123 matches
-
șase înălțătoare (până-n „solstițiul“ Călușului de vară, al trimiterii Solului - celor cu știința de a se face nemuritori - drept „ambasador“ al Daciei la Dumnezeu). „Secțiunea de aur“ a lui N. N. Negulescu se relevă până acum în „pentada“ volumelor de poeme: «Vesperale» (elegii, cu o prefață, «Temperatura elegiei», de Artur Silvestri, București, Editura Litera, 1983), «Sfera rostirii» (cu prefața «Poezia la ea acasă», de Mircea Moisa, Craiova, Editura Spirit Românesc, 2002), «Prelat în Regatul Cuvântului» (Craiova, Ed. Spirit Românesc, 2002), «Lacrimi de
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PE ZIDUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 210 din 29 iulie 2011 Toate Articolele Autorului pe zidul Pe zidul amețit de lumină, Gioconda dansa vesperal în sărut pe când ochii clepsidrei pândeau din colțuri de umbre. Ploile aveau gust de mierle și toamna cu plete de iarnă cânta la pian. Acolo, umbrele serii dansau printre stelele ce sorbeau limonada unor blânde iubiri. Numai zidul flămând zgâria
PE ZIDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367153_a_368482]
-
pahare speranțele noastre. Volumul, apărut în condiții grafice deosebite, se deschide cu câteva pagini cuprinzând aprecieri despre volumele anterioare publicate de poet, semnate de Emil Istocescu și Al.Florin Țene, după care urmează patru cicluri:”Sonete, poeme, rondeluri, șoptiri”, “Anotimpuri vesperale, pasteluri “,”Mărturii, oferte, tăceri “și ”Peregrini, destinații “, grupaje de poezii scrise în stil baroc ce aspiră la atingerea eternului și descoperirea nemuririi. Fapt ce ne face, citind versurile poetului, că mintea și trupul nu pot fi nicodată separate: “Trăiniciile iubirii
TEODOR BARBU SAU ARTA DE A NE CONVINGE FRUMOS ÎN SITUAŢIA GLISĂRILOR POTENŢIALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365816_a_367145]
-
fost nominalizat și a participat la turnee literare cu scriitori „luciferiști”. Participant la acțiuni literare locale și naționale, consemnate în „România literară”. Invitat la activități literare în Constantă (1981-1982) de către Secretarul Filialei Uniunii Scriitorilor din Constantă, Marin Porumbescu. VOLUME PUBLICATE „Vesperale”, volum de elegii, editura Litera, București, 1983, prefațat de Artur Silveștri, debut editorial. „Sfera rostirii”, poezii, editura Spirit românesc din Craiova, 2002, prefațat Mircea Moisa. „Prelat în regatul cuvântului”, poezii, editura Spirit românesc din Craiova, 2005. „Lacrimi de diamant”, editura
ACESTA ESTE DOMNUL N. N. NEGULESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364883_a_366212]
-
aceste cursuri se dovedește manierat și cultivat, devine „Puiul meu” diminutiv de răsfăț, care îl va înlocui pe cel real, nedezvăluit cititorului. Prietenia se consolidează, urmând o cale civilizată și decentă, ani de-a rândul, după un ritual idilic: plimbări vesperale sau nocturne prin parcurile celebre ale capitalei, (Herăstrău, Libertății), spectacole selecte de teatru, operă, operetă, filme bune, mese la restaurante de lux, vizitarea unor muzee și a unor librării, cazări la hotelul Negoiu cu reținere anticipată etc., la care se
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366639_a_367968]
-
aceste cursuri se dovedește manierat și cultivat, devine „Puiul meu” diminutiv de răsfăț, care îl va înlocui pe cel real, nedezvăluit cititorului. Prietenia se consolidează, urmând o cale civilizată și decentă, ani de-a rândul, după un ritual idilic: plimbări vesperale sau nocturne prin parcurile celebre ale capitalei, (Herăstrău, Libertății), spectacole selecte de teatru, operă, operetă, filme bune, mese la restaurante de lux, vizitarea unor muzee și a unor librării, cazări la hotelul Negoiu cu reținere anticipată etc., la care se
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366638_a_367967]
