209 matches
-
Ducesa, puii ei și Scat Cât deoarece Adelaide are de gând să facă un proiect numit casă pentru toate pisicile vagaboande din Paris. Studio dublaj: Ager Film Studio cântece: Ager Film Regie dialog: Florian Ghimpu Traducere: Alexandra Cucu Regia muzicală \ Versificator: Bogdan Giurgiu Personal tehnic: Linda Nastaș Versiunea în limba română a fost produsă de: DISNEY CHARACTER VOICES INTERNAȚIONAL, INC.
Pisicile aristocrate () [Corola-website/Science/315005_a_316334]
-
a Imperiului Austro-Ungar, ulterior oraș în România, în prezent în Ucraina. Tatăl său, Hillel Manger, era un croitor iubitor de literatură, pe care o numea în glumă „literatoyre” (o altoire a cuvintelor „literatur” și „Toyre” - adică Tora), umorist si bun versificator. Mama sa avea talent vocal și era o bună povestitoare, iar fratele său era și el poet. .Manger a învățat la Gimnaziul german chesaro-crăiesc nr. 3 din orașul natal, unde a aprofundat în mod deosebit literatura germană, până ce a fost
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
shock"” („"șoc puternic"”) și drept „"the most audacious and debatable contribution yet made to American literature"” ("cea mai îndrăzneață și discutabilă contribuție adusă până acum literaturii americane"). Așa cum scrie în „"Leaves of Grass" (By Blue Ontario's Shore)”, „"Rimele și versificatorii pier... America își va justifica existența, dați-i timp"...” Walter Whitman s-a născut pe 31 mai 1819 în West Hills, Long Island, într-o familie de quakeri (persoane aparținând „"Religious Society of Friends"”, sectă formată în secolul XVII), avându
Walt Whitman () [Corola-website/Science/308084_a_309413]
-
știință sau sectă religioasă, precum mesmerismul, hipnotismul, magnetismul personal, pasele magnetice, Știinta mentală, Știința Creștină, spiritismul, clarviziunea, clarudiția, telepatia, medium-urile etc." Poemul " Puterea gândului", o pledoarie rimată pentru susținerea "Legii mentalismului", îl impune pe A. Victor Segno și ca versificator. "Știu, gândurile sunt simple lucruri" "Având, răsuflare, aripi, trupuri," "și noi le trimitem în patru zări" "să-mpartă fericire sau boli." Creăm viitorul prin cugetare -" "cât de e bun sau de rău e, nu-l știm -" "Astfel, universul e-n
A. Victor Segno () [Corola-website/Science/332032_a_333361]
-
multe discuții, se înțeleseră, în sfârșit: către finele anului 1142, o ambasadă bizantină a mers în Germania să aducă pe tânăra logodnică. La Constantinopol, Berthei i se făcu o strălucitoare primire. Un scriitor al timpului, Teodor Podromul sau altul din versificatorii oficiali, care populau curtea Comnenilor, a descris, într-un poem de circumstanță, splendoarea primirii cu care fu salutată noua venită. A povestit despre cortegiul măreț care o escorta pe contesa germană, mulțimea de haine de sărbătoare înșirată în calea ei
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
abaterea de la căile bătute ale clasicismului și apariția unor noi forme de expresie poetică. Totuși, poezia s-a dovedit a fi cea mai conservatoare dintre artele arabe. Secole de-a rândul, poezia nu a încetat să exprime spiritul deșertului. Chiar versificatori moderni de la Cairo, Damasc și Bagdad nu consideră anacronic să își înceapă odele adresându-se urmelor (aTlaal) tribului iubitei, ai cărei ochi sunt asemuiți și acum cu cei ai unei vaci sălbatice (maha). În afară de poezie, dreptul - în special reglementările maritale
Baššār ibn-Burd () [Corola-website/Science/330934_a_332263]
-
acelui atribut, Ťroșuť, care putea fi luat drept o glorificare a comunismului, al cărui Ťsoare roșuť ar fi suit peste lume. Neîndoielnic prozaice și realist-socialiste sunt ŤZilnicile autobuzeť și "Constructorul", cu o declarație de care ar fi fost mândru orice versificator specializat în producții la comandă socială: Sunt omul care trece prin zid, / pentru că eu am suit / toate zidurile acestui oraș!" "Cea dintâi ninsoare", "Înainte de plecare" (devenită "Euharistie"), Ť"Mă ridicam din mare" și "Veche baladă" (scurtată de vreo zece stihuri
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
MIRCEȘTI, revista apărută la București, săptămânal, între 15 decembrie 1892 și 28 februarie 1893. Prim-redactor este G. Russe-Admirescu, gazetar activ în cercurile și redacțiile literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Colaborează versificatorii Eliza Mustea, Corneliu Botez, Ion Cătina, V. Grigorescu-Elvir, Ilie Ighel-Deleanu, D. Nicolescu, B. Theodorescu, autori de proza sumbră, plictisitoare, precum Gr. Mărunțeanu, G. Lungu și Toma Florescu, în timp ce Ion Cătina e prezent cu dramă Amalafrida. Se mai publică articole despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288171_a_289500]
