60 matches
-
de prietenia acestuia. Ina și Alex urmăreau din umbră, cu discreție și vădit interes, fiecare scenă, discuțiile celor doi, cu inimile strânse de o emoție nemăsurată pe care însă nu și-o puteau exterioriza. Ori de câte ori se apropia încheierea unei zile, Vișinel începea să se agite. Voia să părăsească cât mai repede această casă și să plece la șatră, unde i se părea că soarele răsărea mai devreme decât în oraș. El se simțea legat cu mii de fire nevăzute de șatră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care o îndrăgise nespus de mult, numai cu ea împletea deseori sumedenie de gânduri și vise... Se priveau minute în șir, neavând trebuință de cuvinte, socotindu-le ca fiind de prisos, căci în locul acestora vorbeau ochii... Se întâmpla ca uneori Vișinel, prins în unele jocuri cu Mihăiță, să zăbovească peste lăsarea serii. Când își arunca ochii spre afară, intra în panică. Ina, intuindu-i starea de surescitare, venea lângă el și, cu glasul unei mame duioase, îl implora: - Ce-ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu dulceață, merseră la baie și apoi intrară fiecare în camera lui. Înainte de a păși pragul camerei sale, Mihăiță nu uită să treacă pe la părinții săi să-i sărute și să le spună: - Sărut-mâna, mămico, sărut mâna tăticule, noapte bună! Vișinel, străin de aceste reguli ale casei, intră direct în camera sa. De cum deschise ușa, văzu pe pat o pijama frumoasă, dar neștiind ce trebuie să facă cu ea, se așeză pe marginea patului, trimițând dincolo de granițele acestei încăperi gânduri și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
năstrușnicie: Dacă acestea nu sunt boabe de rouă, ci lacrimile Rafirei, în așteptarea lui Vișinel!? Pașii o purtau pe Ina spre locul de muncă, învălmășită încă de gândurile ce săpau în sufletul ei atâtea îngrijorări. Scena din fața casei ei, când Vișinel se întâlnise cu Rafira, îi mai stăruia încă în minte. Era convinsă că femeia aceasta îl iubește nespus de mult pe băiat. Era și ea mamă și încă una duioasă. Ea îl legănase, veghease la căpătâiul lui când poate fusese
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fără griji, trecând ca toți cei de vârsta lui nepăsători, exuberanți, peste granițele tuturor tristeților lumii. Ina lăsă sacoșa pe taraba zarzavagiului și alergând câțiva pași, îl strigă pe băiat. Auzind un glas care i se părea a fi cunoscut, Vișinel întoarse capul și o recunoscu pe Ina. La început, avu intenția de a se preface că nu a auzit-o, dar glasul repetându-se, fu nevoit să se întoarcă din drum. În față îi apăru Ina. Vișinel se arătă oarecum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a auzit-o, dar glasul repetându-se, fu nevoit să se întoarcă din drum. În față îi apăru Ina. Vișinel se arătă oarecum nedumerit că fusese abordat, dar veni lângă ea și o întrebă politicos: - M-ați strigat, doamnă!? - Da, Vișinel. Nu vrei să mergi pentru câteva ore acasă... apoi căută să nuanțeze cererea, acasă la noi? Vișinel stătu câteva clipe pe gânduri: - Știu eu, doamnă... Dar după câteva minute, zise: merg, dar diseară mă întorc la șatră. S-ar putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Cum să pleci? Se apropie miezul nopții! Șatra e departe. Dormi la noi, apoi dimineață, te duc eu cu mașina. Părinții tăi nu se vor îngrijora, vor bănui că te afli la noi... Când auzi că va merge cu mașina, Vișinel cedă. Acceptă să doarmă în această casă pe care, nicidecum, nu o socotea ca fiind și a lui. Dimineață, când toți membrii familiei se treziră, văzând că Vișinel nu dă nici un semn de viață, Alex bătu la ușa camerei lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că te afli la noi... Când auzi că va merge cu mașina, Vișinel cedă. Acceptă să doarmă în această casă pe care, nicidecum, nu o socotea ca fiind și a lui. Dimineață, când toți membrii familiei se treziră, văzând că Vișinel nu dă nici un semn de viață, Alex bătu la ușa camerei lui dar, de cum deschise ușa, rămase stupefiat. Vișinel nu se mai afla în pat. Fereastra era larg deschisă, semn că pe acolo evadase băiatul. Patul nici nu fusese desfăcut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
