185 matches
-
mod repetat. Fapta primului a fost încadrată juridic ca vătămare corporală, însă ulterior, pe baza probatoriului și a raportului medico-legal, s-a concluzionat că viața victimei a fost pusă în pericol. Ca urmare, Tribunalul Timiș a emis pe numele lui Vișinel S. un mandat de arestare pentru tentativă de omor și port ilegal de cuțit. Radar l În data de 23 septembrie, la ora 16, pe Aleea Ghirodei din Timișoara, Ionuț I. , de 25 de ani, conducea - polițiștii precizează că era
Agenda2005-40-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/284272_a_285601]
-
-i mulțumi pe toți năzgâmbii lui nepoți, lua de la fiecare rămurica, se prefăcea a o folosi, după care o arunca socotind-o netrebuitoare. Aceasta, aproape stinsă, o dată ajunsă în vatra încă încinsă cu jăratic, se reaprindea. Întotdeauna, la asemenea prilejuri, Vișinel, unul dintre cei mai răsăriți copii din șatră se afla la dreapta, și Voica, o fetișcană plină de incuri, la stânga bulibașei, sorbindu-i fiecare cuvânt ca pe o literă scoasă dintr-o carte sfântă. După un timp, văzând că starostele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dormea, punând pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise, pentru că nu după mult timp avea să înceapă o altă zi, cu alte încercări, sub un cer luminat sau umbrit de multele vicisitudini ale vieții hărăzite acestor nomazi ai pământului. * Vișinel mai zăbovi în preajma corturilor și, din tufele din preajmă, culese mai mulți licurici. Voica, care îl urmărea plină de dragoste, veni către el. El o rugă să deschidă palma și-i depuse, ca și în alte dăți, zeci de scânteioare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
scânteioare vii. Se bucurară un timp de aceste minuni ca mai apoi, împreună, să așeze cu grijă, pe aceleași tufe, aceste mici bastonașe muiate în foc magic, a căror pace fusese tulburată pentru câteva clipe. Voica găsi în gestul lui Vișinel un semn de tandrețe, de afecțiune care ține să întrețină acel foc ce mistuie inimile unor tineri. Apoi se despărțiră, plecând fiecare spre cortul lui. În noaptea aceea, cerul viselor lor fu luminat de mirificele felinare fluorescente. * Într-un târziu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lună și fără stele, soarele se arătă a fi zorit să spele ultimele pete de întuneric ale nopții, umplând cuprinsurile cu lumina lăptoasă a dimineții, trezind toate vietățile pământului să facă primii pași spre o nouă zi. De câteva zile, Vișinel împlinise unsprezece ani. Era aproape un flăcău împlinit, cu ochii mari, deschiși către lume, pregătindu-se a intra în viață din ce în ce mai mult pe propriile sale picioare. În cortul familiei sale, se simțea o oarecare rumoare. Părinții se gândeau că băieții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
își cercetau în taină fiul să vadă dacă ochii plini de vioiciune ai băiatului lor drag săgetau pe vreuna dintre multele fete ce zburdau, de dimineața până seara, prin fața corturilor. În șatra lui Iorgu Stănescu nu era nici un băiat ca Vișinel, cu părul galben numai inele, cu ochii albaștri ca floarea de cicoare și care promitea a fi cu picioarele bine înstăpânite pe pământ. Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de dimineața până seara, prin fața corturilor. În șatra lui Iorgu Stănescu nu era nici un băiat ca Vișinel, cu părul galben numai inele, cu ochii albaștri ca floarea de cicoare și care promitea a fi cu picioarele bine înstăpânite pe pământ. Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp de nădejde al șatrei. Multe codane îi cercetau mersul, gesturile, ascunzând cu grijă vorbele și scânteierile de dor ce se perindau necontenite pe sub sprâncenele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
avusese norocul să-și negocieze fata neprihănită la prețul cerut. Într-o seară, când focul întocmit în fața cortului dădea semne că, o dată cu topirea flăcărilor, își sfârșea poveștile, întreaga familie fiind adunată ciucure în jurul vetrei atât de dragă lor, tatăl lui Vișinel, Lisandru, strică o vorbă: - Mo, tu ai împlinit deja unsprezece ani și ai pornit pe doisprezece; știi că băieții din șatra noastră încep să-și aleagă mireasa? Tu ai găsit, mo, vreo fată să-ți placă? Vișinel răspunse distrat, de parcă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lor, tatăl lui Vișinel, Lisandru, strică o vorbă: - Mo, tu ai împlinit deja unsprezece ani și ai pornit pe doisprezece; știi că băieții din șatra noastră încep să-și aleagă mireasa? Tu ai găsit, mo, vreo fată să-ți placă? Vișinel răspunse distrat, de parcă întrebarea părintelui său fusese o glumă: - Mie îmi plac toate fetele din șatra noastră: și Zina, și Mara și Coța. - Trebuie să te oprești la una, ca să ne putem număra galbenii trebuitori și după aceea să pornim
