4,489 matches
-
din fericire, pe de altă parte, "ceia ce vor întra în vie (...) pentru șcaț să mănînce numai poame, să nu se certe". Bogăția și importanța terminologiei viticole la români poate fi ilustrată și prin mulțimea denumirilor populare ale soiurilor de viță și de struguri. În dicționarul etnobotanic al lui Al. Borza, sînt cîteva sute de termeni de acest fel, provenind din straturi etimologice diferite, de la cei foarte vechi pînă la împrumuturi moderne; citez doar cîțiva, și pentru expresivitatea lor intrinsecă: Afumată
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
vinicol, vinificabil, vinotecă - inventarul familiei lexicale crește desigur și mai mult. Rămîne oarecum surprinzător faptul că nu avem multe locuțiuni și expresii formate cu termenii din sfera viticolă; dintre puținele existente, una cu adevărat ingenioasă - a lucra în foi de viță "a manipula, a unelti abil" e legată de practicile culinare. Vinul nu lipsește, totuși, din proverbe - împărțite ca de obicei între elogiu și condamnare; cine recitește capitolele despre beție din Anton Pann poate regăsi cu plăcere destule variații pe aceeași
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
mâini, se agita și se oprea la intrarea în mahala. Făcea câțiva pași și se proptea în geamul lui Victor. Îl înjura pe cinste, își spăla toate măruintaiele, îl înjura de mamă și apoi pleca numai împins de la spate de Vița, mă-sa, către casa lui de lângă concertul cu broaște. Victor era mai agresiv. Se proțăpea pe picioare, până la Chioru, în dreptul ușii, și până nu-i spărgea un geam, nu se lăsa. Atunci, Converse, fiul cel mai mare al lui Chioru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
serii soarele o amână. ,, Sigur e Nichita, l-ai văzut și tu!’’, ,, Ce vrea ploieșteanu ăsta-n Maramu’’ ? ,, Ce caută Flora, spune-mi, la Vișeu? ’’ ,, Frigul și iubirea, păgubind mereu’’. Caută mărgeaua de la o zgărdiță, Cum o poart-aicea fetele de viță, Ce rotesc,o, aprig jocul vieții, gureș, Cum e obiceiul de prin Maramureș. Liguriei II Ce aș putea să-ți scriu ce nu s-a scris, Pământ puțin și stâncă peste goluri, De unde-și iau puterea, tragic vis, Crestatul golf
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
să țin seama de tine, vrăjeală spurcată ce ești! Ești o fiară mică și proastă, ești prea tînăr pentru mine, femeile se maturizează întotdeauna mai repede. Se masturbează, era să spun. Și Olga alergînd, mai întîi, prin grîu. Apoi, prin vița de vie. Și, la urmă, prin porumb. Oho, dar știu că am alergat ceva. Am transpirat ca un elefant pe muchia junglei. Și foșnește porumghele. Păpușoiul scoate un sunet de zici că-i o morișcă de vînt p-acolo. Sau
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
după calcule astrale, se constatase că muncitorii, beți, plasaseră megaliții geșit. Solstițiile și eclipsele nu mai cădeau în zilele prevăzute. Regele timpului se mîniase îngrozitor, îi trimisese imediat pe meșteri la Zamolxe și interzisese, într-un moment de rătăcire, cultura viței de vie. Relațiile cu vecinii, care importau masiv din vinul dacic, se răciseră pînă la incidente de graniță. Prefectul roman își instalase acolo un fel de palat de justiție în aer liber și judeca pricinile de patru ori pe lună
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
câmpiile și munții au ajuns la marginea orașelor. Poate vor intra în case. Deși nu puteau fi sigur de nimic. N-ar fi crezut, de pildă, că îndoiala e o pasăre ce zboară atât de sus și nici că foile viței pot cădea la prima adiere a gerului. Mai rămâneau, desigur, resturile sățioase ale cinei și vinul ce udă paginile cărții cu lacrimi de sânge. Și foșnirea primăvăratică a duminicii. V. ( Coda ) Acum în Răsărit e o lună întunecată și în
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
oamenii, mai rezistîm Pe banca mea de lemn din grădina plină de pomi se scorojește lacul de anul trecut de multă nefolosire și masa de ping-pong se curbează câte puțin după fiecare ploaie care o spală Frunzele pomilor și ale viței de vie se pătează în alb și galben de fel de fel de boli ce infestează vegetația orașului câinele mi-a murit și el de un cancer al sângelui, doar noi, oamenii, mai rezistăm cât mai rezistăm Cât ni se
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
trezi și Dumnezeu și, ca pe cei mai păcătoși hoți, ne va chema la ordine. Sau va pune ordine în Ordinea Sa. - Și tu vei lumina, ca-n Ziua Dintâi! - Vom fi cu struguri în mână și cu frunză de viță de vie pe vas! Veșmântul gol Doamne, fire cu fire ai împletit, pânza veșmântului ai țesut, după respirația ei l-ai întins și după mișcările ei l-ai lăsat să fluture, desenând orbitorul tipar într-o tablă de carne, într-