-
dinți halvița, Dar să-mi spui tu, te-ai temut De motanul Belzebuth? Lung pământul, lat e patul, Vine nașul, cere blatul, Dă-i o fată, măi, Săgeată, Nu ești beat, dar ea e toată. 3. Mâine, mânia va fi vesperală, Cu disperare, centrifugală, Trec prin dumbrăvi privighetori, Ce priveghează pe muritori. Lin este glasul morții caline, Nu te opri lângă pietre, străine, Pline de farmec sunt clipele-clipuri, Are viața o mie de chipuri. Ce vrei s-asculți, trecătorule laș? Fugi
CICLUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352361_a_353690]
-
de grație / penru Ruxandra Ioana / în care cred și sper /” Poetul Teodor Barbu își grupează poeziile din volum în patru cicluri, fiecare având un titlu care dezvăluie, sugerează mesajul liric al autorului: „Sonete, Poeme, Rondeluri, Șoptiri” (34 de poezii); „Anotimpuri vesperale, Pasteluri” (34 de poezii); „Mărturii, Oferte, Tăceri” (26 de poezii) și „Peregrinări, Destinații” (32 de poezii). Privit sub acest aspect, volumul de poezii pare a fi o antologie lirică, o selecție riguroasă făcută de autor, poeziile succedându-se după o
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
cel care își riscă viața pentru a deschide drumuri noi, pentru a desluși tainele existentei, ale viitorului (Cavalerii nebuni)(vaezi moto-ul!) Metafizic, poetul se întreabă: „Oare câți din noi vom ști / Dincolo de pod ce-o fi?” In ciclul „Anotimpuri vesperale”. „Pasteluri”, poetul se joacă, râde, se bucură, e melancolic, nostalgic, sfios, iubește, e trist, în versuri de o rară frumusete. Toate anotimpurile sunt cântate , dar e copleșit de toamnă: „E toamnă-n poezia mea” (Matcă) „Venea o toamnă printre noi
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
532 din 15 iunie 2012 Toate Articolele Autorului . seară de mai Încă mai plouă cu dalbă lumină și cântec zilele coc fericiri pentru noi în descântec, inorogii mai pasc pe câmpiile-albastre, acolo unde încă se zbenguie visele noastre. Sub cer vesperal se adună cântări, norii-mi tot pasc pe albastre cărări, ard auriu sub un cer vâlvătaie visele noastre iscate din ploaie. Un curcubeu cu degete fine revarsă culoarea în mine și-n tine, salcâmii-au murit sub miresme păgâne, buzele
SEARĂ DE MAI de LEONID IACOB în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358307_a_359636]
-
celor două fațete: omul profan adoptă aspecte ale comportamentului religios tocmai pentru că nu-și poate aboli originile. El manifestă tendința de desacralizare a lumii, însă impulsul de a striga spre Arhitect este gata oricând să izbucnească din adâncurile lui. În Vesperală este evocată nostalgia liniștii Paradisului pierdut, a perfecțiunii Începuturilor. Amară nocturnă reflectă câmpul semantic al morții și aduce viziunea omului care își ia rămas bun în pragul sfârșitului iminent, dar întrevăzut cu resemnare. Bezna se evideniază prin întrebări retorice existențiale
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Dar mai ales în orele după-amiezei și pe înserate, când lumina intensă coboară năvalnic de pe crestele semețe ale munților de la apus, exonartexul pare o construcție dintr-o lume suprafirească. Lumina aurie intensă a soarelui coborât la apus, marcată de roșul vesperal, diafan, năvălește în pridvorul de piatră. Luxurianta vegetație a munților cu vârfuri semețe, înfipte în cer, încărcați cu codri străvechi, seculari, dă nuanțe aparte luminii revărsate peste lume. În astfel de momente, erupția auriului exploziv din fresca pridvorului ne copleșește
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
nu? Dacă vă doriți un moment de puritate, intrați în Muzeul de Artă și veți găsi acolo Capul de fetiță de Tonitza! Toată gingășia lumii s-a adunat pe această față de o frăgezime incredibilă: ochii, ușor mijiți într-o adumbrire vesperală, nările calm respiratorii, buzele senzual-candide, ovalul chipului, aureolat de părul brun, iată însemnele secundei pure sub care s-a mișcat pensonul inegalabilului Tonitza. Intrați! Seara, restaurante goale, în care orchestra cîntă pentru nimeni. Eleganța sălii amplifică senzația de lume dispărută
