862 matches
-
Dar Irina, unde-i Irina, se întrebă îngrozit că n-o vedea pe Irina, și cum stătea aplecat peste balcon, îi veni să arunce c-un reflector în capul petrecăreților. Mama lui de pușlama! Semăna cu aviatorul din fotografie. Purta vestonul țeapăn pe el, încheiat la toți nasturii, manșetele scrobite, cu butoni de aur, îi scoteau în evidență mâinile prelungi și palide care se-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uit într-o doară la Dan și-l văd furișând ceva în sân. Mult prea mare ca să fie o felie de pâine, colorat în pasteluri vesele, ceva ce nu pare purtător de calorii. îmi citește curiozitatea din priviri, își descheie vestonul și-mi arată: manualul de latină de a douăsprezecea. Pe urmă se rebutonează cu o cochetărie complice, își împinge bărbia în față și harponează depărtările cu ochii. Pare un cadru de film. Și probabil că Dan chiar la așa ceva se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
uitam la Cutare om de stat, un mărunt și prezumtiv Cezar contemporan, care umple ecranul televizorului cu aparițiile lui zilnice în diferite poziții și ipostaze, și îmi spuneam că dacă cei ce-l Ťprindť în obiectiv ar scoate de pe el vestonul și pantalonii, marțialul personaj ar rămîne numai în chiloți și maiou. La fel ca un ocnaș. Paradoxală și precară suveranitate a Despotismului!". Să adăugăm că însăși cultivarea jurnalului în discuție, în anii de "dictatură proletcultistă" ca și în cei ai
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
timpul e, de felu-i, răbdător cu oamenii care sînt, însă, la Bănulescu, suspicioși și cu dor de ducă. Că fuga lor se-mpiedică într-o lărgime fără repere, nu mai trebuie spus. Iarna bărbaților atîrnă de multe ceasuri, bijuterii de veston, ceasuri ale morților, ceasuri ale iubirii. Ceasuri din pași, din bătrîneți amînate și din obsesiva privire peste zare. Spre iarnă. Ceasurile servesc împăraților de mucava, avuților care închid în lada lor cu bani reflexe funebre - oare nu se-arată gloria
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
dincolo. Era floarea de neprivit înălțată din humusul creierului nostru, a cărui încordare supremă străpunge până la urmă peretele infinit de gros al realității.Victor mă privea cu fața scăldată în lacrimi. Treizeci și trei de ani trecuseră de Atunci. Își descheie încet vestonul la piept și scoase, din buzunarul din dreapta, Baraka: poza alb-negru, boțită și pătată, din adâncul unei imposibile copilării." (pag. 569) Nu este o figură de stil: cred sincer că scrierea Orbitorului a început, subconștient, o dată cu manuscrisul Nostalgiei. E momentul în
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
au mobilizat masiv, la ordin, și au distribuit armate de figuranți în sceneta Revoluția eșuată, jucată la București, pe 27 octombrie 2010, cu ocazia votării moțiunii de cenzură împotriva guvernului Boc. Mici trucaje, efecte speciale: oamenii aduși de partid primesc vestoane sindicale, astfel încât imaginile de la televizor să arate o mulțime de sindicaliști. Câțiva protestatari, purtând însemnele CNSLR Frăția, mărturisesc senini că sunt din „sindicatul PSD“. N-am înțeles de ce Victor Ponta nu și-a asumat deschis organizarea acestei acțiuni pur politice
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
sergentului, de frică să nu mă ghicească rușii, i-am dat ceasul și busola. Una micuță. Când a văzut asta, sergentul mi-a înapoiat busola și mi-a spus s-o ascund, că cine știe... Am ascuns o sub căptușeala vestonului, aici la umăr.” „Strașnică treabă ai făcut” - l-am lăudat eu... Într-o zi, în sfârșit am ajuns la un lagăr cu barăci. Brad s-a lipit de mine și am reușit să intrăm amândoi în aceeași baracă. Apoi, cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
București, Tătărușanu din Pașcani și Stelea din Pitești, pușcașii mitraliori: Rădășanu, Hampu și Mititiuc, soldații: Fiodor Florian, Ghereben Viorel, Stoian, Ghinici Laiu, Andarcău, ș.a. Nenumărate practici absurde și dezumanizante sau moștenit în armată din leat în leat: încheiatul copcii de la veston de către superiori cu tot cu pielea gâtului, dezechiparea, înainte de culcare și stingere, cît ardea un chibrit, curățarea sectorului la WC cu periuța de dinți personală, efectuarea de serviciu în schimbul doi de planton ca pedeapsă pentru orice presupusă abatere, alergarea cu masca de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și de acceptat decât primul, când toate automobilele se opriseră, din senin, În același timp. Mașinile porniseră singure. Deasupra era o zi minunată. În cele câteva ore de nefuncționare a motoarelor, aerul se limpezise, iar cerul purta acum un minunat veston azuriu, În care câțiva nori Își prinseseră fireturile sub soarele sclipitor ca o decorație. Dacă În acea după-amiază te-ai fi aflat Într-un elicopter deasupra pieței, aceasta ți s-ar fi arătat ca o floare imensă, Întinzându-și leneșă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