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe Voica, și mi-e așa de dragă...! - Teama ta nu e departe nici de mine, dar cine ne oprește ca mai întâi să punem binele la plug, răul să-l lăsăm undeva uitat, departe de noi, în altă arătură... Vișinel scoase un oftat, încât toți cei prezenți în jurul lui avură impresia că se stinseseră și ultimele licăriri de viață ale focului din vatră. Cu toate că, întunericul supărării cuprinse sufletele părinților săi, aceștia nu voiau să-și exprime temerea în cuvinte. Rafira
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aducă odihnă în trupurile și gândurile ostenite de griji. A doua zi, pentru a nu răscoli tristețile alungate o dată cu noaptea care trecuse, nimeni nu mai pomeni despre fata lui Vijelie ce ar fi putut sau nu să devină mireasa lui Vișinel. Alte treburi îi mânau pe Lisandru și Rafira, ca și pe oamenii șatrei, pe drumurile vieții lor pline de atâtea hârtoape nevăzute. * Vișinel începu să-și adune câteva scule, puse nicovala în fața cortului și continuă să lucreze la o tingire
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se întoarcă la treburile sale, dar câinele se lipi de el, mai voia să fie mângâiat, dezmierdat. Îi plăcea vorba dulce a stăpânului său și nu se îndupleca să-l părăsească, cu toate insistențele băiatului. Văzând că patrupedul căuta hârjoană, Vișinel îl lăsă în plata Domnului și, apucând zdravăn ciocanul în mâna dreaptă, cu stânga ținând de un capăt tabla buclucașă, continuă să finiseze lucrul început. Cu fiecare lovitură, urma ciocanului înscria un cerculeț, creând un mic medalion strălucitor, ca la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
apăruse. În oglinda tipsiei se profilase chipul unei fete. Stătu câteva clipe pentru a se dumiri. Era ea, Voica, ea era, fără nici o îndoială. Chipul persista pe fundalul tingirii sale cu tandrețe, având strălucirea unei ființe venită din lumea poveștilor. Vișinel nu se putu abține și-și strigă bucuria cu glas tare: - Mamă, mamă, vino repede, vino! Rafira ieși alarmată din cort, crezând că băiatul se accidentase, că pățise ceva de vreme ce o chema cu atâta zor. Ce altceva ar fi putut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ar fi putut să creadă, când Vișinel o chema cu o voce în care glăsuia parcă un foc pârjolitor. Ajunsă lângă el, îl cercetă cu de-amănuntul. Într-o clipă, îi învălui întregul trup și, văzându-l teafăr, răsuflă ușurată. Vișinel o privi întrebător dar, în același timp, îi arătă tigaia ce prinsese în interior un contur imaginar, pe care mama sa o privi cu un interes aparte. Rafira văzuse la viața ei atâtea obiecte de aramă, dar aceasta era prima
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
adevărat, e frumoasă, sunt tare făloasă de tine, mo! - Mamă, mamă, insistă băiatul, ochii tăi nu văd nimic pe fundul ei? Mamă-sa îi făcu plăcerea, se uită la tigaie, se uită la băiat, dar nu putea ghici unde voia Vișinel să ajungă. în cele din urmă zise: - Ce vrei tu să văd, dragul mamei? Băiatul luă tigaia în mână, se ridică în picioare și cu degetul arătător creionă portretul ce i se arăta doar lui pe fundul tipsiei. - Nu vezi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
e Voica, e chipul ei! Rafira îl mângâie alintător pe creștet, a înțelegere, nu rosti nici un cuvânt, însă fața îi înflori într-un zâmbet binevoitor. Apoi intră în cort, nu înainte de a-l mai privi o dată pe băiatul ei drag. Vișinel rămase cu tigaia în mână, privind imaginea fetei atât de dragă lui. Neîndoios, numai el o vedea! Era întocmai Voica așa cum o văzuse el în dimineața acelei zile, când venea cu căldările pline cu apă proaspătă de la o fântână, de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile sale unduitoare. Iubirea îi dă îndrăgostitului impresia că el e stăpânul lumii și că dincolo de el nu mai există nimeni și nimic. În această postură se afla și Vișinel în dimineața aceea. Dacă nu putea