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de omenire aflată parcă în ultimul ei ceas. Marele regizor neștiut poate fi mulțumit de bagheta-i luciferică. Rumoarea generală se rupe brusc: o canțonetă! Pe sub pod trec, grupate, cinci gondole auriu-negre. Pline cu bătrînei nordici, gălbui-pufoși, în veselă transă vesperală. Din ultima lor gondolă, dintre acești copii bătrîni, un tuciuriu rotofei, cu mari favoriți albaștri, vocalizează sfîșietor: O, sole mio... Înfiorîndu-și acordeonul fanat. În urma lor, implacabilă, rumoarea anonimei înscenări. Pictorul care, dimineața, sub umbrelă, lucrează pe trotuar, la Santa Fosca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pasa asta neagră? Viața-i doar parlament, cimitir, trădare, crimă? Întorc vioi spatele pînzei lui Caravaggio (?), Rubens (?) și mă aflu dintr-o dată în fața celei a lui Felix Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare! Grandioasele clădiri din San Marco, în lumină vesperală, de candelă, îmbrățișate seniorial de cerul și apa Lagunei. Sînt doar cîteva luni de cînd, în același repetat crepuscul, mă descălțam și mă întindeam, exaltat, pe lespedea stenic-primordială a Pieței. 2001 Ghiuji priapici, juni candizi 4 ianuarie Ne încăpățînăm să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Al. Andriescu, „Ora magnoliilor”, CRC , 1976, 43; Caraion, Pălărierul, 168; Alexiu, Ideografii, 152-154; Poantă, Radiografii, I, 205-207; Mihai Ungheanu, „Eseu despre generația războiului”, LCF, 1979, 5; Ion Cristoiu, De la un titlu la o carte, VST, 1979, 13; Virgil Mazilescu, Spațiul vesperal, RL, 1980, 14; Lit. rom. cont., I, 348; George, Sfârșitul, III, 215-221; Cioculescu, Itinerar, IV, 433-438; Piru, Critici, 217-219; Teodor Vârgolici, Jurnalul de detenție al unui poet, ALA, 1994, 208; Barbu Cioculescu, „Infernurile noastre”, JL, 1994, 9-12; Gh. Bulgăr, Biografii
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
1973 cu romanul Sepia (Premiul Uniunii Scriitorilor), apărut în colecția de proză îndrumată de D. R. Popescu. Colaborează cu proză, eseu și traduceri la „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Viața românească”, „Familia”, „Ateneu” ș.a. În romanele Sepia și Febră vesperală (1982), ca și în volumul de povestiri Nostalgii secrete (1976), R. dăduse măsura valorii sale scriitoricești. În cea de-a patra carte, Vară indiană (1987), încheiată în ultimele săptămâni de viață, și-a repertoriat aproape toată proza scurtă, completată cu
RUNCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
rămâne explicită în câteva tablete eseistice, transpuse în registru epic (Joc secund, Cuvintele), în filigranul cărora se pot citi confesiunea de atelier și crezul estetic al scriitorului. Latura autoreflexivă a prozei lui R. este constitutivă romanelor, mai elocvent în Febră vesperală. Condiția omului supus unor dramatice limitări existențiale și istorice este, simultan, temă de meditație despre destinul creatorului de literatură și capacitatea lui de a înțelege. Secvențele epice, distribuite în două planuri - lumea surprinsă de „febra vesperală” (metaforă a declinului, a
RUNCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
mai elocvent în Febră vesperală. Condiția omului supus unor dramatice limitări existențiale și istorice este, simultan, temă de meditație despre destinul creatorului de literatură și capacitatea lui de a înțelege. Secvențele epice, distribuite în două planuri - lumea surprinsă de „febra vesperală” (metaforă a declinului, a stingerii) și naratorul - sunt ordonate pe traiectele, în contrapunct, ale unei logici autoironice. SCRIERI : Sepia, Cluj, 1973; Nostalgii secrete, Cluj-Napoca, 1976; Febră vesperală, Cluj-Napoca, 1982; Vară indiană, Cluj-Napoca, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Generația 47, RL
RUNCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
de a înțelege. Secvențele epice, distribuite în două planuri - lumea surprinsă de „febra vesperală” (metaforă a declinului, a stingerii) și naratorul - sunt ordonate pe traiectele, în contrapunct, ale unei logici autoironice. SCRIERI : Sepia, Cluj, 1973; Nostalgii secrete, Cluj-Napoca, 1976; Febră vesperală, Cluj-Napoca, 1982; Vară indiană, Cluj-Napoca, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Generația 47, RL, 1972, 12; Ion Marcoș, „Sepia”, TR, 1973, 26; Valentin Tașcu, „Sepia”, F, 1973, 9; Eugen Uricaru, „Sepia”, ST, 1973, 18; Val Condurache, „Sepia”, CL, 1973, 19; Nicolae
RUNCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
în linia tradiției interbelice, figurile tutelare fiind Lucian Blaga, G. Bacovia, Ion Pillat. S-a afirmat că el „restaurează mai mult o sensibilitate decât traiectul unui singur autor” (Gheorghe Grigurcu). Poetul percepe cosmosul printr-un peisaj de obicei autumnal și vesperal, ce rezonează ca o stare de spirit: „Amurguri cu coțofene și vânt / între plopii mari, amari ca de toamnă, / când umbrele sunt nesigure pe pământ / și la plecare orișice cuvânt te îndeamnă // și stăruie stins în penumbra din lunci / cuibul
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
-n ceață, / pe când această piatră seamănă cu mine” (Ruine reci). Notația laconică, nepatetică, în jurul acelorași motive - ireversibilitatea timpului, presentimentul morții, iubirea, tăcerea, cuvântul, toamna, înserarea, sentimentul fragilității -, variate mereu, ca într-o structură rafinat muzicală, din cele trei cicluri ale Vesperalelor mai cu seamă, restituie imaginea unui poet al stărilor difuze și evanescente: „Vine o zi când pădurile, calme, nu mai dau glas, /pasărea nu zboară mai sus de crengile tinere, / nici iarba nu mai foșnește la fiece pas.// O zi
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
zboară mai sus de crengile tinere, / nici iarba nu mai foșnește la fiece pas.// O zi, când, din sfere străine, din diafane palori/peste inimi înfierbântate coboară/o rază difuză de seară / și multe, multe petale de flori. // O zi - vesperală” (Vine o zi). În prelungirea Vesperalelor se situează scurtele poeme de rezonanță blagiană din Itinerar dacic (1972), care nu sunt nici evocări, nici descrieri, nici reconstituiri istorice, ci căutări încărcate de emoție ale specificului originar în peisajul actual. O cu
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
nici iarba nu mai foșnește la fiece pas.// O zi, când, din sfere străine, din diafane palori/peste inimi înfierbântate coboară/o rază difuză de seară / și multe, multe petale de flori. // O zi - vesperală” (Vine o zi). În prelungirea Vesperalelor se situează scurtele poeme de rezonanță blagiană din Itinerar dacic (1972), care nu sunt nici evocări, nici descrieri, nici reconstituiri istorice, ci căutări încărcate de emoție ale specificului originar în peisajul actual. O cu totul altă dispoziție vădesc Baladele din
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
vară, am găsit lumea îmbrăcată exact la fel ca în toamna trecută, pe care am petrecut-o aici: pulovere pe gît, pantofi închiși, ciorapi, fulare, iar ca accesoriu obligatoriu umbrela. Trupuri zgribulite, strănuturi, răceli. A fost și o cumplită furtună vesperală, care a smuls copacii din rădăcini. M-am refugiat, ca și la Viena, prin muzee. Am revăzut-o pe Nefertiti la Muzeul Egiptean și, pe lîngă binecunoscutul cap al reginei care te întîmpină de cum intri, am descoperit încă o Nefertiti
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]