soldatul acela era Însuși Sri Yukteshwar, revenit din domeniul astral numit HIRANYA LOKA. Oricum, părea să știe anumite lucruri pe care nu le-ar putea ști decît unul care a murit. Pentru a fi mai convingător, soldatul scoase din buzunarul vestonului un aparat de vizualizare a ectoplasmei, cu imagini metaforice dintr-o maternitate unde, pe mai multe paturi puse la rînd, niște femei Însărcinate se pregăteau să dea naștere vieții veșnice, și totuși nu nășteau decît un fel de pisici. Dintr-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
izbitor cu niște bătăi În ușă. Maiorul se ridică, aprinse veioza și merse să vadă cine e. CÎnd deschise, În prag stătea soldatul din vis, atîta doar că arăta cu totul altfel. Nu mai avea nici armă, nici chipiu, nici veston. Pe cap purta șapcă. Îl recunoscu din prima clipă, deși era Îmbrăcat cu o haină din stofă aspră, cum poartă țăranii de la munte, iar În mînă ducea o sacoșă din plastic, de culoare albastră. Nu-și amintea Însă unde și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deschidă seiful; nici ușa blindată de la intrarea În apartament nu părea să fi fost forțată, Încît maiorul o putu descuia fără probleme. Totuși, pentru orice eventualitate, Înainte de a intra, armă pistolul și Îl puse la Îndemînă, În buzunarul exterior al vestonului, ținînd apoi permanent podul palmei lipit de el. Abia cînd ajunse În camera care-i servea teoretic de sufragerie și unde se afla de fapt masa de biliard, Îl văzu pe Pablo, În halatul de baie, răsturnat cu capul pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
suveran prezida peste urzeala cataclismelor. În acea clipă de armonie și împlinire, un scârțâit m-a făcut să privesc în jos. Ghemuit între treptele scăriței și stâlpii de susținere ai gheretei, se afla un bărbat cu barbă, îmbrăcat într-un veston grosolan în dungi, ud leoarcă de ploaie. Mă privea cu ochi senini și hotărâți. Am evadat, a spus. Nu mă trădați. Ar trebui să mergeți să avertizați pe cineva. Vreți s-o faceți? Locuiește la hotelul Crinul de Mare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
purta uniforma era întotdeauna mai crispat, chiar și mintea îi funcționa într-un "regim special" , nu putea cuprinde chiar tot ce voia, ci numai acele lucruri care îl priveau ca om al legii. Dacă s-ar fi descheiat la nasturii vestonului, s-ar fi simțit mai în apele sale. Fără să răspundă, ridică mîna pînă la piept, pipăind nasturele de metal. Îl prinsese zdravăn, cu sîrmă de cupru, ca burlacii, îl frecase cît trebuie cu Amor, praf de lustruit, dar dezinteresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Stoicescu. Delirul urma să vină din cer! Ah, și cît păzise el Vladia, cît se străduise sa împiedice orice scoborîre dintre nouri peste rîpile, viile, căsuțele, ulițele pline de praf! Nu reușise. Înjură printre dinți, își înfundă mîinile în buzunarele vestonului, era dimineața devreme și cu toate că vara mai că începea, aerul nu se încălzise, o luă pe Calea Griviței către Calea Victoriei. Unde în altă parte să dea de Leonard Bîlbîie decît în centrul Bucureștilor? Zeii sînt imparțiali și dau fiecărui om cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