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
mijloc e gol doamna nu este - cu trupul - de față deși cei doi continuă să o flancheze ca două oglinzi paralele. și toți trei privesc tăcuți înainte spre alți doi bărbați care joacă șah în tăcere sub o boltă de viță de vie curbată peste ei. și vița de vie pogoară din când în când o jordiță verde și-nmiresmată și confiscând o piesă sau alta de șah o mută într-un loc sau altul din spațiu. La Marienbad, anul acesta
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
trupul - de față deși cei doi continuă să o flancheze ca două oglinzi paralele. și toți trei privesc tăcuți înainte spre alți doi bărbați care joacă șah în tăcere sub o boltă de viță de vie curbată peste ei. și vița de vie pogoară din când în când o jordiță verde și-nmiresmată și confiscând o piesă sau alta de șah o mută într-un loc sau altul din spațiu. La Marienbad, anul acesta În veranda ospiciului din Marienbad doi bătrâni
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
a navei care-și are scris pe bord, numele meu, cu litere latine.. Bogliasco Sus Apenini, jos -ape (în clocot argintiu ) abia de mai încape șoseaua, șarpe viu. In munte sunt terase pe unde cresc lămâi, măslinii între case, au vița căpătâi... Acolo două zile am stat la San Bernard, un sat ligur cu vile dar fără niciun gard... Biserici mici pe stâncă, stropite de resac, în golfuri- pace încă din augustul veac. în jur ca-ntr-o poveste, unde-am
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
Tatăl și Fiul, Duhul Creator. Nu pe nisip, pe scoarța lavei, Pășește primul heruvim, Ligurie, de Domnul Slavei Trasată ești, contur sublim. Și golfuri mici mai sapă încă De râd ca gropile-n pomeți, Măslinii-i urcă și pe stâncă, Vița de vie o cațără-n scaieți. Ești arc întins, atingi și norii, Un țărm abrupt și nematern, Săgeată-n infinit, navigatorii Sunt fii expulzați, exil etern. Marină, faima ta întreci-o Pe cea sticlind cu Marco Polo, Aprinde-același dor libeccio
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
Hațeg, Eroul Rună din Tărâmul Celor Zece Kogaioane. Să mergi cu Treimea Cavalerului Kabyr La Preoteasa Lunii, Lune Cernacotis Râmșei, La Vrăjitoarea lui Zagreus cu cagula trasă pe față, du-te, Ia-ți Caduceul Mesagerului Sacru al Grâului și-al Viței de Vie, "Al holdelor și-al podgoriilor." Mergi la Arborele Vieții, Butucul Runic Celest, Pe care urcă vrejul de hamei, lăstarul sacru, Cere-i Merindea Poamei de pomana Omului cea de drum lung. Și dintr-odată s-a dus, s-
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
țară la jumătatea anilor ’90 și descoperă că, de fapt, fusese înfiat. Va face niște investigații și o va afla pe mama adevărată, apoi chiar și pe tatăl său (aceștia nu trăiau împreună): Radu Popescu - Călărași, un personaj decadent de viță nobilă, care îi va încredința un foarte ciudat jurnal. Citind aceste însemnări, îi va atrage atenția Puiu Ozias, un bătrân de 100 de ani, amant al mamei lui Radu Popescu, bunica lui Naidin. Acest misterios Ozias, văzut ca „martorul cel
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
sale, creionează, cum nu se poate mai bine portretul spiritual al lui Constantin Țoiu și sugerează zonele în care trebuie căutată specificitatea scrisului său. Textele propriu-zise din acest prim volum memorialistic nu sînt necunoscute cititorilor consecvenți ai autorului Galeriei cu viță sălbatică. Majoritatea dintre ele au fost publicate în „România literară”, la rubrica Prepeleac, din anul 1989 pînă astăzi. Altele au apărut în „Cotidianul”. Strînse acum laolaltă, toate aceste fragmente aparent disparate dobîndesc o impresionantă coeziune constituindu-se într-o inedită
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
și o pierdere națională”14. La mormântul poetului, Iacob Mureșianu, prietenul și colaboratorul său, declamă o odă funebră în care se menționează pentru prima dată caracterul profetic al celei mai bune părți din lirica sa: „Profet măreț sub soare de vița Romei veche/ Erede 15 al virtuții poporului faimos,/ În farmec de viață cu ani n-avu pereche/ Resonul 16 lirei tale, poete glorios!/ O nație în doliu îți cântă reînvierea/ Când corpul tău se pleacă țărânei în mormânt/ Tirana moarte
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