introduși în sală și copiii, sunt și ei parte din proces. Judecătorul avu la început tendința de a respinge cererea avocatului Diaconescu, dar în cele din urmă se declară de acord. Aprodul își făcu datoria. Însoțiți de către oamenii de ordine, Vișinel și Mihăiță fură alăturați părinților lor. Când dădură cu ochii de o sală înțesată de atâta lume, copiii schițară o temere pe care numai cuvintele liniștitoare ale părinților și ale celor doi avocați îi făcură să-și recapete calmul. Interveni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui Iorgu Stănescu, bulibașa, ploua nestăpânit cu lacrimi amare. Primiră, cum se așteptau, hotărârea definitivă a judecătoriei care înșira în cuvintele legiuitorilor tot ceea ce bulibașa le explicase pe înțelesul lor. * Lisandru hotărî să părăsească locurile chiar în dimineața următoare, când Vișinel avea să se despartă de familia sa. Toată șatra îl însoți. În fața casei familiei Georgescu, cu întreaga ființă strânsă ca într-o menghină, Vișinel își îmbrățișă mama în mijlocul drumului. Pe tatăl său nu mai apucă. Lisandru o zorea necontenit pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-i spună el întâi că mama îi pregătise mâncarea lui preferată, ciuperci cu smântână când, deodată, zări mai multe căruțe cu țigani venind în goana mare, una dintre acestea oprind în fața casei lui. Din ea, coborî pe rând, mai întâi Vișinel, apoi Rafira care îl înlănțui pe băiat cu ambele brațe și, slobozindu-l, îl îndemnă cu gesturi ce nu izvorau din inima ei să intre pe poartă, în curtea familiei Georgescu. Nu oprise bine Lisandru caii că Mihăiță o zbughi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fără egal, steaua speranței. Intrând în casă, Alex îl căută pe Mihăiță peste tot. Negăsindu-l, începu să-l strige. Acesta apăru răvășit din ascunzătoarea sa provizorie, tremurând încă de teama care îi intrase în sânge. - Uite, Mihăiță, de astăzi Vișinel va sta la noi. - Dacă Vișinel stă la noi, pe mine mă dai la țigani? - Ți-am spus doar că bulibașa nu vrea să te ia în șatra lui fiindcă nu ai fost botezat după legea lor. - Domnule, dacă Mihăiță
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
țigani? - Ți-am spus doar că bulibașa nu vrea să te ia în șatra lui fiindcă nu ai fost botezat după legea lor. - Domnule, dacă Mihăiță nu vrea, dați-mă pe mine în locul lui la țigani, la ai mei! zise Vișinel. - Cum asta? De azi încolo și tu și Mihăiță sunteți copiii noștri. Să fiți buni prieteni, să vă împăcați ca doi frați! Când tatăl său îi spuse lui Mihăiță că nu-l va da țiganilor, inima îi zvâcni cu atâta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ședință, își asumase probabil rolul să-i reprezinte până la faza când urma să se pună punct unui proces ce se dovedise a fi plin de situații neprevăzute. Așa cum preconizase avocatul Jan Mocanu, hotărârea judecătorească încredința spre creștere și educare copilul Vișinel Carabăț familiei Alexandru Georgescu, cu posibilitatea ca acesta să dobândească numele adevăraților săi părinți. Cât privește situația copilului Mihăiță Georgescu, Judecătoria hotărî, în același context, că acesta va trece sub oblăduirea șatrei, căreia trebuia să-i aparțină, dar lăsa la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un sfat. - Dacă spui tu, mămico! - Te roagă mama să-i vii în ajutor, de fapt să ne sprijini, pe mine și pe tata, ca Vișinel să înțeleagă că este de acum membru al acestei familii. Se auzi ușa. Intră Vișinel. Ina surprinsă de apariția sa inopinată, găsi să spună: - E destul de târziu! Băieții mei nu vor să mănânce ceva? - Aș mânca ceva, spuse Vișinel. - Și eu, repetă Mihăiță. Atunci, hai mai întâi la baie să ne spălăm pe mâini! Mama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca Vișinel să înțeleagă că este de acum membru al acestei familii. Se auzi ușa. Intră Vișinel. Ina surprinsă de apariția sa inopinată, găsi să spună: - E destul de târziu! Băieții mei nu vor să mănânce ceva? - Aș mânca ceva, spuse Vișinel. - Și eu, repetă Mihăiță. Atunci, hai mai întâi la baie să ne spălăm pe mâini! Mama și Mihăiță schimbară câteva priviri semnificative. Putea oare numi această atitudine a lui Mihăiță ca fiind un prim pas? Alungă în mod voit pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Lisandru avuseseră grijă ca fiul lor să pășească pragul unor școli pentru a deprinde fie și numai unele noțiuni elementare de scris și socotit. Se gândiseră probabil că în nici într-un caz nu puteau să-i dăuneze. Încet, încet, Vișinel, care era de altfel un