91 matches
-
în buzunar. Puteai să lași fetei restul, observase Olimpia zâmbind. Ei, ei, Alimpiușka, i-a răspuns colegul său, văd că ai dobândit obiceiuri românești! Vreți să spuneți că în Rusia nu sunt astfel de obiceiuri?... i-am replicat eu ușor vexat. Beliov nu devenise mai arțăgos, cum îndeobște se întâmplă, din pricina paharului de rom turnat peste înghețată. Dimpotrivă. Ah, nu, să nu mă înțelegeți greșit, moi drug. Mă refeream doar la faptul că Alimpiușka a petrecut destulă vreme în Occident înainte de
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
propune soluții. O lăsam pe ea să fie cât de deșteaptă poftește. Chestia era: avea un plan? Gândise o strategie de căutare sau se Încredințase sfântului noroc? Dacă ar fi bănuit ce-mi trecea prin minte, ar fi fost, probabil, vexată profund: asta era, deci, părerea mea despre ea!? Bineînțeles că venise cu lecția pusă la punct, firește că avea un plan. Mi l-a expus succint și trebuie să recunosc obiectiv că era mai simplu și mai logic articulat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de nevinovăție; funcționează În toate justițiile de tip democratic din lume... - În schimb, toate polițiile, indiferent de tipul lor, operează, până la proba contrarie, cu prezumția de vinovăție. De-aia sunt polițiștii atât de iubiți pretutindeni. M-am uitat la ea vexat. - Stai puțin, tu vorbești serios? Vrei să spui că... - Deocamdată, eu nu vreau să spun absolut nimic, vreau doar să te Întreb câteva lucruri. Ești liber să răspunzi sau ba, nu suntem la o secție de poliție, nu te acuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi răspundeți: Ați omorât vreodată pe cineva? No, ce vorbă-i asta, inspectore?! V-am avertizat că s-ar putea să vi se pară nelalocul ei întrebarea mea! Vă rog, totuși, să-mi răspundeți! Nu pricep ce urmărești! rosti Pop vexat. Deoarece văd că nu vreți să răspundeți, o voi face eu, pentru dumneavoastră. Nu! Nici nu putea fi altfel! Și, știți de ce? Tocmai pentru faptul că individul uman se naște cu un caracter bun, se grăbi Toma să răspundă, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și alte chestii dar apoi, când se întorsese acasă, i se făcu frică de taică-său și inventă povestea asta cu furtul. Complicat caz! zâmbi Cristi. Râdeți de mine! Nu râd, măi Vasilică. Era vorba de metodă, spuse Pohoață ușor vexat. Voiam să vă spun că pusei pe hârtie toate posibilitățile și mă apucai să le tai pe acelea care nu stăteau în picioare. Și? Și nu mai rămăsese nimic. Cum așa? Iaca așa. Nici una din ipoteze nu se potrivea. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eram și eu mai bine, așa, un milimetru, cam după o oră, a sunat telefonul, directorul de la liceul la care învăța fiică-mea. Să veniți până la noi, mi-a zis, eu nu puteam vorbi prea bine, dar l-am întrebat vexată de ce?, acuma? Acuma, Ani a avut un accident! Poftim???!!! (Țipă, e toată disperarea lumii în glasul ei...) Fata mea se aruncase de pe acoperișul liceului... Când am ajuns, venise și Salvarea, dar degeaba, Anita mea murise, se născuse în 21 decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e cotidiană, e banală. Dar «devenirea», realitatea devenită realitate, comportă realizare - este o reușită, un «triumf», o sărbătoare. „Și nu suntem îndreptățiți să visăm visuri mărețe când avem un Dumnezeu atât de mare?” Mai sunt, în carte, furtuni de sensibilitate vexată („Cucoanele alea ziceau [...]: «Două saltele ajung... atâtea conserve... atâtea pături...»”), umilită („Hă! Hă! Râdeau băieții. E bâlbâit! Hă! Hă! E bâlbâit!”), reprimată („Ei, zile!... Luni de zile!”; „Tare aș vrea să-i pot spune că nu am mai vrut și
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
Toate Articolele Autorului citesc fericirea cu ochii libelulei sunt câmpuri unde florile pasc liniștea pământului strigătul culorilor hibernează în tine șevalete revarsă albul perfid între noi se cerne lumina peste râul cuvintelor reci degetul meu mic pictează pești sticloși ploi vexate se zice că ar veni potopul cuvintele ar arde ca-n Alexandria pe rafturi ordonate placid îmi pieptăn părul decolorat de soare știu că există salvatori legați de catarg poate ascultă cântecul mării vibrant poate se strecoară printre Scylla și
