7,993 matches
-
mai autoritară a fost, fără îndoială, cea în istorie, așa, în general, și în voievozi în particular. Cum altfel și-ar fi putut dovedi mai bine un primar, un prefect, un director de școală, un șef de poliție sau un veteran de război autoritatea administrativă, politică sau morală dacă nu printr-un dialog direct cu miturile naționale și prin cauționarea publică oferită de umbra vreunei copleșitoare peronalități medievale sau chiar mai de dincoace, dinspre zilele noastre. Astfel au apărut, cu o
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
Nici o surpriză: doar eu și pensionarii. Și totuși, mă înșel. Pe una din banchete, iată și o tânără. Citește dintr-o carte format mare (o fi studiul lui Gail Kligman?) și pare cu totul absorbită de lectură. De câteva minute, „veteranii" începuseră să cam vocifereze: că e nădușeală ( nu e, pentru că, miraculos, aerul condiționat funcționează impecabil), că de ce nu vin mașinile mai des, că sigur șoferii beau la capăt de linie, că primăria fură banii poporului... Treptat, una din femei, cu
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
vest, diferiți, deși ieșiți din aceeași plămadă, din asprimea Evdochiei, și din firea ușuratecă a lui Geluț, tatăl, mai mult cântăreț și musafir pe la nunți, botezuri, îngropăciuni, suflând din fligornul lui auriu, totdeauna bine frecat, instrumentul chezaro-crăiesc cumpărat de la un veteran ungur care și el îl moștenise de la tatăl ăstuia, gefreiter în fanfara Aradului înainte de primul război mondial, când România era mică, se putea spune chiar mică de tot... Ce vremuri Măcar... Labilitatea caracterelor celor doi gemeni regăsiți: unul cam escroc
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
mitul tinereții și "omul nou", libertatea personală și pierderea ei treptată. La Început a fost ceva ca un secret între inițiați: magnați ai industriei, celebri playboys hîrbuiți, dictatori, neînduplecați, bătrîne stele de cinema, mari lideri sindicali căliți în luptă, cîntăreți veterani epuizați de solicitările excesive ale microfoanelor și reflectoarelor se eclipsau pentru un moment, dispăreau de pe scena publică vreo două-trei săptămîni și, înainte să se răspîndească tot felul de speculații în jurul absenței lor, erau din nou acolo, radiind de o energie
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
chiar foc într-o groapă. Pare cumplit, te revoltă în prima clipă. Dar să ne întoarcem la istorie, cea care, singura, oferă răspunsuri la toate. Încă mai adânc în timp, cum procedau oamenii zorilor civilizației cu uzații și ruginiții lor veterani? Nu-i cățărau ei din ram în ram, în vârful unor mlădioși arbori seculari, scuturându-i, apoi, cu energie? Iar unde copaci nu creșteau, triburi de oameni ai ghețurilor, nu-și aduceau edentatele babe care, oricum, nu mai puteau mușca
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
profesională. Teama de trădare rodea, precum viermele de conopidă, liniștea cerberilor partidului, când și când jumătate din ei fiind trimiși pe lumea cealaltă, de către jumătatea mai dibace în tragerea de sfori. Vina celor "înlăturați", "lichidați", era, bine înțeles, trădarea, deviația. Veterani ai revoluției, colecționari de decorații, se dovedeau a fi fost spioni încă din copilărie. în așteptarea descoperirii, trădarea plana între ordinea posibilităților și aceea a probabilităților. Cei ce vegheau n-aveau somn. Celor de sub ei, nu li se-ngăduia să
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
ce croitor! ce om! ce croitor! a murit doctorul truică, a făcut infarct în baie. deh, un bețiv! dai bun doctor, să ne înțelegem a murit colonelul grigoriu. era bătrîn și mînca pensie de o sută de ani. ăsta era veteran de la războiul de independență? că îl uitase dumnezeu... sunt mulți și zilnic se adună și mai mulți. o fac într-un anume fel. se uită peste lume, așa, cu un fel de regret, spun vorbe pe care parcă numai o dată
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
oblicești În Flora României - trist comând. N-a uitat nici sfârleaza de rubin, A florii femeiești - Cum o găsești De greu! - de-un tainic dor să ardă, lin. Și toate se vor fi plinit, firești. Se poate da-n primire, veterani, Prag de-un alt avatar, pe iarbă un de Amenți covor, în ăst de iele joc! Vom scrie cărți, visa, ci nu pe bani, Și marilor, mereu, de timp și loc, Probleme, temeri, li se va răspunde. Mormântul lui Constantin
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
are Ștefan Borbély, 39 - Georgeta Antonescu, 38 - Gheorghe Perian, 36 - Călin Teutișan, 31 - Ioana Bot, câte 30 - Laura Pavel și Lionel Decebal Roșca, 29 - Mircea Muthu, iar ceilalți se situează la o medie de 20-25 de articole, minus ultimii veniți. Veteranii sunt, în general, mai conciși decât cei foarte tineri, dar nu chiar în toate cazurile. Nu vreau să trag nici un fel de concluzie din dimensiunea articolelor. Observ însă că L. D. Roșca scrie frecvent cele mai lungi articole. Armonizarea stilurilor