Petrescu, Duminica orbului. Ceea ce, mărturisește autorul într-un scurt Avertisment, nu era cazul. Duminica muților fusese bine primt de Lucian Raicu, nu și de Marian Popa sau Cornel Regman, de pildă. Acesta din urmă, în cronica sa la Galeria cu viță sălbatică, se arăta de-a dreptul impresionat de evoluția scriitorului și considera Duminica muților o literatură "subțire", "cu story-oare de magazin ilustrat", un volum cu personaje botezate rizibil și care anunța prea puțin romanul de după. Eu însumi am avut dintotdeauna
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
anunța prea puțin romanul de după. Eu însumi am avut dintotdeauna o reținere față de onomastica oarecum jenantă a personajelor lui Constantin }oiu, dar nu știu dacă Râsu, Câinele, Fi, Mesia sau Coco sunt nume mai neinspirate decât cele din Galeria cu viță sălbatică: Bunghez, Spuderca, Amfilofia, Praxiteea, Rorică, Sumbasacu ș.cl. Îmi este însă foarte clar că prozele de aici nu sunt cu nimic mai prejos decât romanele, ba dimpotrivă, le-am citit fără eforturile cu care, mărturisesc, citesc romanele perioadei nu doar
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
se promitea că voi fi dus să văd trăsurica, struțul mai ales, dacă, firește, voi fi cuminte și-mi voi bea până la fund ciocolata cu lapte. Sceptic, ca tot românul - cauza fiind, după sinteza de care tocmai am vorbit, vechimea viței -, nu prea credeam, și poate tocmai de aceea, n-am văzut, până la urmă, struțul. Ulterior am mai însumat câteva rateuri majore, cărora cu chiu cu vai le-am supraviețuit superb... Tragedia fundamentală a anilor �30-'40 ar fi fost, în
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
spânzurătoare pentru că fură sigiliile unui trezorier. În ceea ce-l privește pe Gilles de Rais, imaginarul popular l-a transformat în căpcăun. Facem acum un salt peste timp de câteva secole și îl cunoaștem pe Balthus Zaminski, un căpcăun parizian de viță nobilă. Strămoșii lui fuseseră aristocrați polonezi. Căpcăunii care supraviețuiseră Inchiziției se civilizaseră, deprinseseră meserii onorabile și se amestecaseră cu oamenii, purtând costume, plătind cu cărți de credit și folosind calculatoarele. Balthus al nostru este însă stăpânit de instinctele sale de
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
profitorilor tranziției. Soluția alegerilor anticipate este, în aceste condiții, singura carte pe care echipa din jurul lui Băsescu ar trebui să meargă. Orice compromis, orice speranță că vor beneficia pe parcurs de sprijinul celor care acum îl joacă-n foi de viță e, uman, naivitate și, politic, imbecilitate. Pesedeii sunt nu doar stăpânii mecanismelor administrative de la suprafață, dar mai ales ale celor din subterană. Ceea ce înseamnă că a-ți face iluzii în legătură cu intențiile lor echivalează cu a înainta în pas de marș
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
ultim al revistei (3-4/2004) este și el demn de atenție, structurat pe tema cărților de mare succes ale anilor �70-�80, propuse acum recitirii și eventualelor revizuiri. "Best-seller-uri estetice" numește redacția romane precum Vânătoare regală, Animale bolnave, Galeria cu viță sălbatică, Vocile nopții, Cel mai iubit dintre pământeni, Viața pe un peron, Biblioteca din Alexandria care, într-o măsură sau alta, pentru mai mult sau mai puțin timp, acum 30-35 de ani, s-au aflat în centrul atenției lumii cititoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
băutura magică Red Bull. Se reped la șoferi de-a dreptul fioroși, dau din mîini, se încruntă, țipă dacă nu pricepi de ce te tutuiesc și așa mai departe. Am preferat să merg pe jos, ascunzîndu-mă pe sub bolțile copacilor, frunzelor de viță care ies sălbatic de prin curți, pe sub acoperișuri sau pe sub teii înfloriți. Doamne, ce mai mirosuri! De toate felurile. Depinde de loc și de noroc. Dacă nasul este mai dotat, atunci, ghinion! Ciudată vreme" ca și vremurile. Străzile mici mă
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
ar fi unul dintre ele, sub semnul încrezător al neprihănirii echivalate cu beția tuturor celor ce ființează: "Nu te mai plînge; vorbește un înger/că totul e bine că toate-s în toi/ sărutul dumnezeiescul altoi/ al zilei ce spumegă" (Vița). O senzorialitate dezlănțuită își spune cuvîntul, o exuberanță a asociațiilor (mod de-a da replică prolificității naturale) care îmbrățișează ca o acoladă vîrstele ființei. Nu e doar o "întoarcere spre natură", un rousseauism liric, ci o provocare a acesteia prin
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]