381 matches
-
ars de razele soarelui dobrogan. Citez din scrierile sale: „Ascund în suflet un tâlhar / pe care îl admir cu brio / Că prea se nasc poeții rar / Și prea le spuneți des: ADIO” (Portretul numelui, Om de povară) Într-un comentariu versificat, referitor la scrierilor sale, George Filip răspundea țipând în gura mare: „Nu-s George Filip, ăsta-i doar un nume, bătut cu fierul roșu, un stigmat, / să nu mă rup de cârdul meu prin lume, / Când pe idei mă vreau
O nuntă literară. In: Editura Destine Literare by Victor Roșca () [Corola-journal/Journalistic/85_a_465]
-
versuri liniștit narative. Iar în prologul la poemul sonoritățile cavernoase și horcăiturile vor fi fost auzite doar de ingeniosul lor comentator. Din cele 9 versuri ale Prologului, două ne aruncă în față o găleată de apă rece - adica de proza versificata și retorica: Când râii fac planuri cum au a reține/ în barbare lanțuri popolul gemând." Cinci alte versuri schițează un peisaj convențional gotic, abundent în Occidentul european cu câteva decenii înainte de Bolintineanu (1819 ori 1825-1872). Iar ultimele două stihuri sunt
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
un soi de carbonaro, schingiuit în temnițele unui autocrat sângeros ("Tirane! vezi prada-ți, vezi cugetul sau"). Toate aceste scorneli copilărești trebuiesc a fi deduse din versuri la limita neroziei ("puternică impresie de stupiditate", resimțită de G. Călinescu). Maniacul discursurilor versificate se sloboade în voie. Iar personajul imperios al Babei răscolind "vulvorile" devine o caricatură care vorbește "că la ușă cortului": trei imperative vulgare, na, în câteva versuri, în pofida vocativelor înalt oratorice: "tirane barbar", "tirane", "barbare" - alte trei "tirane" urmează în
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Rodica Zafiu Pentru cine nu a avut ocazia să întîlnească în experiența cotidiană scrisori versificate, punctele de referință rămîn cele literare: asemenea scrisori apar în două dintre cele mai cunoscute texte ale literaturii române - Scrisoarea III a lui Eminescu ("De din vale de Rovine/ Grăim, Doamnă, către Tine...") și Baltagul lui Sadoveanu ("Frunzuliță de mohor
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
Baltagul lui Sadoveanu ("Frunzuliță de mohor, / Te iubesc și te ador, / Ghiță C. Topor"). Simpla citare, chiar fragmentară, a celor două epistole evocă una dintre principalele ambiguități ale genului: fragmentul eminescian, intermezzo liric, pune în valoare autenticitatea folclorică a scrisorii versificate (cel care scrie e un fiu de domn, dar interpretarea canonică merge în direcția unei culturi omogene - în care aristocratul tradițional se împărtășește alături de țăran din cultura populară). La Sadoveanu e vizibilă, în schimb, latura semicultă, de obicei ironizată, a
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
Folclor din Maramureș (de N. Băieșu, Gr. Botezatu ș.a., apărut la Chișinău în 1991 și cuprinzînd rezultatul unor cercetări din anii 1984-1987 în sate de pe malul drept al Tisei, cf. p. 34-36). Aerul de familiaritate cu care ne întîmpină scrisorile versificate e produs probabil de apropierea lor de o altă specie cam disprețuită de folcloriști din cauza naturii ei incerte și prea moderne: textul de amintire, perpetuat timp de decenii între adolescenți, păstrîndu-și cam aceleași motive și același limbaj indiferent de trecerile
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
trist. Un obicei recunoscut al lui era să trimită bilete ("fărîmuțe de hîrtie") unor adresanți de ocazie. Așa se face că, la o ședință a Academiei de prin anii �50, îi strecoară lui G. Călinescu un carton cu următoarea întrebare versificată: "Călinescu, vreau să fiu / Proletarul cel dintîi! / Să pun în picior opincă / Și să strig cîte-o lozincă! / Spune-mi ce ar fi mai bine / Ca s-anunț vreme ce vine?!" și semnează, cu tîlc, "Gaettany". Călinescu îi răspunde imediat, aderînd
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
energică pentru supraveghetorii care nu te vor scăpa din ochi! în urma lor și pe-mprejur Cazaci, bașchiri sălbatici, Cu suliți lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai zburdatici, Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. Ispita discursului versificat e prezentă de la început, și se întețește din vreme în vreme; după zburdaticii bașchiri vin 16 versuri avocățești ("amorul sfânt de țară", "un dor de libertate" etc.). Pe neașteptate, un distih: "Câți au format grozavul șir,/ Pohodul na Sibir!" - se
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
la Karlsbad (azi Karlovy Vary) pentru tratament balnear întrucât suferea de ficat. Acolo, Păstorel face un „ziar minuscul” conținând parodii și alte texte umoristice având ca laitmotiv cele două lichide menționate în titlul volumului și, adăugând lor și textele scrisorilor versificate trimise în țară de la locul chinuitoarelor tratamente cu... apă, a realizat un opuscul ce a făcut mare vâlvă la timpul respectiv. Să redăm câteva dintre cele publicate în „Vin și apă”. D-lui Prof. Al. R(osetti) Foaie verde apă