E doar un loc în care să va schimbați hainele. Oricând după zece seara, spune ea, sub rampele podului. Problema numărul unu a soților Keyes e întotdeauna ce să poarte. Pentru un bărbat pare ușor. Trebuie doar să-și poarte vestonul și pantalonii pe dos. Să-și pună pantoful stâng pe dreptul și invers. Voilà - pari olog și smintit. — Sminteala, spune Inky, e noua sănătate mintală. Miercuri seara, după valsul cu foametea, Packer și Evelyn ies din sala de bal a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dai pisicii. Zice: N-am chef să mă gândesc la așa ceva de câte ori mă linge Cora pe față... Scormonind după bandaje, am găsit costumele. Căutam în culise pânze curate pe care să le tăiem fâșii, și am dat peste robe și vestoane de vodevil și operetă. Împăturite în hârtie, împreună cu bucăți de naftalină, așezate în cufere și în pungi de haine, am dat peste crinoline și togi. Peste chimonouri și kilturi. Peste cizme și peruci și armuri. Fiindcă doamna Clark a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cora îl duce la baie, împreună cu ultimele două lame. Plătește cu aceeași măsură. A doua zi vine un detectiv târând fata de păr. O lasă să cadă pe jos, lângă biroul ei. Scoțând o agendă și un stilou din buzunarul vestonului, scrie: „Cine a avut-o ieri?”. Și, ridicând-o de pe podea, netezindu-i părul, Cora îi spune un nume. Unul la întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă și stilou zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
era și el tată de familie. Cetățeana respectivă nici nu se sinchisi. Vorbea cu șeful „de așa manie” Încât se simți obligat să așeze cu grijă valiza unde se țin Îndeobște bagajele, după ce o șterse bine de praf cu mâneca vestonului, apoi se instală comod Într-un fotoliu, convins că totul se va sfârși cu bine și adormi. Alida Übelhart vorbea rar, zâmbind tot timpul, pe un ton concesiv, dispusă să ierte tonul agresiv al șefului de gară. Înțeleg că sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu revere lungi ascunse sub o blană bogată de nutrie din propria crescătorie, Încălțat cu pantofi de câteva milioane, pe care se așezau În două cute discrete manșetele pantalonilor săi marca Serousi, după cum se putea citi pe buzunarul interior al vestonului. Era un bărbat care se simțea peste tot acasă. Doar În propriile sale haine, acestea, părea că se afla Într-o vizită protocolară pentru care nu era pregătit. Îl urmau trei chelneri de Înălțimi diferite, dar, după uniforme, de la același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tablou nu-i spunea nimic. Îl și neglija de altfel. În mintea lui se legau și dezlegau afaceri. Dacă va da lovitura, se va Închina la tablourile astea ca la icoane. Se ridică din fotoliu fără grabă, Își Încheie nasturii vestonului, se apropie de tablouri și spuse: ăsta, ăsta și ăsta. La prețul cerut. Dă cineva mai mult? Lumea din fața lui Încremeni ca Într-un stop-cadru. Gestul său era răsplătit printr-o tăcere admirativă. Cineva scăpă un pahar dar paharul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bunicul ei, Szilard Morar, zis Vasi, care i-a cumpărat la Viena. El i-a purtat mereu la biserică În fiecare duminică. Acasă, doar când aveau musafiri de seamă la masă. Când mâncau, Îi punea În buzunarul de la piept al vestonului În loc de batistă. În felul ăsta era sigur că nu Îi mai cădeau În supă. Îi purtase și ea la câteva serate În Casa Lendvay. Lumea zicea că semăna cu Thinagel Szerafin tânără, cu care se mândrea tot orașul. Ea Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a vorbit într-una, ca să nu se spună nimic. S-a tot dat cu uelcămul, și cu ăifișiălz, și cu implicheișîn, și cu fridîm-dîm-dîm, și cu dabîl iu. Totdeauna propaganda s-a echipat "corespunzător": cămașa tip rubașcă a staliniștilor și vestonul tip Krupskaia-Pauker al stalinistelor, cămășile rabattu ale activiștilor lui Gigi Bej (așa-i ziceau Iordan și tata lui Gheorghiu-Dej, să nu-l descifrăm noi, copiii), cămășile negre ale propagandiștilor din anii șaptezeci (cu cravată neapărat albă), costumele gri-sceptic********* din ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai audă urarea abia murmurată a paznicului: Noroc bun! Paznicul nu apucă să se întoarcă în baracă. Un miros de vechi îi întoarse privirea. Cu greu desluși întrupându-se din pâclă o șleahtă de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
loc sau poate cu toate ploile, cu toate razele ce i-au băut apa din frunză. Îmbrăcămintea lui Petru, sărăcăcioasă, inestetică, demodă, uzată. Două cămăși albastre, un pulover de lână, doi pantaloni de uniformă, o vestă, un training negru, un veston bleumarin, o scurtă bej, o pereche de bocanci soldățești, toate înghesuite într-o valiză. Ea îngerul său albastru, el conturul din care Dumnezeu a decupat cu foarfecele lumina în prima zi. O suferință comună nu implică neapărat o iubire comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]