului. Dar "poveștile" reale despre conflictele din interiorul Securității sau dintre Securitate și Partidul Comunist bat orice film sau orice ficțiune. Partea cea mai întinsă a volumului de documente, uneori ternă, alteori extem de interesantă, se referă la organizarea internă a
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
capabilă să comită crime pentru cîștig; Simina din Pădureanca personifică femeia fascinantă și îndrăgostită fără noroc; Paraschiv Ciulic din Vecinii sau Mara - pe zgîrciții incurabili. Toate personajele lumii lui Slavici se împart în buni și răi. Ca și în basme, verosimilul situațiilor contează destul de puțin, căci acțiunea se îndreaptă, precis și irezistibil, spre finalul tragic ori fericit, împinsă de un destin pe care personajele nu-l controlează. Indiferent dacă finalul e luminos sau întunecat, el ilustrează opțiunea etică a autorului, opțiune
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
faci numai pene și fulgi reali, de să crape toți scriitorii când or vedea un personaj atât de bine realizat, atât de natural, că ai putea să-l și plesnești când își bagă nasul în prea multe nimicuri, numai de dragul verosimilului și necesarului... Și, atenție! dacă acțiunea trenează, se plictisește cititorul, care, la rându-i, ar avea tot dreptul să-l plesnească pe autor, fiind și acesta cel puțin la fel de real ca și eroul său. Că îl vezi, că nu îl
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pur, simplu și profund. Puțin marketing și puțină pedagogie nu strică. Lăsând deoparte aceste nuanțări marginale, textele - în individualitatea lor - sunt teribil de vii. Memorialistică de cea mai bună calitate, credibilă, care scutește cititorul de activarea complicatelor procese interne de verosimil ori de ipocrizia pactului ficțional. Regina Maria deschide ciclul de povestiri-mărturii, marcând punctul de sus al volumului și - totodată - al titlului: Coroana regală. Avem astfel ocazia, dacă nu ne-am apropiat încă de jurnalul în trei volume al reginei - Povestea
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
la Berlin, înainte, desigur, de divizarea Germaniei și a Berlinului însuși. Iubirea, defazată biologic, între polonezul ajuns aproape la vârsta jumătății de secol și o tânără nemțoaică, înfrânge limitele mentale și le topește pe acelea corporale. Relațiile dintre personaje sfidează verosimilul realist și motivația psihologică. Mesajul romanului propune o eliberare completă de orice este stereotip, previzibil ori marcat de prejudecată. Fratele meu, omul, 1965, este romanul insolit al uciderii de soră. Crima se petrece ca urmare a diferenței dintre două tinere
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
eului său, mai subtil e mai concret decât originalul." În frazele lui Drieu se resimte șocul produs în epocă de propulsarea unui rival imprevizibil. Dincolo de năvala faptului, de care autorul nu se separă, cum comentează Drieu, se distinge semnificația atribuită verosimilului. Se înșela, cred, când deplângea lipsa de aderență a autorului la ficțiune. Dimpotrivă, toată opera narativă, dar și traseul biografiei se vor concentra pe o manevră de substituire, între real și fantezie, între autenticitate și mitizare, în ambele sensuri, substituire
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Gheorghe Grigurcu Deplasîndu-se treptat pe terenul concretului istoric, detectînd verosimilul în "miracolul" portughez, dl. Mihai Zamfir operează și alte comparații între cele două țări. Bunăoară cea referitoare la răul produs culturii de comunism nu doar în țările Estului, unde acesta deținea controlul absolut, ci și - lucru puțin cunoscut la noi
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
ales din perspectiva laturii ei sexuale, dar nu numai (aflăm din roman că deja de 3 ani -adică din clasa a IV-a - Sal o suna pe Emi în fiecare zi la ora 4, ceea ce nu pare din cale afară de verosimil pentru un copil de 10-11 ani) autoarea surprinde excelent tulburările fizice și comportamentale specifice perioadei de trecere de la copilărie la adolescență. Sal este un Tom Sawyer modern care, între preocupările firești ale vârstei (primejdii de tot felul, imaginate sau reale
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
să afirmi că singurul criteriu de a despărți interpretările stă în gradul lor de plauzibilitate, dar în nici un caz în adevărul lor. Cu alte cuvinte, cît de verosimil este un scenariu are întîietate față de cît de veridic e el. Căci „verosimilul" se apropie de adevăr fără a-l substitui, în vreme ce „veridicul" uzurpează adevărul, înlocuindu-l. Verosimilul nu se împacă cu distincția între istorii adevărate și istorii false, ci doar cu aceea dintre istorii posibile și mai puțin posibile, în timp ce veridicul instaurează