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
cea pacifistă: “Cum se crește o vacă - Povestea unei vieți zbuciumate ș...ț Paranteza pe care vreau s-o fac este o întrebare: «Ce-i de făcut cu armele astea atomice?»” (p. 17) Ecologistul de serviciu al satului (altfel, un veteran al substanțelor chimice, toxi-infectat cu acizii “terapeutici” livrați de Partid) are astfel ca hobby rezolvarea globală a cursei înarmărilor, pentru care a și găsit o soluție: “Ar trebui să se ia de la toți armele astea atomice și să se arunce
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
ca un semnal pentru cinefili: invocă - după părerea mea - cel mai bun musical realizat vreodată, e drept, în cheie tragică și, în consecință, face o promisiune spectatorului: acest lungmetraj va fi la înălțime. Regizorul Rob Marshall, debutant în film, dar veteran pe scenă, reușește o sinteză minunată: scenariul și muzica sunt consubstanțiale, se desfășoară pe același ritm. Filmul te poartă într-o lume aparte, care nu are pretenția de realism, ci pe aceea de a caricaturiza moravurile americane din "jazz age
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
modificat scrisul său în toată această perioadă? Scrie el mai bine astăzi decît acum două sau trei decenii cînd toată lumea îi prevestea un viitor strălucit? A confirmat sau a infirmat el, ca scriitor, toate speranțele puse în scrisul său de veteranii condeiului? Pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări, autorul în cauză are o singură cale: să publice, în aceeași carte, eșantioane semnificative din textele scrise și, eventual, publicate, de la începutul carierei pînă astăzi. Exact o astfel de carte este Scrieri
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
mai autoritară a fost, fără îndoială, cea în istorie, așa, în general, și în voievozi în particular. Cum altfel și-ar fi putut dovedi mai bine un primar, un prefect, un director de școală, un șef de poliție sau un veteran de război autoritatea administrativă, politică sau morală, dacă nu printr-un dialog direct cu miturile naționale și prin cauționarea publică oferită de umbra vreunei copleșitoare personalități medievale sau chiar mai de dincoace, dinspre zilele noastre. Astfel au apărut, cu o
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
profesionistelor de pe "centura" Bucureștiului. Cum reacționează opinia publică atunci cînd aude așa ceva? Cel mai adesea opinia publică se amuză. Se mai crispează cîte o doamnă din alte vremuri sau vreun bătrîn care își plimbă senin sărăcia și, eventual, insigna de veteran de război. Persoane cărora nici pușcăria politică de ieri, nici lipsurile umilitoare de azi nu le-au tăiat obișnuința de a spune ce cred, în public. Aceeași opinie publică amuzată în autobuz de exprimările pe care le aude devine combativă
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
a fost, din fericire, Iubește-mă dacă poți). Reversul medaliei este că titulatura festivă a evenimentului nu garantează calitatea filmelor prezentate - nu mi-e clar pe ce criterii sau de către cine sunt alese peliculele, mai ales când observ că regizori veterani sunt amestecați cu debutanți. Pentru a ilustra aceste afirmații am ales un eșantion de trei filme care demonstrează această degringoladă a valorii: primul e L"Homme du train, excelent și accesibil și ca "noutate video", apoi Haute tension, un exercițiu
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
de adaptare și au multe elemente comune care țin de regie. La Clint Eastwood, regizorul Misterelor", te aștepți la o cameră care zăbovește la close-ups și la un ritm editorial molcom, cu cadre lungi și tăieturi nespectaculoase. La Vadim Perelman, veteran al reclamelor și videoclipurilor (al cărui debut regizoral e Casa"), te-ai aștepta la exact contrariul. Și totuși" Filmul lui Perelman, clasificabil la "drame psihologice", se bazează pe romanul omonim al lui Andre Dubus III (finalist la National Book Award
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
ba chiar se reprimă vrând, parcă, să fie ,invizibil", un ,nimeni". Pentru a supraviețui. Suspiciunea domnește peste tot. Un exemplu printre multe altele: resentimentul și îngăduința eroului pentru bătrânul său amic, Mauriciu, sugestiv creionat, măcinat de boală, cu mintea somnolentă, veteran care dorește să stârnească atenția mai tânărului prieten, insinuându-i că el fusese ocrotit de o arestare, cândva, în junia sa, de către tatăl lui Sebastian (decedat și adorat) pentru că ar fi avut legături cu securitatea. Carențe ale romanului? Poate că