s-o vadă nici mama lui, probabil nici altor ochi iscoditori nu li se arăta. Asta era bine! Voica trebuia să fie numai a lui, să i fie mireasă, iubirea inimii, dragostea pentru o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de tihnă când ochii săi scrutau locurile împrejmuitoare. În seara aceea, purtat de gânduri, uitase că are pipa în mână. Când voi să tragă un fum, își dădu seama că pipa i se stinsese de multă vreme. Văzându-l pe Vișinel în preajmă, îl rugă să-i aducă un cărbune să-și aprindă luleaua. Nu atât că n-ar fi putut întinde mâna să ia un bețigaș, dar îi era nespus de drag acest flăcăiandru isteț, ai cărui ochi îl umpleau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ia un bețigaș, dar îi era nespus de drag acest flăcăiandru isteț, ai cărui ochi îl umpleau de albastru. Când primi rămurica înflorită de jar, îl apucă de mână și-l reținu un timp lângă el. - Ce mai faci tu, Vișinel mo, știi să spoiești un cazan? - Cum să nu, bunule, ba încă cum! - Ei, bravo, bravo! înseamnă că am scăpat de toate grijile la bătrânețe, glumi el. Să deprinzi și meșteșugul spoitului, dar să știi că alămitul e adevărata noastră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Rafirei, femeie din șatra mea, nu l-am luat îîn rang, în șatră fașă cu toții de la spital? Nu noi l-am crescut, l-am botezat în legile noastre și atunci când a fost bolnav, i-am schimbat numele din Radu în Vișinel ca să-l scăpăm de toate bolile? Eu l-am botezat și a doua oară, trecându-l peste foc și la răscruce de drumuri... De atunci, băiatul nu a mai fost niciodată bolnav și uite ce flăcău se zidește pe zi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Rafira mama băiatului, scrie în acte la bulibașa nost’! Locotenentul nu dădu atenție intervenției acelei femei înțepate, căreia i-ar fi atribuit o vorbă grea, dacă nu s-ar fi aflat în asemenea circumstanțe, și continuă: - Cum te cheamă, frumosule? - Vișinel, dom’le. - Cum ai spus? - Vișinel, repetă băiatul, oarecum mirat de nedumerirea omului legii. - Ce nume e și acesta? - E numele meu, așa a vrut mama. Pe bunica mea o cheamă Vișinica. Locotenentul nu se putu abține și râse cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la bulibașa nost’! Locotenentul nu dădu atenție intervenției acelei femei înțepate, căreia i-ar fi atribuit o vorbă grea, dacă nu s-ar fi aflat în asemenea circumstanțe, și continuă: - Cum te cheamă, frumosule? - Vișinel, dom’le. - Cum ai spus? - Vișinel, repetă băiatul, oarecum mirat de nedumerirea omului legii. - Ce nume e și acesta? - E numele meu, așa a vrut mama. Pe bunica mea o cheamă Vișinica. Locotenentul nu se putu abține și râse cu poftă. Apoi, în sinea sa își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu era un simplu vis ce se putea spulbera ca toate visele frumoase în zori de zi. Se întrebau mereu: Acesta să fie oare copilul nostru? La plecarea copiilor din biroul comandantului Ina îi conduse cu ochii, mai ales pe Vișinel, având inima strânsă ca un ghem de emoție, cu sufletul lăcrimat ca orice mamă care acum își adunase toate nădejdile într-un singur buchet. Își găsise oare fiul? Și dacă da, cât de puține lucruri știa despre el! Rafira se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
stăpânire pe întreaga incintă. Copiii se arătară rezervați. Singura scânteiere de bine, ce lumina încăperea, era zâmbetul binevoitor al lucrătorului Ministerului de interne. Rămași numai cei maturi în încăpere, Ina îi solicită colonelului posibilitatea de a-i adresa mamei lui Vișinel câteva întrebări. I se acceptă intervenția: - Te cheamă Rafira, nu? - Da, așa mă cheamă, doamnă! - Uită-te bine la mine, mă mai cunoști!? - De unde să vă cunosc, doamnă? - Din maternitate, ții minte, aveam paturile apropiate... când... Nu mai continuă. Rafira
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Și Ina îl creionă mental pe băiatul care cu câteva clipe în urmă se aflase atât de aproape de ea. Se simțise rănită că acesta îi respinse gestul ei de tandrețe. Când voise să-l alinte pe creștet, în clipa aceea Vișinel se retrăsese sub aripa Rafirei, de parcă ea ar fi vrut să-l lovească. Rafira privise scena ca pe una neavenită, dar nu reacționase în nici un fel. Ina continuă: - Rafira dragă, cineva... povestea aceasta e mai lungă... Stăpânindu-și cu greu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]