209 matches
-
ce veselie e în spălător dimineața! Ca într-un spălător de internat. Copiii iau apă în gură și se stropesc unii pe alții. Deocamdată încă nu știm de unde să luăm prosoape și ne ștergem pe față cu ce găsim." Un versificator de duzină relatează modul în care reușește să atragă un anumit public, în fața căruia își prezintă producțiile sale poetice: "în fiecare seară strâng de prin vecini toate persoanele disponibile și le citesc versuri. Persoanele sunt foarte receptive la poezie, dacă
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
spălătorul comun. Revine aici "moartea în veselie", pe care a expri-ma-t-o și Rilke: "Moartea e mare/ Ai ei suntem când gura zâmbește/ Și când viața în toi ni se pare/ în mijlocul nostru ea hohotește". în ceea ce privește textul al doilea, cel al versificatorului de duzină, aici intervenția lui Sorescu se reduce la operarea a numai patru substituții, pentru a obține poezia Capriciu: scaunele în loc de persoanele, așezi în loc de iei, murit în loc de dormit și sufletul în loc de copilul. Aceeași metodă, a relaxării, poate fi aplicată poeziilor
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
nici mai mult, nici mai puțin decât reabilitarea genului liric, într-o epocă tot mai opacă. Amânând puțin analiza cărții sale (și trecând peste amănuntul că o apărare a Poeziei ar impune, totuși, o înzestrare artistică superioară), să admitem că versificatorii de astăzi au o viață destul de grea. Spre deosebire de antecesorii lor tipăriți în tiraje mari, recompensați cu premii consistente și introduși (chiar dacă nu cu cele mai bune texte ale lor) în manualele de literatură, "nouăzeciștii" și "milenariștii" afirmați după Revoluție bat
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
stabilizarea monetară, îndeplinirea cifrelor de plan și se lichidau, în efigie, periculoșii dușmani de clasă, Nichita Stănescu modulează - cu concesiile de rigoare - un joc secund, mai pur: o lirică romantică în fond și neomodernistă în realizare. Poetul "șaizecist", un excepțional versificator, recuperează și reinterpretează modalități lirice anterioare, din interbelic și mult înapoi, până la preromantici. Ion Barbu, dar și Eminescu; Eminescu, dar și Văcăreștii. El restituie astfel poeziei de după al doilea război mondial tradiția sa, amputată sau pusă la index. O conectează
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
istoria literară rămîne să mai dezbată. Cert este că a făcut dintr-o încercare a istoriei, care i-a fost dată generației lui, și pe care fiecare a trecut-o cum a putut - unii amînîndu-și debutul, alții rămînînd, de profesie, versificatori, iar nu poeți - un plan de ruptură. În urmă rămîn manifestele unei tinereți angajate. Înainte, încape un viitor mai estet. Din această perspectivă, a înlocuirii propagandei cu poezia, a realismului cu libertatea formelor și a conținuturilor, alcătuiesc Pavel }ugui și
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
neâmplinite“ etc. Din versurile incluse în carte ar putea fi confecționate texte pentru romanțe. Dar romanțele care ar rezulta n-ar fi dintre cele mai inspirate. Cui folosesc asemenea versuri? Cel mult lui Petre Berea însuși, care în ipostaza de versificator reușește, poate, mai bine decât vorbind în proză să o cucerească pe aleasa inimii lui. Aceasta este însă o problemă a sa, intimă, și nu înțelegem de ce am fost convocați și noi, cititorii, să asistăm la seducerea unei femei. Ca să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de a scrie cu aceeași considerație despre scriitori clasici și autori obscuri. Între Eminescu și M.N. Tomi, între Caragiale și Vasile Dobra nu sunt, din punctul de vedere al lui Ion M. Mihai, mari diferențe de valoare. M.N. Tomi, un versificator în general neinspirat („Poemul stând pe picioarele sale răscrăcănate /... / pare doar o deschidere de supape / pentru aburii aureolelor ce-nconjoară viața“ etc.), este tratat ca un clasic în viață: „Neliniștit de gravele probleme existențiale actuale din societate, obsedat de propria
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al gândirii lui naive, neexersate, probleme care frământă omenirea de mii de ani. Dar, bineînțeles, nu rezolvă nimic și nici măcar nu izbutește să relanseze discuția, întrucât alunecă în caraghioslâc. El își dă seama (după cum reiese din prefață) că este un versificator, nu un poet. Totuși, perseverează în compunerea de poeme (filozofice), sperând, probabil, în sinea sa că lumea îl va contrazice, exclamând: „Vai, sunteți prea modest!“ Să revenim însă asupra „versificărilor“. Umorul lor (involuntar) provine din aplombul cu care se fac
