3,592 matches
-
jur lucrurile la rece Întârzii cât pot în somn, sunt precaut Mă închipui numai în împrejurări, nu mai am împrejurimi clip Un bătrân burduhănos îneacă două bătrâne care-ncurcă lumea. De Bună voie le îneacă. Și mai ce? Și sunt vestit că după ce la va fi așezat în fundul bazinului El va ieși să mergem împreună La o mare petrecere în Kosovo, cu basculanta, o mașină Puternică și capricioasă O viață aproape întreagă am visat-o și acum, că o am, iată
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
clasificate”. Noroc bun! Sângele se prăbușește de amintirile stâncilor. Dedesubt, prăpastia, abisul, nu mai contează. Însemnate sunt numai vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
se bășică, iar vorbirea, de unde era bine-ntinsă, se-acoperă toată de plăgi), când în ceasul al doisprezecelea nu președintele, ultimul om („numai eu am scăpat ca să-ți dau de știre')-n loc să-ți ureze un nou început, îți vestește sfârșitul: „la anul și..." (numai mâine nu-i azi!) în chiar noaptea de revelion. vai de capul meu! (dop de plută în care tăria ți se răsucește ca un tirbușon, să ți-l smulgă din umeri, sau împins înăuntru cu
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
strig până când îmi voi pune capăt! 25. să vină și să-mi zdrobească gândirea - din ea va crește un rug neclintit, cuvântând cel din urmă poem: strig până când îmi voi pune capăt! 26. Și din icoana în care degetul bate, vestindu-i întoarcerea, sunetul pornit să-i caute urmele în cenușa de dincolo de ziduri nu întoarce umbra pe cadranul Ahaz. XXXII. (greșeala celuilalt) 1. Umbra mâinii de deasupra strălucitoare m-acoperă, taie în carne din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
amputată, în a cărei înaintare vertiginoasă Umanitatea se recunoaște, să fie și să rămână o ciungă. Exhumată la 1863 de Charles Champoiseur, consul francez la Adrianopole, Femeia-strigăt, Femeia-comunicat, numai pene, aripi și elan, întrecând ideea oricărei specii gigantice de vultur, vestește victoria navală a lui Demetrios întâiul, în anul 463, î. e. n., cu peste două mii de ani în urmă. După tamtamul primitiv al tobelor, până târziu de tot, până la descoperirea telegrafului, a undelor hertziene și laserului, Centrala difuzării ultimelor știri terestre a
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
la Canal/ îi arată dar mulțimea privește veselă/ în timp ce așteaptă distribuirea adevărului” (Banală). De ce n-ar putea fi înscrisă poezia de patrie într-un registru vaticinar-sumbru? „Stau pe țărm și privesc prin ceață/ nici un SOS/ aud numai cîntecul rechinilor care vestesc/ încă un naufragiu sub pavilion românesc” (Poem optimist). Pamfletarul se dezlănțuie cu o vehemență eminesciană împotriva „răilor” și „famenilor” zilelor noastre care n-au șovăit a infesta un răstimp ce părea rezervat purificării. Iluziei spulberate îi răspunde deziluzia incandescentă: „Poeme
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
propriul trup trădate nu și-au scos pârleala speculându-și franc coșmarele în nemuritoare opere, aducătoare de fotolii academice, de acea bunicică stare materială pe care capodopera premiată o produce. A nu-ți memora visele, iată un abandon ce nu vestește nimica bun, ca să nu spunem că anunță apropiata, inevitabila catastrofă - a rupe pactul cu absurdul, ce condamnare la a nu mai înțelege nimic din ceea ce prin preajmă se petrece și unde, fie și numai în figurație - ești pe schemă. În
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
Barbu Cioculescu Patru volume ale unei cuprinzătoare antologii de literatură basarabeană din secolul al XX-lea1 vestind încă altele, de roman și de eseu, se constituie într-un prim efort conjugat, de anvergură, de injectare în venele literaturii române prea puțin cunoscută în toate elementele ei, creație literară basarabeană - și anume din acel trecut veac ce ar
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
acest prestigios liceu este legată de persoana criticului. În chiar holul mare de la intrare, iar după aceea pe coridoare, de-a stânga și de-a dreapta, afișe mari " imprimate cu portretul lui Lovinescu sau cu vreuna din coperțile anunțatelor sale scrieri " vesteau totodată apariția Memoriilor dimpreună cu un șir de volume având ca temă istoria literaturii moderne. Omul știa să-și facă reclamă (ceea ce nu era un păcat, ci dimpotrivă), trădând o trăsătură psihologică de natură să spună mult cu privire la ce gândea
