256 matches
-
rudimentară. Pe ea, o cofă cu apă. Copaci ciudați și tot felul de tufișuri din loc în loc, separate de cărărui ezitante. Spre plan 3, separat de restul decorului, dar vizibil cu destulă claritate un pom bătrân, amărât, cu câteva frunze vestejite și cu 2-3 mere pipernicite și verzi pe o creangă. Împrejurul lui, un gard de sârmă cu ghimpi exagerat de mari. Încolăcit pe trunchi un șarpe lung și slab, cu un cap expresiv-nedumerit, pe care-l clatină, bleg, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne făcurăm În câteva rânduri cruce călăuziți de mișcările sale, Își făcu apariția și Volodea, zis “Contele”. Acesta veni neînsoțit, Într-un parpalac vestejit, care-i accentua liniile vineții ale feței, și mormăi pătruns un “Dumnezeu să-l ierte” nedigerabil. Se aplecă deasupra tatălui meu și strigă dintr-o dată baritonal, aproape teatral, tamponând aerul cu un damf de tărie ieftină: Te-am visaaat, Colonele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Alex a rătăcit drumul spre casă. Asta înseamnă că am început să mă ofilesc! Trebuie să am mai multă grijă de mine. Nu voi mai putea deveni un boboc de floare, dar aș vrea să cred că nu m-am vestejit încă! Ar fi putut să scrie mai multe lucruri, însă închise caietul gros și-l ascunse cu grijă într-un loc unde era convinsă că nimeni, niciodată, nu l-ar putea găsi. Ina își petrecu ziua împresurată de griji. Spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
chiar așa a fost!... - Cum vorbești, draga mea! Tu ești o fire optimistă, o luptătoare Olga, ce Dumnezeu!? - Spui tu asta? Am fost, da, am fost!... Și Ina se uită spre noptiera pe care trona o vază cu o singură floare vestejită, pusă de cine știe cine și de când, accentuând parcă și mai mult atmosfera sumbră din rezervă și starea Olgăi. Inei îi era cumplit de milă de ființa aceasta împuținată, țintuită într-un pat de spital, fără putința de a fi acea fată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
asiaticii, astfel Încât ea, fiind mai În vârstă și având o poziție superioară, nu putea să fie una dintre acele persoane cu care el să poarte o discuție fără constrângeri. Nu-i făcea plăcere să fie socotită drept o maică superioară, vestejită și severă. — Asta pot să Înțeleg, i-a răspuns, hotărâtă să lase deoparte acel subiect. Ar fi dorit să-l simtă destins În prezența ei. I-a și trecut prin minte felul În care s-ar desfășura seara dac ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu se auzise nici o mașină. Pe fereastră nu se vedea decât o pisică neagră cu pete albe și cu coada ruptă, care se spăla la umbra plantelor din hârdaie. Curtea era presărată cu frunze moarte și mai toate plantele se vestejiseră. Acasă la ei nu se Întâm plase niciodată așa ceva, una dintre cele mai importante sarcini zilnice ale lui Adam fusese să aibă grijă să fie toate plantele bine stropite. S-a Înapoiat la lista lui. La radio se transmitea acum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lumină în jurul sufletului doar așa întunericul, ca un lup ispășit, își va toci colții de porțile cimitirelor. Ești om credincios, Petre, roagă-te! Dumnezeu și-a abandonat în fotografie intențiile. Iov a pătimit pe marginea iluziei până când i s-a vestejit speranța, tu nu ai ce pierde. Petre, minunile vin când nu te aștepți. Eram copil, în noaptea de înviere, primul șotron viu l-am văzut pulsând în icoană. Nene Matei, eu sunt o corabie cu venele tăiate, farul de la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se manifestă și că, dacă el n-ar face-o, în această ocazie, față de cei care i-au încredințat ce aveau ei mai prețios, aceasta ar fi trăsătura cea mai nedemnă a unei ingratitudini ce nu va întîrzia să-i vestejească memoria. William, prinț de Orania, a acordat, pînă la sfîrșitul vieții, prietenia și încrederea lui celor care-i puseseră în mîini conducerea Angliei, iar cei care-i erau ostili și-au abandonat patria și l-au urmat pe regele alungat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Doamne! Știu că sunt un păcătos, dar Tu știi, la fel de bine ca și mine, că nu sunt ticălos. De aceea, Te rog să mă ajuți... Așa m-ai cucerit, Z: cu rugăciunea asta țicnită a ta. Dar timpul ne-a vestejit sentimentele. E vremea să înțelegem că avem sentimente de muzeu, numai bune de pus în vitrină. Cel puțin așa cred eu. Și mai cred că ar fi bine să găsești pe cineva care să-ți biciuiască inima, trupul, mintea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că lumea aceasta zămislită de Tine trebuia să fie oricum, numai așa cum este ea nu". Cred că ne-am dorit atât de mult libertatea, încât ne-am îmbolnăvit, pur și simplu, de libertate. Am evadat de lângă tine pentru că ni se vestejiseră sentimentele și mi-am luat libertatea de a arunca rouă peste sentimentele mele, în speranța că se vor împrospăta. A fost o iluzie. Simțeam că, fiind căsătorită, nu sunt liberă. Este o himeră care a cucerit foarte multă lume. Trăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