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sfârșește capitolul dedicat lui Nichita Stănescu. Apelul direct la interpreți nu mai are, ca în atâtea alte cazuri, nimic inefabil. Mâna de deasupra, pe care o invocam în urmă cu o săptămână, pare descărnată: "ŤNichita Stănescu nu este numai un versificator diabolic de abil, un poet inspirat și original, este și un teoretician al poeziei. A construit un model (poezia metalingvistică), un tip genetic de lirismť, scrie E. Simion în prefața la Opere din 2002. ŤNichita Stănescu e cea mai mare
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
cărți despre viața și concepția Tovarășului Nicolae Ceaușescu, carte care să fie introdusă pe vecie în Biblie, între cartea profetului Isaia și cartea profetului Ieremia." (pag. 241) Despre învoirea dată de Patriarhie și despre stagiul de monah petrecut de masivul versificator între aceleași ziduri ca și urmăritorii Ierbii Fiarelor nu mai are rost să pomenesc, din moment ce, oricum, mai toate căille interne ale acestui Cel mai bun roman al tutoror timpurilor se întâlnesc spectaculos. Până și rețeaua de drumuri subpământene care brăzdează
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
Mihail Cosma - Cântec din anul 44, Aurel Lambrino - Crește numărul voluntarilor etc.), fie presimțirea unui veac nou (A. Toma - Spre viață, Magda Isanos - Veac mare, veac larg, G. Spina - Mâine, Maria Rovan - Lumina etc.). Dacă Ștefan Tita, unul dintre primii versificatori ce elogiază noua eră, colaborator, în perioada interbelică, la o serie de publicații de stânga precum Aurora, Adevărul, Cuvântul liber, Facla, Libertatea, Semnalul, Lumea nouă, utilizează imagistica expresionistă pentru a descrie lumea așteptată - "Orașe de mâine, orașe grădini / Veți crește
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
polemice, formulate pe un ton detașat-ironic. Potrivit lui Dan Mănucă, în cazul lui Dosoftei nu poate fi vorba de o anticipare a postmodernismului, așa cum socotește Eugen Negrici, tot astfel cum nu se pune în nici un caz problema includerii lui Ioan Prale (versificator original sau/și caz patologic) în aceeași categorie cu promotorii textualismului: "Cu și mai mare amuzament întristat - scrie criticul -, îmi amintesc că am citit o afirmație a lui Mircea Cărtărescu, după care Prale este... postmodern. Aferim!" (p. 53) Se non
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
l-au familiarizat pe Anghel cu poezia și limba acestor țări; pe lîngă franceză, a învățat germana (vezi traducerile din Heine, Lenau ori Goethe), ca și italiana; numeroase prelucrări în stil popular pe motive italiene sau spaniole ne înfățișează un versificator care avea acces la aceste limbi. După revenirea silită în țară, ca om aproape sărac, lui Anghel nu-i mai rămînea altă soluție decît literatura; dar a atacat-o în calitate de amator snob, nu de profesionist. Tinerețea aurită și anii parizieni
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
compune zeci de impromptu-uri în heptasilabi trohaici, în versul săltăreț - emblemă a lui Conachi. De la bucata Robire, ce deschide ediția primă, și pînă la piesele compuse în anul 1846 (după toate probabilitățile, ultimul an de activitate poetică a bătrînului versificator), heptasilabul, catalectic și acatalectic, domină cu autoritate. Între poezia Robire, compunere de extremă tinerețe, și - să zicem - Luna plină din 7 iulie 846 nu există aproape nici o deosebire; sau, dacă există vreuna, e în favoarea poeziei juvenile. Au nu știi, dulce
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
mândru în catastiful ambiției zămislitoare. Transpirația e simptomul lipsei de talent, iar versul scremut e nonvers, poezia venind fără voia ta, din ceruri, din catapetesme și din aripi de duh. Un poet care se sacrifică pe altarul muncii e un versificator proletar de joasă condiție spirituală, care contrazice regula exaltării inspirate. În poezie, pofta nu vine mîncînd, iar talentul nu decurge din exercițiu. Am greși însă crezînd că poetul e un gîgă pasiv pescuind din eter șoapte divine, cînd de fapt
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
aici, sentimentul de a fi trăit din copilărie în prezența familială a morții, devenită subtext obsesiv al scriitorului „fără însușiri”, ce se autodepreciază literar prin comparație cu „talentul” și succesul lui Mircea Dinescu, Marin Sorescu și Cezar Ivănescu, considerîndu-se un versificator manufacturier și un bricoleur ocazional, iar ca traducător - un executant de comenzi, inapt să-și situeze istoricește traducerile într-o istorie a literaturii sau a culturii. Apropo de camuflaj: filozoful e bulversat de considerațiile repetate ale lui M.I., care, la
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