-
alți lideri de opinie tradiționaliști, obstinați în refuzul lor de a accepta cel mai important produs al modernității românești. Acțiunea critică a lui C. începe odată cu apariția volumului acestuia Cuvinte potrivite (1927). Când Premiul Național de Poezie este acordat obscurului versificator Alfred Moșoiu, și nu, cum s-ar fi cuvenit, lui Arghezi, tânărul critic intervine prompt: „Toată lumea, vreau să spun toți cunoscătorii a căror opinie trebuie să precumpănească, e de acord că astăzi avem un mare, foarte mare poet. Este Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
rămâne și în chestiunile de literatură. Dedicată lui Dimitrie Gusti, lucrarea Regule scurte de versificație română (1858) are trei secțiuni: reguli generale de versificație, licențe poetice și defecte de versificație, prozodia poetică aplicată la versificația modernă. M. însuși e un versificator sârguincios și pedestru, înrâurit de poeții vremii, mai ales de Grigore Alexandrescu, cum se observă în poeziile apărute în „Foiletonul Zimbrului”, „Almanah pentru români”, „Almanah de învățătură și petrecere”, „Secolul” ș.a. El caută în trecutul de slavă învățăminte și îndemnuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
aderența la realitatea exterioară postrevoluționară. Pe de o parte, aspirație spre cerul înalt și pur al Poeziei (cu sfidarea forței gravitaționale), pe de alta, revărsare în spațiul devenit extensibil al poemelor, din necesități de documentare socială și pamflet moral. Bun versificator, autorul caută și găsește în numeroase rânduri rezolvări prozodice ingenioase (mai ales în volumul Poezia și foamea, 1997). Semnificativă rămâne însă pendularea între registre lirice atât de diferite, cu rezultate notabile deopotrivă în discursul „înalt”, abstract și în cel de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
SOCIETĂȚII „SANTINELA ROMÂNISMULUI”, publicație apărută la București în februarie și în martie 1884. Scriu la această revistă, care își propunea să acționeze în „folosul literaturii” și pentru a păstra nestinsă „făclia patriotismului”, poetul Al. I. Șonțu (fondator și director), precum și versificatorii I. C. Măldărescu, Th. I. Anestin, P. N. Alexandrescu și un V. Cârlova. Se republică, sub titlul M. Kogălniceanu profesor, fragmente din cursul ținut de istoric la Academia Mihăileană din Iași în anul 1843, iar din D. Bolintineanu - articolul Datoriile către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289262_a_290591]
-
cei mai de seamă scriitori români în București”. Dintre autorii rămași în capitală publică frecvent poezii I. C. Vissarion, D. Karnabatt, Al. Terziman, Sarina Cassvan, Th. M. Stoenescu, H. Bonciu, B. Nemțeanu, Al. Davila. Alături de aceștia figurează însă și numele unor versificatori: V. Sandu (pseudonim al lui Al. Westfried), S. Lacrimă (pseudonim al lui F. Lobodă), Sandu Rovine, Ion Teodorescu, Oreste (autor din cercul lui Al. Macedonski). În numărul 50/1918 lui George Coșbuc i se include poema Vulturul, pentru ca în numărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
d. tratarea e. rezumatul f. concluziunea ultimele două constituind încheierea, care va ocupa 1/16 din economia lucrării. Fl. Ilioasa consideră la rândul său că s-a făcut o schimbare majoră în tratarea compunerilor care nu mai urmăresc să producă „versificatori” și nici „retori”. El expune principiile ordonării tipurilor de compuneri, de la simple la complexe, respectiv ”în clasele I-IV [...] copieri, dictări, reproduceri din memorie și libere, rezumate, puncte principale, narațiuni, descrieri, ce servesc ca punte de trecere spre dizertațiile literare
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
nonconformistă, era tolerată, dar nu agreată la nivel oficial, astfel încât nu avea cum să își găsească locul tocmai în cotidianul PCR. Tot mai agreate au fost, îndeosebi între 1975 și 1989, când festivismul ceaușist se exacerbase, producțiile ocazionale ale unor versificatori de serviciu (Victor Tulbure, Eugen Frunză, Niculae Stoian, Dan Rotaru și mulți alții). Nici proza inclusă în sumar la răstimpuri nu dezminte de obicei regula tendențiozității partinice, deși efectele acesteia sunt atenuate sau chiar anulate uneori de consistența narativă, problematică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
unei reviste pentru creșterea tineretului nostru este o necesitate”, iar strădania redactorilor va fi să ofere tineretului „pe lângă literatură, și o educație bună”. Cantonată într-un perimetru provincial, R.t. nu a putut recruta colaboratori de marcă. Astfel, publică aici versificatori obscuri și, sporadic, George Lesnea sau Eusebiu Camilar. F. Robescu dă un lung serial cu amintiri din primul război mondial. Cu o colaborare susținută figurează Lucian Predescu, titularul rubricii „Contribuțiuni la istoria literară”, unde publică Un articol inedit al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289269_a_290598]