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
și totuși, de la oarece distanță, nimic nu se deslușește prea bine. Unde locurile seamănă mult unele cu altele și unde, prin zmeuriște, se dau lupte de infanterie. În amintirea, spune dedicația cărții, scrisă ,în numele generației mele", rudelor nostre de sînge, veteranilor din războiul antifascist. Sînt de pus, aici, două întrebări. Întîi, ce înseamnă rude de sînge? Zare Popescu, istoric reușit fără loc, de fapt un ,specialist", cu toată pasiunea lui pentru liste, incapabil de formalizare, fiindcă suferă de neastîmpărul și de
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
puțin un răspuns, ar putea să privească intrarea unei generații care s-a născut la cîțiva ani după ce se făcuse ,pace" în neamul celor care și-au trăit tinerețea prin '30 și ceva. Se credeau ei, urmașii acelora întru pătimire, veteranii, chiar tineri, oricît ar părea de ciudat, ai vreunui război antitotalitar? Primii care, fiindcă nu mai scriau despre deceniul șase, ci despre sfîrșit de șapte și întregul opt, au spus, cu ecranarea pe care i-au plătit-o tehnicii narative
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
favoarea.Scenariul după care lucrează Burton conține o poveste despre o poveste. Foarte postmodern, nu? Păcat că Tod Solodz făcuse înainte un fil mult mai bun pe această temă... Oricum, la Burton, "povestașul" e un bătrân fost comis-voiajor, interpretat de veteranul Albert Finney. El și-a sufocat fiul, Will, un jurnalist (Billy Crudup) cu tot felul de narațiuni care mai de care mai bizare, iar acesta nu le mai crede demult, ba chiar s-a plictisit să le tot audă. Revenit
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
el din depozitul unor caracterizări zoologice. La urma urmei, va scrie el, Sartre e pur și simplu un mic animal de pradă deja demodat, irascibil dar inofensiv, gălăgios și continuu ratat. În iureșul de defăimare s-a profilat și un veteran al persiflărilor, prozatorul rus Ilya Ehrenburg, o conștiință sfâșiată. Fusese un admirator al artei decadente, s-a șlefuit pe malurile Senei, a compus după aceea memorii palpitante în care a înfrumusețat însă propriul dans pe sârmă deasupra prăpastiei, între literatură
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
Loránd" (ELTE) de pe Muzeum Körut 4-8 A, în vecinătatea Muzeului Național. Participanții, în jur de 120 de persoane, reprezentau 40 de țări. Cea mai numeroasă a fost delegația din Rusia, dar majoritatea au constituit-o occidentalii, în frunte cu SUA. Veteranii Societății Internaționale Dostoievski (IDS) - adică inițiatorii acestei asociații și cei care, începînd din anii 70, au participat cu regularitate la simpozioanele organizate din trei în trei ani - Rudolf Neuhäuser din Austria, Jaques Catteau și Sofie Olivier din Franța, Robert Belknap
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
gol ca în ziua judecății de Apoi// nu mai era zeu valsând pe netezimea mării/ nu mai era mândria arborelui meu genealogic/ nu mai era decât un spectru" (întâlnire cu trupul meu). O adiere străpunge însă jelania tristei condiții a veteranului, virtualitatea o transformă în tempesta Regelui Lear: "Foști navigatorii pe smârcuri insondabile/ împăiați peste noapte în ateliere aristocrate/ predică din cușca televizorului/ unul este expert în domeniul oceanografiei politice/ altul violoncelist pe estrada economicului/ și altul ginecolog cu polonicul răsucit
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
Condiția omului obișnuit devine așadar o imagine centrală În cadrul volumului, reflectată În analiza multiplelor scene existențiale. Astfel, farmacista pensionară Pompi, micii funcționari asupriți de șefii lor, femeile bătrâne și singure, atinse de povara vârstei, casnice epuizate de Îndatoririle zilnice sau veterani ai comunismului aflați În pragul pensionării sunt doar câteva dintre „personajele de hârtie” (R. Barthes) ce Își Înfruntă ardent destinul zi de zi. Într-un periplu fascinant printre filele cărții, Între Pompi pe bancă și Contrariul morții, Între Iulia În
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
București, Autorul musicei populare D. Vupian”, autorul petrecându-și viața în ultima parte a vieții la vila Parepa. Muzicologul Viorel Cosma cita în anul 2006 , Manuscrisul nr 55 din fondul Mănăstirii Sinaia - Poesii vechi popolare culese de Vulpian Din gura veteranului de muzică C. Puiu<footnote Cosma, Viorel - Muzicieni din România Lexicon, vol. IX (Ș - Z), București, Editura muzicală, 2006, p. 277. footnote>. Bucurându-mă de încrederea autorului lucrării de doctorat și al starețului mănăstirii, arhimandritul Macarie, am trecut în revistă
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]