(NE)IUBITE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349537_a_350866]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TAB(LO)U EXTATIC Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului un fluture galben dansează florile păsări ciripesc a nepăsare pui golași cască ciocurile (ne)convingător albine vexate își pudrează aripile cu polen superfluu gâze hibride își cară picioarele minuscule ca niște margele din sticlă de murano văzduhul respiră stacatto muzica silfidă irupe teluric norii sunt înecați de ploi hunice este viață în iarba ce miroase a zbor
TAB(LO)U EXTATIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349257_a_350586]
-
-Și, rezultatul? se interesă Miramoț. -Dezamăgitooor... Abia când ne-am urcat după întâiul popas spre fericire, am remarcat-o pe locul dinspre geam, chiar în fața Calului. Doar ei doi nu coborâseră, având, pesemne, abțineri de cămilă, mă gândeam eu cam vexat, că știi cum sunt eu, tot primul, tot mai tare aș vrea să fiu considerat... indiferent în ce... -Și, și cum era? Frumoasă? Blondă? Ce ochi avea? se interesă Doc. -Nimic peste așteptări! Șatenă, cu un profil de roman, nas
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
învățătoarea i l-a dat Elenei, pentru că mama ei este croitoreasă. -Poate l-a meritat! mi-a răspuns înstructoarea, după ce s-a gândit puțin. Stăteam așezate în iarbă și cu picioarele în apă; între noi era o mică distanță, dar vexata de răspunsul ei, mi-am ridicat poalele fustei și m-am apropiat de ea prin apă. -Nu a putut să recite o poezie fără nicio greșeală, citește pe silabe, socotește mai repede Cartuș decât ea, cum să fie înaintea mea
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
i-am răspuns repede, de teamă să nu-i vină în cap să vină înainte de vacanță. -Atunci am să vin duminică dimineața, s-a grăbit el să-mi răspundă și fără să-mi aștepte răspunsul, mi-a întors spatele puțin vexat de răspunsul meu. Matei era ștrengarul clasei, nimeni nu se supăra pe el, toți știau că mai mult mințea decât spunea adevărul și îl așteptau să iasă la tablă să facă puțină gălăgie în clasă. Chiar și liniile pe care
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
consumatorilor de gogoși de presă. Punerea în scenă vine împreună cu inventarea de noi personaje. Ajuns în fața judecătorului, politicianul nostru, dacă nu devine pacient, se transformă peste noapte în victimă. Aerul pios, de înmormântare, ia locul făloșeniei radioase de odinioară - vanitatea vexată se împodobește cu bărbi patriarhale și morgă de zeu rănit, amazoanele aprige ale tranziției încep brusc să invoce sindromul Bambi, iar doamne respectabile, care și-au sacrificat nepoții pentru o carieră dedicată „celor mulți”, adoptă culori și mine sumbre ce
Glonțul de diamant () [Corola-blog/BlogPost/338975_a_340304]
-
ale căror decizii sunt percepute drept un cal troian în lumea acomodărilor bizantine dâmbovițene. Ajuns în fața judecătorului, politicianul nostru, dacă nu devine pacient, se transformă peste noapte în victimă. Aerul pios, de înmormântare, ia locul făloșeniei radioase de odinioară - vanitatea vexată se împodobește cu bărbi patriarhale și morgă de zeu rănit, amazoanele aprige ale tranziției încep brusc să invoce sindromul Bambi, iar doamne respectabile, care și-au sacrificat nepoții pentru o carieră dedicată „celor mulți”, adoptă culori și mine sumbre ce
Glonțul de diamant () [Corola-blog/BlogPost/338975_a_340304]
-
poate determina alteori “drumul spre infinite posibilități de rătăcire pe care nevoia de absolut a omului trufaș le dogmatizează în ideologii cu soteriologii sinucigașe”. De aceea, “replica misticilor e implacabilă: omul mândru e sclav al sinelui, iar sclavii, de regulă, vexațI șI abuzațI fiind, sunt plini de patimi subiective, care le consumă orice urmă de luciditate șI obiectivitate. Pentru a gândi corect și liber, trebuie să fii liber.” “Un om poate deveni liber numai când se eliberează de acest tiran care
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
Licențiată! Și la ce folos?! Cu înclinații literare! Dar fără operă la ăi 35 de ani?! -Tânără, sănătoasă, frumoasă, de familie și... singură o dădu ea pe ruta maritală în virtutea inerției. -Nu te-ntinde, nu te-ntinde! mă obraznicii eu vexată, uitând anii care ne despărțeau. Vezi, pentru mine, singurătatea este ce este! Ea îmi hrănește spiritul, după cum face cu trupul mâncarea! -Păi de-i așa, de ce n-ai opera ta de capitală pân-acum, ci doar povestioare de adormit cititorul
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
esti moldovean. Știam că ei sunt mai molcomi, măi așezați. Cum îți permiți. A început o filipica. A șters cu el pe jos. A zis Păscu cu discursuri d-astea să nu mai vi la Cluj. Păscu s-a simțit vexat că era fieful lui. Apostol și Ciobanu își cereau într-una scuze de la Păscu. A doua zi m-am întâlnit pe strada cu Păscu și l-am felicitat că le-a dat o lecție celor de la centru.” Tot Ioan Dragan