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]
-
vază ascund câte un Mr. Hyde pus pe farse. Diurnul și echilibratul C.A. Rosetti devine, în astfel de momente de neseriozitate, Berlicocoo (după numele unui circar italian). Epuizat ca scriitor, Heliade Rădulescu își ocupă timpul cu așa-numite oracole versificate (pp. 84 - 86). Un factotum al condeiului e scandalosul gazetar N.T. Orășanu. Lui și fantezistelor lui liste de bucate le sunt atribuiți câțiva termeni intrați în limbajul curent potatoric (de exemplu: baterie). Față de aceste manifestări (și față de altele, de o
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
obiceiurile; harnașamentul bidiviilor și mai presus de toate portul popular al locuitorilor obștiilor sătești din zona Orăștiei. Darurile oferite de gazde, colindătorilor drept recompensă pentru urările făcute țin, în bună parte, de alimentația tradițională a poporului român. Iată, în textul versificat a unui colind cules de folcloristul C. Bogariu din Băița, cinci dintre acestea: „Colacu, - a doua zîce - / Făr-un cârnat nu ne-om duce / Sângereți-mi vin aminte ... / Și-acum și-o litră de vin / Și v’o două de rachiu
REPERE ETNOGRAFICE ÎN VERSURILE COLINDELOR CULESE DE CORNELIU BOGARIU DIN ZONA ETNO-FOLCLORICA A ORĂŞTIEI [Corola-blog/BlogPost/92515_a_93807]
-
și liberul arbitru al omului. O astfel de tematică abordată liric poate aduce dublă satisfacție cititorului, prin interpretabilitate metafizică și prin comparație cu propria gândire iar Melania Briciu face parte din categoria oamenilor profund gânditori ai evenimentelor trăite, mistuindu-le versificat. Un paradox al libertății pare a fi manifestarea lirică aici, o metafizică sceptică din care decurg explicații și soluții, motivații scenice deși sloganul ”libertatea a murit” este singura probă la dosar. Poeta dezvoltă un rechizitoriu al acestei sclavii mascate de
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
numai că firul histrionului traversează solul arenei; grimasele lui de falsă teroare pot amuza spectatorii. Nimic nu îmbogățește strofele următoare, totul rămâne narat sau rostit pretențios: Ťîmi lenevesc pe laturi universulť, Ťdă-mi timpul hotărârii nemutateť, etc. Într-o altă narațiune versificată, Ptolemeu Filadelphul, asistă la - ca să zic așa - inaugurarea farului din Alexandria, cu trufia de a-și vedea numele eternizat în litere enorme Ťpe fața turnului dinspre palatť. După decenii: ŤFurtunile prin veac topiră varulť, iar pe zid se ivește numele
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
interpretare de text, atât de dragă tuturor școlilor de analiză ale ultimelor decenii, s-a dovedit, cu fiecare carte apărută în colecțiile omagiale antedecembriste, falimentară. Sute de tomuri scrise cu dedicație se mulțumeau să rearanjeze aceleași piese ale aceluiași puzzle versificat, în vreme ce mii de prezumtivi cititori se mulțumeau și ei să le păstreze în bibliotecă, pentru timpuri filiale, de olimpiadă. În termeni ce țin de domeniul semanticii, informația reală pusă în joc era, sistematic, nulă. La fel, deducem, gradul de interes
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
oportunistă nu are prea multe modalități de răspuns. Se îmbogățesc formele de exprimare a unora și acelorași clișee. Rămân neschimbate triumfalismul, entuziasmul construcției comuniste, apologia muncitorului, a muncii, a omului nou și a vieții noi. Optimismul obligatoriu răzbate în lozinci versificate, îndemnuri mobilizatoare, încrederea în viitorul măreț, confirmarea politicii partidului. Cultul conducătorului iubit ridică statuia pe un soclu din ce în ce mai impunător. Poezia își face datoria față de prezent prin imnuri și ode înălțate partidului unic, omagii succesive lui Stalin, Dej, Ceaușescu, montaje literare
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
dispar fără să lase vreo urmă în conștiința sau sensibilitatea lectorului; precum acele personaje translate din Biblie, dar vidate de conținut și cu trăsături convenționale, din lirica pe stoc a gândiriștilor. Schematică, simplistă este și reprezentarea omului rău, în unități versificate ce se vor emblematice, dar sunt numai sămănătorist-puerile: "să nu mai audă/ plânsul câinilor/ din fața blocului/ omul rău/ își acoperă urechile/ cu ziduri/ de beton" (Omul rău). Penultima "povestire" din cartierul de Est este, tot așa, compromisă printr-o dulcegărie
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
avea această libertate de a se îndoi sau de a reflecta la ceea ce se întâmplă prin prisma unei conștiințe reflexive. Activitatea entuziastă, adeziunea efuzivă erau singurele soluții salvatoare: "Nu mai sta pe gânduri,/ Treci în rânduri" - îndemna una din lozicile versificate ale momentului. Individul nu avea dreptul la singurătate și la reflecție, la opțiune personală. Alternativa obligatorie era masificarea euforică în lupta pentru biruința comunismului și pentru viitorul luminos. Literatura era confiscată ideologic și obligată să propage lozincile oficiale. Cel puțin