concert, ca un somnambul, pe Los Angeles International. Acum i se perindau prin minte, ca-ntr-un suprarealist scenariu cinematografic, pasaje din epistolele lui A... ...Așa m-ai cucerit, Z: cu rugăciunea asta țicnită a ta. Dar timpul ne-a vestejit sentimentele. E vremea să înțelegem că avem sentimente de muzeu, numai bune de pus în vitrină... Căsătoria noastră începuse să semene cu Guernica lui Picasso... Am aflat că ne-au obosit sentimentele... Uneori mă gândesc în ce punct al existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
i-a aranjat în vază cu gândul la soră-sa. Avea grijă să le schimbe apa zilnic și ei s-au păstrat frumoși o vreme ca după aceea, spre părerea de rău a Elenei, să se ofilească și să se vestejească. —Leni, să arunci trandafirii aceia că s-au uscat, i-a spus Silvia. Îi țin fără apă, așa uscați. Îți plac așa? Sunt un fel de ornament. De multe ori, când intra în cameră și-i vedea, Elena cânta cântecul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Credinciosul vorba Psalmistului David, Ps. cap I își găsește plăcerea-n Legea Domnului; cugetă la ea ziua și noaptea; este pomul sădit lângă un izvor de apă, ce-și dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se vestejesc; iar ceia ce începe duce la bun sfârșit; pe când cei răi și necredincioși sunt ca pleava pe care o spulberă vântul de pe fața pământului și nu vor putea ține capul sus, în ziua judecății. (Flacăra sacră, III, 3, 1936, p.
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
poetului "rezonanțe nietzscheene", "afinități cu naturalismul ibsenian, cu estetismul și decadentismul" etc., etc. Dar nu s-ar putea, oare, ca toate aceste "anticipări", fără îndoială, adevărate și legitimate de lectura atentă a operei, să cadă sub incidența unei ideologii protocroniste, vestejită vehement în chiar pagina următoare de către Antonio Patraș? (,Din păcate, figurile de prim-plan ale intelighenției noastre, când n-au avut curajul să tempereze asemenea triviale manifestări, au dat parcă și mai multă apă la moară politrucilor apărători ai virtuților
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
Viața interioară vibrantă a acestui templu atestă chemarea Misterului; pe urmele detestatului său rival, autorul Ospățului se lasă furat de magia Egipetului și observă, în cel mai pur stil eminscian, la capătul descripției, că Floarea tainică de lotus întristat se vestejește. Versul arată că poemul lui Eminescu făcuse și victime colaterale - precum Macedonski, scriitor aflat deocamdată la începutul drumului care avea să-l ducă la marea poezie. Depășind registrul retoric, Macedonski se va cufunda curînd în poezia propriu-zis simbolistă, făcută din
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
actele de cruzime comise de gloata condusă de preoți, pasivitatea poliției și a garnizoanei locale. Ca urmare, la Paris, Londra, New York, au avut loc mitinguri de protest, președintele Theodore Roosevelt i-a scris Țarului Nicolae al II-lea, Lev Tolstoi vestejit autoritățile răspunzătoare, scriitorul Vladimir Korolenko a evocat pogromul în povestirea Casa cu numărul 13, ziaristul irlandez Michael Devitt, care se aflase la față locului și transmisese informații ziarelor newyorkeze, a publicat în anul 1903, la Londra, o carte despre „adevărata
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
solide decât instantaneele de viață care le-au creat, transpare prin fragilitatea mediilor pe care se imprimă. O fragilitate proaspătă, aurorală, făcută să mai taie din tonul elegiac și dezimplicat, însă nu mai puțin întristătoare, în delicatețea ei care se vestejește imediat. Micile plute, pe care se salvează, pentru scurtă vreme, o viață de artizanat, un decor de-o minuție orientală, sunt duse de o apă mică. Nu le distruge, dar nici nu le imprimă mișcarea tumultoasă a înfăptuirilor care schimbă
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