ŞTEFAN PASCU-UN RECTOR ÎNTRE COMPROMISUL IMPUS DE REGIMUL COMUNIST ŞI DESCHIDEREA UNIVERSITARĂ PE PLAN INTERNAŢIONAL, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348369_a_349698]
-
află că Cioran îl bîrfește și-i scrie pe loc o scrisoare violentă, acuzîndu-l că nu este decît un... om de litere (adică nu un spirit mare), fiecare carte a sa nefiind altceva decît rezultatul unor lecturi din alții. Cioran, vexat. Dă din umeri (la urma urmei, impasibil adică) și-i spune memorialistei: Acestea-s certuri între scriitori! Tîrfe care se întîlnesc pe același trotuar!" Recunosc: mă topesc după astfel de... subsoluri ale coloșilor. Și mă plictisesc impecabilele mumifieri. Ce baghetă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proaspete aduci tu, nu? Gh. P. doi: (într-adevăr, a adus și de data asta; scoate din geantă pachețele cu saleuri și fursecuri, pîrjoluțe și o sticlă de plastic cu vin) Cîți bani ai la saltea? Gh. P. unu: (fals vexat) Eu nu țin banii la saltea, ei îi țin... în perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
între comuniști și guomindan-iști, -ajutorarea în octombrie 1949 a guvernului Chiang Kaishek și rămășițelor trupelor guomindan-iste, în condițiile victoriilor decisive repurtate de comuniști, de refugiere în Taiwan și de crearea a unui guvern separatist la Taibei. * * * Americanii au fost foarte vexați când comuniștii chinezi au reușit să dea peste cap pe protejații lor guomindan-iști (conduși de Jiang Jieshi /Chiang Kaișek) naționaliști-democrați, dar deosebit de corupți și să pună mâna pe putere la 1 octombrie 1949. Intervenția Chinei "cu voluntari" în războiul coreean
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Român până la cei care domină editurile - să nu uităm că principalele edituri din România sunt controlate de generația ’80 -, principalele canale media (culturale și nu numai). Dacă trebuie să fie cineva „supărat”, atunci generația 2000 ar trebui să se simtă vexată. Anca Hațiegan: Și totuși, a fi În fruntea unor reviste nu reprezintă nimic? Totuși, optzeciștii se bucură, datorită funcțiilor pe care le ocupă În cadrul unor instituții culturale, În edituri, În presă, În universități, de o anumită vizibilitate. Vizibilitatea, În lumea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai avem o șansă.” Tot ceea ce întâlnește printre românii americani cade sub condeiul neiertător al prozatorului, care mizează pe fapte și chipuri reale și declară deschis: „Orice asemănare cu persoane și situații reale nu este pur întâmplătoare”. De altfel, cei vexați îi vor intenta proces scormonitorului în viața intimă a celor întâlniți, procese evocate în Răstignit în America. Același tip de proză, de roman-vérité, îl practică și într-un ciclu în care intră Băieții de bani gata (1993), Fetele de bani
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului, și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din lucrările lui Blondel. Scandalul declanșat și Întreținut de acești tomiști vexați, pe de o parte, de articolul lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma ale lui Henri Bouillard și De Lubac Însuși, nu va rămâne fără ecou la Vatican. Pius al XII-lea, probabil la instigația
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-ului de pe piept. Replica Liviei vine acidă. — Poate că un număr mai mic sau mai mare de indivizi pot ajunge relativ ușor la tine, dar paraziții ăștia care te flatează și pe față și pe dos... — Ei, aș! se opune vexat principele. Împărăteasa bate din picior. După ce au obținut dreptul să te vadă regulat, intermediază fără nici o rușine acest drept și pentru alții. — Și ce-i rău în asta? o întreabă nedumerit cezarul. Augusta îl privește lung pe sub gene. Parcă ne-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el perplex câteva clipe. Răspunde cu glas nesigur: — Bucurie... sau mânie? — Vezi? se chinuie Rufus să surâdă. Și bucuria, și durerea sunt ca apa care se pierde în pământ sau ca vântul care suflă printre frunzele pădurii... Pusio îi întoarce vexat spatele. La rândul său, Rufus renunță să-l mai stârnească, chiar dacă i place să vadă cum belește prostește ochii la el. Între timp, febra a pus stăpânire în totalitate pe amfiteatru. Ciulește și el urechile: — Omoară-l! Taie-l! Arde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]