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
despre prezentul poetic etern, sau despre frumusețe ca fiind nu o armonie statică, încremenită "secțiunea de aur" a vechilor greci ci o armonie în mișcare, așa cum are loc în dans. Este de la sine înțeles că "poezie gânditoare" nu însemnează filozofare versificată, ci acea poezie iluminată activă care impulsionează inima, sufletul, spiritul la trăirea transfigurată a vieții. Este viața ideală. Cititorul ales, cel cu vocația trăirii poetice, află acest impuls transfigurator la poeți-gânditori și gânditori-poeți precum filozofii presocratici, Pindar, Platon, Khayyam, Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
culbecii care înoată în mlaștină" de care vorbea Eminescu. Începe proza antipoetică fragmentată pe verticală, se dezlănțuie delirul cuvintelor prețioase care sună a gol, iese în piața mare o puzderie de împărați ai lui Andersen, care practică manelizarea până la pornografia versificată. Amintesc că Eminescu a vorbit de mult profetic, cel dintâi, în scrierile sale politice, despre pornocrație. O culminație a absurdului este să crezi că amestecând cuvintele dicționarului într-o pălărie și apoi, scoțând la întâmplare unul câte unul, ai produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
logica internă a ideaticei factor sine qua non pentru opera de artă, cu înșiruirea de imagini, asocieri incongruente de cuvinte, precum aruncarea la întâmplare de forme și culori în tablourile lui Pollock (happening art). Poemul se transformă într-o proză versificată a unui puzzle haotic, neinteligibil, simulând subtilitatea, profunzimea. Evadând în spații false, pur lingvistice, simple aventuri ale cuvintelor oarbe, poezia nu mai vorbește despre imposibil, ci tinde să devină ea însăși imposibilă. Poezie și transposibil Precum am arătat în publicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Două tipuri de cărți pot fi deduse din acest expozeu care plasează cititorul într-un teritoriu problematic, recte înaintat-agitatoric, între Aladin și Faust... Fatalmente, oricât de lipsită de calitate (literară) era, chiar și pentru simplul motiv că era o expunere versificată, poezia lui A. Toma era o dovadă că producțiile literare au o natură subversivă, dat fiind că, citind-o, te puteai întreba: Cât de faustic este Poetul?, Cât de mefistofelice sunt cele două Genii (care, de altfel, formează un continuum
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
Mai ales acum, o dată cu voluminoasa și eleganta Carte a psalmilor - pre stihuri retocmită de Șerban Foarță. Să clarificăm, înainte de toate, contextul: prima traducere integrală în limba română a Psalmilor biblici datează de la jumătatea secolului al XVII-lea și e una versificată. Ba chiar excelent versificată, știți prea bine, de mâna mitropolitului Dosoftei. Detaliu de extremă importanță culturală, de vreme ce de aici se ramifică, în timp, întâi o variantă liturgică, apoi una laică, literară, individuală. Fiindcă numai dacă ne gândim la didacticul și
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
voluminoasa și eleganta Carte a psalmilor - pre stihuri retocmită de Șerban Foarță. Să clarificăm, înainte de toate, contextul: prima traducere integrală în limba română a Psalmilor biblici datează de la jumătatea secolului al XVII-lea și e una versificată. Ba chiar excelent versificată, știți prea bine, de mâna mitropolitului Dosoftei. Detaliu de extremă importanță culturală, de vreme ce de aici se ramifică, în timp, întâi o variantă liturgică, apoi una laică, literară, individuală. Fiindcă numai dacă ne gândim la didacticul și faimosul exemplu al lui
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
o asemenea culegere de poezii horror nu își prea are locul în seria editorială Humanitas Educațional. Că unui copil gata să memoreze cu nemiluita poezii săltărețe nu e tocmai indicat să-i oferi o sumă de măceluri și de autodafeuri versificate. Că așa ceva e departe de a servi - vorba aceea - scopurilor educative sau moralizatoare cu care suntem de-atâta vreme deprinși. Lucruri, la urma urmei, de un bun-simț părintesc aproape suspect. Lucruri care mă forțează să adopt o poziție peste măsură
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
de mai sus), intrăm pe teritoriul target-ului secund, mai bine disimulat și mai subversiv între rândurile aparent naive ale lui Florin Bican. Oricât de fantezistă ar părea ipoteza, văd în această carte o vastă parodie a întregului inventar de producții versificate ale realismului socialist. Narațiuni cu un singur sens și cu o singură morală, lipsite de ambiguități și de tropi spectaculoși, exersate într-o prozodie cât se poate de facilă, dotate cu personaje exemplare. Asta sunt, în mod tacit, Cânticele mârlănești
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]