-
și limitat, moralist înverșunat și lipsit de simț estetic, se ridică violent împotriva lui M. Eminescu, a poeziei sale și a curentului eminescian. După ce în ziarul „Unirea” semnează o serie de articole în care constată indignat excesele „pesimismului” în rândurile versificatorilor și își propune să demonstreze lipsa de valoare filosofică, morală și artistică a lui Eminescu, el publică în 1891 „studiul critic” Mihail Eminescu. Folosindu-se de la o afirmație a lui Titu Maiorescu (despre blazarea și genialitatea lui Eminescu), autorul susține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287336_a_288665]
-
a lui Eminescu, el publică în 1891 „studiul critic” Mihail Eminescu. Folosindu-se de la o afirmație a lui Titu Maiorescu (despre blazarea și genialitatea lui Eminescu), autorul susține că poetul era un bolnav inapt pentru o viață socială normală, un versificator cu o influență dăunătoare prin imaginile ilogice, triviale din poezia sa. Condiții speciale (viața, boala, moartea), interese de grup (ale Junimii) ar fi dus la decretarea ca geniu a unui „biet comediant”, „nice geniu, nice barem poet”, simplu propagator al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287336_a_288665]
-
, Ioan (1776 sau 1777, Alămor, j. Sibiu - 12.VII.1848, Brașov), traducător și versificator. Fiu de preot, își face studiile liceale la Aiud, iar pe cele superioare, juridice, la Cluj. Învățător mai întâi la Avrig, apoi la Brașov (unde devine colegul, iar mai târziu ginerele filologului Radu Tempea), profesând un timp ca avocat, B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
D.[umitru] (27.V.1860, București - 1.V.1909, București), versificator, prozator și ziarist. După absolvirea liceului intră în gazetărie, fiind mai întâi corector la câteva ziare, apoi înființând periodicele „Zorile” (1884), „Foarfeca” (1888, împreună cu Dem. Rocco), dar mai cu seamă ca redactor la „Ciulinul” (1884) și „Universul” (1884-1909). A debutat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
PĂTRUȚ, Picu (1818 - 3.IX.1872, Săliște, j. Sibiu), copist și versificator. P., numit de N. Cartojan „Anton Pann al Ardealului”, s-a născut într-un sat de oieri din Mărginimea Sibiului, așezare cu o străveche cultură tradițională. Copilul (Oprea, după numele de botez) intră la doisprezece ani ca ajutor de crâsnic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
petrece același lucru ca și cu miturile homerice devenite plasma kenon, „vorbă goală” . 5. Lipsită de caracterul ei sacru, poezia devine un instrument derizoriu În mâna sofiștilor, un mijloc de seducție și de manipulare. Textul lui Plutarh atestă existența unor versificatori În preajma sanctuarelor, care culegeau răspunsurile transmise În proză și le „Încătușau” În metri și În ritmurile versurilor. Poezia devine, așadar, un soi de meserie. Asemenea lui Simonide, primul care a Început să-și vândă versurile, poetul pierde conștiința misiunii divine
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
imputându-li-se că sunt, În materie de divinație, simple evadări și refugii specialaranjate pentru cel ce rostea oracolul, Îngăduindu-i să se retragă și să se ascundă În caz de eșec. Puteai să auzi multă lume zicând că unii versificatori se aciuaseră pe lângă sanctuarele profetice. Ei aflau răspunsurile șZeuluiț, le preluau și, aplecându-se asupra lor, de Îndată, Începeau să improvizeze, țesând În jurul lor, parcă pentru a le Încătușa, o rețea de metri și de ritmuri ale versurilor. Ce rol
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
șZeuluiț, le preluau și, aplecându-se asupra lor, de Îndată, Începeau să improvizeze, țesând În jurul lor, parcă pentru a le Încătușa, o rețea de metri și de ritmuri ale versurilor. Ce rol vor fi avut În materie de literatură oraculară versificatori de-alde Onomacritos, Prodicos sau Kinaithon, Învinuiți că ar fi imprimat oracolelor un stil tragic și emfatic, de care n-aveau nicidecum nevoie? Sunt lucruri pe care le voi trece cu vederea și nu le voi supune acum analizei 2
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
, Vasilie (1789, Chimitelnic, j. Mureș - 6.III.1842, Zlatna), versificator, folclorist și istoric literar. Fiu de preot, dintr-o familie care a numărat mai multe generații de clerici greco-catolici, P. a fost dat să învețe într-o școală catolică din Târgu Mureș și la Liceul Piarist din Cluj. Aici compune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]