curtezan e exploatată, tot pe filieră Coșbuc, o slăbiciune prea omenească a unui rege. Care nu e, numaidecât, strănutul... În genere neglijent cu genurile pe care le abordează, Caragiale n-a putut fi consecvent nici în poezie. Cariera lui de versificator e rodul întâmplării și al ocaziei. Dacă n-ar fi fost provocat, luat pe sus de evenimente, de bună seamă că muza poeziei nu l-ar fi ispitit. Așa, întregind profilul unui autor cum nu se poate mai complet, în
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
cadențe:/ Că poezia ține de esențe./ Eu însă, elev fiind, ca toți năucii,/ Îmi pierdusem - pe coridoare ori în săli - papucii/ Și-i căutam, deși era ora de fizică,/ Deși acuzat eram că nu mă dedau la metafizică/ De către ceilalți versificatori din urbe,/ Ci că tot umblam prin scaieți, prin grohotișuri și turbe” ș.a.m.d. (Poemul esențelor). Este foarte bine că avem, în sfârșit, o ediție de ținută a tuturor volumelor antume dimoviene. Ea va stimula, nu mă îndoiesc, interpretarea
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
datele deduse din Rime cu informațiile presărate în Viața nouă rezultă o diagramă a carierei lui Dante ca poet în noua limbă, italiana, de la începutul deceniului opt pînă la jumătatea celui următor. Îl vedem într-o primă fază legat de versificatori de formație „curteană” care, după cîte se poate presupune, se dedicau poeziei ca diletanți, ca într-un fel de joc intelectual. De această factură este primul sonet din Viața nouă însoțit de solicitarea de a-i fi interpretat visul. Genul
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
fi interpretat visul. Genul de compoziții cu enigmă, trimise mai multor poeți pentru a le provoca și solicita subtilitățile exegetice, se bucura atunci de multă trecere: Dante însuși răspunde unei cereri de tălmăcire a unui vis pusă în circulație de versificatorul Dante da Maiano, un sicilianizant întîrziat despre care știm prea puțin și cu care Dante schimbă alte două tențone. Lista celorlalți versificatori care au răspuns cererii ne ajută să ne formăm o idee despre ambianța poetică din jurul tînărului Dante; alături de
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
atunci de multă trecere: Dante însuși răspunde unei cereri de tălmăcire a unui vis pusă în circulație de versificatorul Dante da Maiano, un sicilianizant întîrziat despre care știm prea puțin și cu care Dante schimbă alte două tențone. Lista celorlalți versificatori care au răspuns cererii ne ajută să ne formăm o idee despre ambianța poetică din jurul tînărului Dante; alături de cei cîțiva poeți afirmați, și astăzi cunoscuți, ca florentinii Chiaro Davanzati și Guido Orlandi (cu primul dintre ei se pare că Dante
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
strofe de fantezie, alterna metri, profita de armoniile simboliste. Pe măsura compunerii marilor poeme epic-alegorice, importanța prozodiei scade: aici autorul urmărește firul acțiunii uneori complexe și, pe parcursul zecilor de strofe, subtilitățile de natură prozodică devin tot mai rare. Talentul de versificator al lui Philippide a rămas însă același: dovadă -apariția unor versuri și a unor distihuri memorabile ce punctează marile poeme. După instaurarea comunismului la noi, cariera lui Philippide a suferit o alterare semnificativă. Poezia cu mesaj filozofic n-a mai
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
și lumea formelor pure, lume din care, zice-se că am veni spre întrupare și din care am învăța, prin reamin tire (anamnesis, în greacă veche). 2. în ce măsură noțiunile de „Ființă”, „Lucru” chiar și cea de „Infinit” îi sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am tot încercat să perfecționez frunză/ Să storc marea din bobul de nisip/Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
definitiv. Invers decât la Leonid Dimov, rima verifică și incită inteligența combinatorie, iar nu imaginația poetului. La marele oniric, universul liric este somptuos și foșnitor, bogat în sunete, culori și arome, traversat de curenții vieții și ai morții. La excelentul versificator, ,lumea" poeziei apare ca artificială, aseptică, de nu inconsistentă, o aglomerare de cuvinte ,ce din coadă au să sune". Frenetic împlântat în carnația concretului", cum îl vede pe autor Gheorghe Grigurcu (altminteri, un remarcabil critic de poezie) pe coperta a
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
și încă mai este „alesul“ și „realesu-i președinte“: De douăzeci de ani înaintăm ca racul - / din comunism, prin jungla abundeței, / conduși până-n prăpastia demenței - / că ne-am ales un Scorpion-stegar ca Dracul...!»), (3) provincialismul infatuat („Lui George Gîrda, 1879 - 1948, versificator în dialectul bănățean, căruia i se atribuie paternitatea zicalei: „Tăt Bănatu-i fruncea!“: Zis-a George Gârda: „Tăt Bănatu-i fruncea...!“ - / și fu adevărul valabil atuncea... / Privind prin istorii, cercetând profund, / „fruncea“ de peatuncea devenit-a fund... [Geminae frontis...]) etc. Ar mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]