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
dar în nici un caz în adevărul lor. Cu alte cuvinte, cît de verosimil este un scenariu are întîietate față de cît de veridic e el. Căci „verosimilul" se apropie de adevăr fără a-l substitui, în vreme ce „veridicul" uzurpează adevărul, înlocuindu-l. Verosimilul nu se împacă cu distincția între istorii adevărate și istorii false, ci doar cu aceea dintre istorii posibile și mai puțin posibile, în timp ce veridicul instaurează varianta singulară de întoarcere în trecut. Potrivit unghiului veridic de înțelegere a istoriei, se poate
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
e gol, dar nici măcar nu e împărat. Cine distruge microbii dătători de boală distruge cauza bolii, dar totodată înlătură patologia misterelor sordide, dătătoare de fiori, care emană din arcanele ei. Acesta e cazul druizilor: Brunaux, dedicat adevărului, devine inflexibil, respinge verosimilul și îmbrățișează veridicul, reducînd istoria la schema unei unice variante valabile. O variantă deprimant de mediocră, potrivit căreia druizii au fost niște filosofi care nu au scris nimic și care au dispărut din istorie înainte ca romanii să cucerească Galia
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
astăzi, să citim normalitatea acelor ani altfel decât ca pe un fapt romanesc. Viața cotidiană, lipsită de vreo încărcătură suplimentară de sens, nu se degajă natural, pentru acea perioadă, decât din construcțiile ficționale ulterioare, din care, în buna tradiție a verosimilului, anomaliile se dispun, pe spații întinse, după o matrice rarefiată. Există, la începuturile prozei românești, câțiva autori la care, ajunși în impas, l-am putea raporta cu ușurință pe Gheorghe Florescu. Cei mai cunoscuți sunt, pentru finele secolului al XIX
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
acțiunea din Elena avansează, apelul la poezie devine din ce în ce mai frecvent. La fel scriau, în epocă, și N. Filimon în nuvelele sale, și ceilalți romancieri improvizați; Bolintineanu îi depășește însă pe toți prin fantezie verbală și lipsă de măsură. Cît despre verosimilul acțiunilor romanești, el rămîne în afara oricărei discuții. În Manoil, situațiile se răstoarnă radical la o cotitură de frază, iar autorul are nevoie de numai cîteva rînduri, în finalul romanului, pentru a-i face fericiți pe cei buni și pentru a
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
în profil, în tradiția monedelor antice. O generație mai târziu, portretele în care Hans Memling a imortalizat trăsăturile unor negustori și bancheri italieni au însemnat enorm, odată ajunse la sud de Alpi, pentru transformarea picturii Renașterii prin combinația unică între verosimil și o uniformă seninătate, prin libertatea de exprimare sporită adusă de ulei în raport cu tempera, prin „palpabila” irealitate a peisajelor din fundal. Cele două portrete de bărbați incluse în expoziție demonstrează nu numai binecunoscuta influență a picturii lui Memling asupra portretisticii
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
mă pune pe gânduri (în fond, Viețile paralele nu e departe, ca proiect intertextual, de Levantul lui Mircea Cărtărescu), sinceritatea, atâta câtă e și atâta câtă se face simțită. Căci Florina Ilis se arată conștientă de dificultatea de a construi verosimilul, de a se insinua credibil în mintea personajelor sale. Aceasta e ambiția ei ascunsă (și aceasta ar trebui să fie ambiția ascunsă a oricărui prozator adevărat). Numai că mărturisirea e abil camuflată îndărătul unui joc, și el profund cultural, care
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
în neființă pictorul Marc Chagall. Născut în Rusia în 1887, a studiat artele la Sankt Petersburg. Nu a reușit inițial să se afirme la Paris. S-a stabilit definitiv în Franța în 1923. În creațiile sale, imaginația este întotdeauna superioară verosimilului, iar legile fizicii sunt abolite. Dintre lucrările cele mai semnificative pot fi menționate „Apollinaire“ (1911), „Acrobata“ (1930), „Muzica“ (1920-1921), „Umbrela“ (1927-1928), „Cal înaripat“ (1943), „Femeia și calul“ (1948), plafonul Operei din Paris. MIERCURI, 30 MARTIE REGULAMENTELE ORGANICE Se împlinesc 175
Agenda2005-13-05-pe scurt () [Corola-journal/Journalistic/283537_a_284866]
-