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
critic și eseist, stârnitoare și acestea de noi discuții și controverse, cum era și de așteptat. Iată finalul articolului din Ramuri: "Anul 1948 este cel al instaurării comunismului; printr-o mare șansă, el este și cel în care s-a vestit pentru prima dată talentul lui Marin Preda, un scriitor mai mult important și emblematic pentru ceea ce a urmat decât valoros, motiv pentru care am pornit de la el în comentariile de față. Voi continua." De ce poate fi socotit Marin Preda un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
Marin Preda un scriitor mai mult important și emblematic decât valoros, ar fi să aflăm așadar dintr-un comentariu viitor al criticului, așa cum ne promite. Așteptăm cu viu interes. Enigmă Aflăm din pagina culturală a Cotidianului (nr. din 21 mai) vestea că poetul și publicistul Aurelian Titu Dumitrescu a tipărit o nouă carte, Forme de liniște. Ni se mai spune ceva în Cotidianul și despre cum ar fi scris-o, despre cum scrie în general acest autor: "Cu mâinile împreunate a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
literaturii postmoderniste: Venea din timpul lui diez este o metanarațiune istorică cvasiburlescă. Subiectul merită neapărat rezumat. Într-un București postdecembrist, marcat de tranziția istorică, degradat politic și moral, confuzia oamenilor este pusă la încercare de apariția unor profeți moderni ce vestesc în fel și chip izbăvirea nației. Primul care își face apariția este Vespasian Moisa (sugestivă onomastică!), profet neocreștin, om cu două nașteri și cu harta Bucureștilor pe trup. Lui i se alătură în curând profesorul protocronist Diaconescu, autorul teoriei daco-geților
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
Dacă acest Vespasian Moisa este tipul de profet inofensiv, cu un discurs ortodoxist eterogen, propovăduind pașnic unor adepți flower-power care înființează ordinul de orientare neocreștină Vestea Domnului, apare și o mișcare opusă, războinică, de tip terorist, din underground-ul "Circurilor foamei", vestind "focul și sabia" și conduși de... reîncarnarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Ștefanii vor, nici mai mult nici mai puțin, decât să cucerească Bucureștiul, să impună "un model moral, cu o puternică temelie de credință" și să restabilească ordinea
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
numeroase argumente de autoritate și exemple clasice în acest sens. Într-un volum de proză al lui Creangă (am folosit, pentru comoditatea căutării automate, ediții electronice) apar 9 construcții de tipul unul din..., urmate de un plural ("unul din ei vestește împăratului") și 8 construcții unul dintre... ("zise unul dintre plăieși"). Într-un volum similar ca dimensiuni din proza lui Eminescu, găsim de 19 ori unul din ("Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur"; "baba
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
Dumitru Hurubă Toate televiziunile ne-au adus în case vestea cum că domnul Traian Băsescu, după ce a fost uns urmaș al lui Teodor Stolojan la candidatura pentru președinție, a dovedit indestructibilitatea statului român prin chemarea peste națiune: "Băieți, hai la țepe în Piața Victoriei!" Prin această sintagmă-lozincă, domnia sa nu a
"Țepele" – joc dpbrogean de la Basarabi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12414_a_13739]
-
la Platon sufletul dorea moartea corpului pentru a se autodepăși și a obține unirea cu transcendența, interesul iubirii-pasiune pentru obstacol arată mai degrabă preocuparea pentru intensitatea afectivă absolută decît pentru Absolutul transcendenței, anticipînd astfel imanența divinității, ,moartea lui Dumnezeu": ,Iubirea-pasiune vestește imanența care coboară sacrul din ceruri pe pămînt și face din celălalt singura divinitate la îndemînă." În iubirea-pasiune iubită este însăși iubirea. Modelul ontologic platonician al transcendenței verticale care considera primordial obiectul lasă locul teoriei moderne a dorinței a lui
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
țină pasul, cât de cât, cu originalul... Una din poeziile cele mai cunoscute ale lui Apollinaire, Leș colchiques, ( Brândușele), publicată în 1907, dedicată tinerei englezoaice Annie Playden, este mult mai greu de tălmăcit, fiind de o complexitate puțin obișnuită și vestind poezia europeană modernă dintre cele două războaie mondiale, - de dupa, chiar. Poezia Leș colchiques este cea mai impresionist colorată declarație de amor, un amestec de verb și de pictură, vaporoase, în spiritul epocii. Voi incerca o translatare aproximativă a primelor două
Apollinaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11653_a_12978]
-
vede treaba că, inițial, autorului nu i-a fost străin un oarece hedonism sovietic temperat (cu accent rusesc sudic; clima Kubanului predispune la asta), în care visul despre comunism se împletește cu borșul și găluștile. Construind digul în carte, Babaevski vestea realizarea acestui vis. Cu o impertinență nemaipomenită, el i-a categorisit pe colhoznici drept cei mai fericiți oameni de pe Pământ, i-a reforjat în imaginația sa pe sclavi în entuziaști și i-a pedepsit aspru pe cei ce s-au
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
întregi, căci ora când nu va mai fi decât o lege, o clasă socială, o singură alcătuire nu e, poate, atât de departe. N-au trecut nici zece mii de ani de la apariția primelor cetăți sumeriene până la apariția profeților cari au vestit pacea mondială. Câți ani vor mai trece până la îndeplinirea acestei profeții? * Dar mai e un ideal. Idealul acesta e și mai înălțător. N-a fost semnat de nici o putere. Nu poate fi nici semnat, nici scris sau nici măcar bine exprimat
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
Pe care le și grăim, dar nu în cuvinte învățate din înțelepciunea omenească, ci în cuvinte învățate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovnicești oamenilor duhovnicești”; 1 Cor. 2, 1-5: „Și eu, fraților, când am venit la voi și v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înțelept. Căci am judecat să nu știu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, și pe Acesta răstignit. Și eu întru slăbiciune și cu frică și cu cutremur mare
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
cu miile Pămîntul ne dăruie. În urmă, țărîne, Ne lași în mîhnire, Ah, plîngem, Stăpîne, A ta fericire! Corul Îngerilor Christos a-nviat Din putred lințoliu; Zdrobiți necurmat Cătușele-doliu! Slăvind cu strădanie, Cu dragostea danie, Frățește-n grijanie, Umblînd cu citanie, Vestind de pățanie, Și-i Domnul aproape De voi, să vă scape. Faust Ferice de mai poți spera Să ieși din marea asta-a rătăcirii! O, ce nu știi, ai folosi cumva, Ce știi nu ți-e în folosința firii. Dar
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
clipă poate să fie Plină de spaimă frumoasă, Clipă de sărut pietrificat Pe invizibil. 11 decembrie 2006 * De printre flăcări cine cheamă sfâșiat De chiar lumina țipătului său? Așa e lovit cel ce învață Cuvintele divine pe de rost. îngenuncheat vestește în sine Tot ceea ce se roagă Peste durere, peste bucurie. E ca un meteorit pe care focul a scris O vindecare neînțeleasă, Semne căzând din cer Din lume în lume Pentru a crea un pământ fără abis Ce însumă toate
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
gândul, Până-am rămas ca o fereastră Prin care lumina doar vântul. Duet de toamnî Mai stai puțin... E-abia septembrie Strâns frunzele se țin de ramuri Și nici un cârd nu taie cerul. Dorul de ducă e un înger Care vestește veștejirea, îmi spui cu ochii în departe. Dar eu mi-aduc aminte timpul Când ne eram văzduh și mare, Când scăpăram prin bezna lumii, Mai iuți ca viața și ca moartea. Unde-s balaurii iubirii Care vegheau să nu se
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
elvețiene, din care oferim cîteva cititorilor noștri. (C. B.) Poeme elvețiene Scrisoare din Negreni Azi fiind ziua mea de naștere, am fost la mormintele părinților mei. Colina ce le veghează mi-a șoptit întîia floare. V-o dăruiesc să vă vestească primăvara. Acea luminoasă tristețe a fost alungată în scurt timp de vechile întrebări: la ce bun viața cînd ea e un lanț de încercări, cum ai putea dobîndi curajul pentru grăbirea finalului etc... Dintr-o dată totul a devenit insuportabil. Am
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
Acum, în prag de Dragobete, când în văzduh se aude deja cântec nebun și îndrăgostit de păsări, iar albastrul cerului, în ciuda albului zăpezii în care se oglindește, are o intensitate care vestește bucuria unui nou anotimp, m-am gândit să îmi fac și eu o livadă. Că orice lucrare de grădinărit, aceasta livadă cere o gândire dinainte, serioasă și așezată, iar pământul se cere împărțit în careuri cumpănite cu grijă, pentru că roada
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]