Primului război mondial; n-o am la îndemână, dar știu că parcurgerea ei confirmă aprecierile lui George Călinescu din Istoria literaturii române. Acesta cita, parțial, și "Ploaia" (din 1912) - un poem delicat unde, parcă în pofida versificației laborioase și a lexicului vestejit, cu epitete automate ("plânsu-i cel zadarnic"), se înfiripa o abstracțiune antropomorfică, cea a ploii văzută ca o femeie elegantă din afișele "de la Belle Epoque": Azi am văzut, înfiripata, ființa ploii mlădioase: avea o haină cenușie și foșnitoare de matase. Purta
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
analiză a operei are o altă pondere decât în cea despre Calistrat Hogaș, dată fiind și considerabila diferență de valoare dintre cei doi scriitori, care sunt produsul aceluiași spațiu spiritual și geografic. Judecățile estetice despre marele povestitor nu s-au vestejit aproape deloc, rămân încă puncte sigure de reper, în timp ce acelea despre călătorul prin Munții Neamțului mai pot fi discutate. Cu cele două studii, care se detașează ca figură aparte în opera lui Vladimir Streinu, alături de criticul foarte activ al actualității
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
câtva timp după același eveniment. Sfârșitul lui Justin, chiar dacă e motivat de traseul epistemologic, nu cel ontologic, articulează o maximă postmodernă: lipsită de confirmarea celorlalți, orice identitate e temporară. În această interpretare, extinzând metafora de la grădinar la vegetale, Justin se vestejește în lipsa unui arac autentic, iar ontologia rămâne suspendată în indecizie. Cât despre traseul epistemologic, întâi e de explicat de ce îl numesc așa. Pentru că scenariul e bazat pe romanul din 2001 al lui John Le Carré, care se dovedește a fi
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
de frig. A aterizat la Timișoara, apoi la București. O noapte rece la hotel și nici un pic de hrană. Am scos-o la restaurantul București unde este cald. Mă întreabă de Nicolae: Te-a dezamăgit, cumva, scumpica? Coada flutură cam vestejită dar tot semeață. Ne povestește tot felul de lucruri, plâng, o simt aproape, o simt generoasă, bună și gata să piardă totul. Ea care se fâțâie în oglindă două ore înainte de a ieși în oraș, care își caută cu grijă
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
La noi în cuplu, romantismul e treaba complicată. Vorbulițele de dragoste se scot cu forța, când și când, gesturile tandre se servesc cu târâita, pentru ca, vezi Doamne, nu sunt „manly”, dansatul în doi e „gay”. Până-ncep eu să mă vestejesc că floarea fără soare și mă pun pe-o pisălogeala zdravăna. Lupta, lupta și dă-i, si dă-i și lupta, și cât p-ați, neicusorule, să-i între și lui ceva în cap. Ți-ai găsit! Sunt anumite lucruri
Cea mai romantică ciocolată, cel mai romantic dans, cel mai romantic rău general by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18891_a_20216]
-
face această comparație superbă despre perpetua reînnoire a limbii care impune tălmăcirea periodică a Sfintei Scripturi, la intervale de un secol sau chiar o jumătate de secol: "Iară limba noastră e pom viu, care în toată primăvara se schimbă, frunza vestejește și se scutură, dar alta nouă curând îl împodobește, - toate ale lui se fac și se prefac numai trupina rămâne totdeauna aceeași!" (v. Andrei Șaguna, Despre Biblia sau Dumnezeiasca Scriptură, Sibiu, 1856-1858, p. VI-VII). Tălmăcirea lui Samuil Micu vine
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > DOMESTICĂ Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1677 din 04 august 2015 Toate Articolele Autorului Târziu, clopotele plâng un timp vestejit. Târziu ?... E numele durerii care crește oarbă în mine. Mereu e târziu între noi. Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit
DOMESTICA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/382570_a_383899]
-
un pisc alb. Învățasem să scriu, poate mai mult decât scria vântul adresele codrilor dar mai puțin decât un pustnic pe versanții cugetului, așadar, am inventat un manuscris al inimii și i l-am dedicat, cu iubire. Nu s-a vestejit niciodată. S-a crucificat în umbra nucului ce ignora liniștea, în vasul cu flori de piatră și-n casa cu glas pierdut printre scântei căzătoare. Referință Bibliografică: Dedicație pe manuscrisul inimii / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 333
DEDICAŢIE PE MANUSCRISUL INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364571_a_365900]