copil înzestrat de natură, cu sprijinul constant al Inei și al lui Alex, reuși să depășească unele obstacole privind problemele școlare. * Anii de gimnaziu trecură cum trecură. Spre finalul clasei a VIII-a, apropiindu-se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Vișinel era nelipsit de pe teren. Cel mai adesea, juca pe postul de extremă dreaptă, într-o echipă socotită a fi printre favoritele școlii și susținută febril de o numeroasă galerie nelipsită de pe marginea terenului. Într-o fază a unui joc, Vișinel aflându-se în preajma porții, printr-un șut greșit, rată ocazia unui gol ce părea ca și făcut. Întreaga echipă veni lângă el cu reproșuri, insulte și amenințări. Ba un găligan care repeta clasa a VIII -a, nici el nu știa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
oară, îl apostrofă folosind un cuvânt periferic, de-a dreptul jignitor: - Mă, baragladină, poarta era cât o ogradă și tu nu ai fost în stare să înscrii? Și își însoți spusele de un pumn zdravăn aplicat în plină figură, încât Vișinel se dezechilibră și căzu la pământ. Nasul i se umflă pe dată și fața i se umplu de sânge ce începu să șiroiască ca dintr-un izvor. Alertat la vederea incidentului Mihăiță veni într-un suflet, întrebând vădit îngrijorat și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
meciul se terminase cu un scor nedefinit. Mihăiță îl sprijini pe Vișinel să se ridice, încercă să-i șteargă sângele care se închegase deja pe obraji și pe bărbie și așa, braț la braț, ieșiră amândoi în afara terenului de joc. Vișinel îi mărturisi lui Mihăiță că nu se plânge de lovitura primită; cel mai mult îl durea însă cuvântul acela spus cu răutate, poate chiar cu ură. - Ce cuvânt, Vișinel? - Mi-a spus: baragladină! Tu ai mai auzit un asemenea cuvânt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
O lună de zile încheiată, Alex, alături de Mihăiță, deveniră mentorii săi. Parcurseră împreună întreaga materie, Alex aflându-se uneori în dificultate ca elev al acestei clase. - Dacă aș fi acum în clasa a VIII-a, coleg cu tine, dragul meu Vișinel, nu prea ai fi mândru de mine. Norocul nostru e Mihăiță. Fără el...!? Cât despre mine, cu siguranță aș fi corigent la mai multe materii, poate chiar repetent. Glumea desigur, dar o doză de adevăr se putea afla în spusele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în inima sa un tron cu flori purtătoare ale unei iubiri pătimașe. Ea asemăna chipul iubitului ei cu o icoană vie, la care se închina în toate ceasurile ei de tihnă sau de trudă. Uneori o mai încerca îndoiala că Vișinel, ajuns în alt mediu, o va părăsi, dar acesta, ori de câte o reîntâlnea, reîmprospăta jurământul făcut cu nenumărate sărutări înflăcărate. Atunci inima Voicăi se reașeza pe locul ei, dar nu înceta să aibă un puls accelerat ca după o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de emoții trăite de candidați în preajma marilor ferestre ale liceului. Veni și ziua cea mare. Se afișară listele! Pe cearșafuri mari de hârtie erau înscriși fericiții câștigători ai marii bătălii. Întâlnind numele lor în rândul reușiților, atât Mihăiță cât și Vișinel fură cuprinși de o mare bucurie. Încercară totuși o palidă tristețe, neexprimată, că nu se aflau pe o treaptă mai sus a scării pe aceste pagini. Conchiseră, în cele din urmă, fiecare în sinea lui, că e de preferat să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și o doză de timiditate. Nu voia să-i necăjească nici pe Ina și nici pe Alex, dar nici nu găsea cu cale să abdice de la ale lui. Mihăiță tăcea și asculta. De altfel, lui îi mărturisise de multă vreme Vișinel planurile sale. Voica, ai s-o vezi și tu, e o fată veselă; vorba ei este ca un tril de privighetoare. Eu de fapt nu mă însor cu o fată, ci cu un cântec. Ce poate fi mai minunat!? E
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îi spusese atunci: Ce pot eu să zic? Tu știi mai bine. Dacă ți-e așa de dragă, de ce să te perpelești pe jarul tăcerii? Dacă o vrei de soție, poate e bine să le spui și părinților planul tău. Vișinel tot amânase clipa destăinuirilor și poate nici acum nu ar fi deschis subiectul, dacă nu venea vorba de pașii următori despre care părinții voiau să afle. Discuția dintre Vișinel și Alex, mai ales, se prelungi până aproape de miezul nopții. - Pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]