Ediția nr. 1585 din 04 mai 2015 Toate Articolele Autorului Prin demersul său scriitoricesc, Viorel Trandafir realizează o incursiune în lumea romanului modern, o lume de semne și sensuri, în care imaginile sunt transpuse în simboluri, iar psihologicul devine apanajul verosimilului. După cum însuși tânărul autorul mărturisește, Alecsander este romanul care reflectă inefabilul destinului asupra condiției individului dominat de agregate psihologice și ambiții patologice, romanul în care Erosul dobândește valențe ale teribilului mistic, iar relațiile dintre personaje, topos și conflict ilustrează un
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
copilași - de astfel de fapte vor fi învinuiți însă creștinii când le va veni rândul să fie calomniați. Pentru a calomnia cu succes, trebuie să travestești realitatea, să o deformezi, să-i aplici ușoare distorsiuni, trebuie ca, plecând de la ceva verosimil, să faci astfel încât să pară că e veritabil. O ipoteză posibilă, o voință de a face rău, o pervertire, nici nu-ți trebuie cine știe ce pentru a lansa un zvon, pentru a-i construi cuiva o proastă reputație, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
doar grabă vieții le trece în derizoriu. Melania Cuc reface drumul invers; dinspre literatura spre regândirea vieții după criteriile unei alte axiologii. Citind-o pe Melania Cuc, am senzația unei lumi de rezervă, care mereu ni se ascunde cu tot verosimilul ei. Unghiul din care prozatoarea vede lumea în Dantelă de Babilon este un topos adjudecat. Non tangere cerculos mei! vrea să spună Melania Cuc, fericită să ne releve catabasic o lume care se respira altfel, alături de experiențele imediate, într-o
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
al uluirii, poate că n-aș fi așternut aceste rânduri pentru care multă vreme am tot stat în cumpănă. Mă temeam să nu stârnesc ironia sau stupefacția unor prea realiste capete, deoarece nu s-au putut închega răspunsuri în perimetrul verosimilului. Întrebările pe această temă au rămas fără un răspuns cert și toate interpretările explicative au fost puse la îndoială. Nu cutezam să încerc a scrie și pentru alt motiv, nu te apropii ușor de acest subiect, nici în viața de
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
cer... XXV. CONSTRUCȚIE IDOLATRĂ, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 750 din 19 ianuarie 2013. ce simplu este să fii tu cuvântul atingerii dintre tine și aer între ochi și miros nu există mare deosebire cinci centimetri de verosimil peste care este lăsat să curgă primul născut al tău chiar și urechile aud altfel dinspre aducere înspre prinos cu ghiotura sinelui dispersat în seisme respiratorii nu exiști fără să fii știi că nu poți fi în afara lăuntrului tău ghilotinat
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
-și rupsese picioarele în cădere și nu mai avea să fie niciodată om întreg”. Mihai Antonescu își reconstruiește mediul cu unele componente capabile să returneze narațiunii în sine, din plasa înclinațiilor de sancționare a personajelor negative, ca Slavici în roman, verosimilul faptelor. Înfățișările concrete ale efectului de contrast - aspectul vegetal dintre primăvară și vară, pământul cu umbre discrete, podul casei, colivia, sertarul cu scrisori, taverna etc., evocă limita dintre ficțiune și realitate. Unele personaje au dimensiunea propriului hobby, altele „intră” în
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
IDOLATRĂ Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 750 din 19 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului ce simplu este să fii tu cuvântul atingerii dintre tine și aer între ochi și miros nu există mare deosebire cinci centimetri de verosimil peste care este lăsat să curgă primul născut al tău chiar și urechile aud altfel dinspre aducere înspre prinos cu ghiotura sinelui dispersat în seisme respiratorii nu exiști fără să fii știi că nu poți fi în afara lăuntrului tău ghilotinat
CONSTRUCŢIE IDOLATRĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342400_a_343729]
-
naratologia românească, începând cu Ioan Slavici, Camil Petrescu, Mircea Eliade sau Mihai Drumeș, este asumată conștient de autor prin tendința spre obiectivizare a conștientului tragic al umanului. Naratorul subjugă fapte din inconștient sau din viața reală cu semne ce depășesc verosimilul narativ. De exemplu, incipitul narativ al romanului Eu, câinele nimănui: „Misteriosul și enigmaticul ce-l înlăturăm dintr-o întrebare, dintr-un lucru, apare în altă parte. Cu cât lămurim printr-un fenomen ori printr-o lege mai multe enigme, cu
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]