76 matches
-
împărat. Există, însă, un Octoih slavon, în care se menționează că: “În anii împăratului Baiazid luară turcii cetatea Chilia și cealaltă [cetate], Belgradul <Cetatea Albă>... iar împăratul Ștefan nu merse la război, ci îi așteptă la Oblucița, iar turcii fură vicleni și nu veniră la luptă, ci se așezară sub Cihlia...”. În mentalitatea medievală, împăratul este mai presus de rege, iar această ierarhie odată acceptată, a fost foarte greu ca cineva să devină rege sau împărat, fără o recunoaștere mai întâi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fi victorios este una sufletească, și anume sinceritatea. Omul nu ascunde nimic din sine, se prezintă întreg în toate confruntările, nu ocolește ceea ce este de obicei ocolit, pune în cuvinte tot ce există ca obiect sau subiect de luptă, nu viclenește adevărul, nu-l înjumătățește, nu-l evită. Asemenea discuții cu sufletul deschis, cu cărțile deschise, sub ochiul luminos al rațiunii îl fac de obicei pe înțelept să fie atrăgător. Iar la ora de față cred că numai astfel se pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
teoreticește (rar) - - - - - 0 ticăloșește (înv.) - - - - - 0 tinerește 1 2 - - - 3 tovărășește (C) 6 - - - 2 8 trupește 9 - - - - 9 turcește 9 7 1 - 1 18 țărănește 4 - - - - 4 țigănește 22 - - - - 22 ungurește 26 1 - - 4 31 văcărește (I) - - - - - vânătorește - 2 - - - 2 viclenește (DILR 2007) - - - - - 0 vitejește 11 1 - - - 12 voinicește 17 2 - - - 19 volintirește (înv.) - - - - - 0 volnicește (înv.) - - - - - 0 vrăjmășește (înv.) - - - - - 0 vremelnicește (înv.) - - - - - 0 vulpește - - - - - 0 vulturește - - - - - 0 ANEXA III Expresiile lexicale adverbiale în corpus (compatibilitatea semantică a adjectivelor cu principalii
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
cu certitudinile lucidității și gândul morții (Meditație, Cimitirul, Suferința: „La umbră,-n întuneric, gândirea-mi se arată / Ca tigrul în pustiuri, o jertfă așteptând, / Și prada îi e gata... De fulger luminată, / Ca valea chinuirei se vede sângerând”). În „cursele viclenești” ale vieții, dragostea nu aduce decât înseninări trecătoare (Eliza, Reveria, Așteptarea). Le urmează curând tristețea despărțirii și accentuarea singurătății (Suferința). Inferioară altor orientări ale poeziei sale, erotica se menține grație unei anumite candori a mărturisirii, la care participă uneori și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
latent). „Judanul e din fire speculant”, scria Costache Negruzzi la jumătatea secolului al XIX-lea. Un exemplu elocvent de cărturar și om politic care a preluat asemenea stereotipuri simpliste (de genul „evreii trăiesc din Înșelă ciune”, „ei sunt inteligenți, dar vicleni” etc.) este istoricul Nicolae Iorga. Și a făcut-o nu atât În cărți savante de istorie, care se adresau elitei intelectuale, cât mai ales În articole incendiare, publicate În ziarul său Neamul românesc, răspândit gratuit În 1906-1907 În satele din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Îl conducea, la rubrica sa permanentă „Chestiunea țărănească și evreii noștri” : „Evreii din România, mai ales cei din Moldova, trăiesc din comerț, din schimb, din Înșelăciune În paguba altora și se feresc de orice muncă grea. Ei sunt inteligenți, dar vicleni și, urmărindu-și numai interesele, caută să corupă moravurile. Sunt răzbunători și cruzi, câtă vreme nu simt un pumn viguros apăsându-le pe ceafă...” (sublinierile Îmi aparțin). „Pumnul viguros” căruia Îi simțea lipsa marele istoric nu a Întârziat să lovească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
purtând blană de vulpe la pălării”, spune un personaj dintr-un roman cu subiect românesc, scris În 1939-1940 de prozatoarea britanică Olivia Manning. „Așa li s-a ordonat cu sute de ani În urmă, pentru a arăta că sunt la fel de vicleni ca o vulpe. Astăzi se amuză și Încă o poartă. E adevărat că sunt inteligenți, dar se țin deoparte ; nu fac nici un rău nimănui” <endnote id="(789, p. 122)"/>. Și F. Brunea-Fox a recurs la această asociere, Într-un reportaj
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
purtând blană de vulpe la pălării”, spune un personaj dintr-un roman cu subiect românesc scris În 1939-1940 de prozatoarea britanică Olivia Manning. „Așa li s-a ordonat cu sute de ani În urmă, pentru a arăta că sunt la fel de vicleni ca o vulpe. Astăzi se amuză și Încă o poartă. E adevărat că sunt inteligenți, dar se țin deoparte ; nu fac nici un rău nimănui” (789, p.122). Și publicistul F. Brunea-Fox a recurs la această asociere, Într-un reportaj din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lor, ceea ce vrea să spună că nu sunt decât agenții ei; căci ce considerație oare, ce simțământ ar putea să lupte pentru ei împotriva siguranței lor actuale, de care au legat speranța viitorului ? Pentru a crede că domnii nu sunt vicleni față de suveranul lor, ar trebui sau să închidă ochii în fața evidenței faptelor care stabilesc devotamentul lor către Rusia, sau să se pretindă că intențiile acestei puteri față de Turcia sunt prietenești și binevoitoare... ... A trebuit să intru în aceste amănunte mai
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
n-ar fi sigură. Vești de felul acesta îmi înveninează ceasurile. Săracă țară rămasă în urmă, cu conștiința cetățenească așa de scăzută, în care demagogia face atâta rău. Prostia și-a dat mâna cu inconștiența ca să slujească fie neisprăviți, fie vicleni. Mâhnirea sporește când văd, într-un stat nou cum e cel ceh, atâta ordine, energie și simț practic. Situația Cehoslovaciei e cu mult mai grea, fie din pricina Germaniei, fie din pricini lăuntrice. (Slovacii și minoritățile dau raporturilor de aici mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
absențe), în cuprinsul căreia orice deosebire ontologică se pierde în confuzia haotică a tuturor valorilor și sentimentelor: „Vă vom chinui, vă vom ucide și vom râde / pe urmă vom fi uciși și se va râde / suntem destul de bătrâni și de vicleni / să nu ne pese / totul e adevăr, chiar și minciuna / totul e minciună, chiar și adevărul - / întunericul se face singur.” Privirea amar-retrospectivă, ajunsă la capătul lumii, devine viziune întoarsă, urzind peisaje postapocaliptice, prin care poetul rătăcește ca un strigoi: „Noapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
organizări a societății, a perfecționat numai o parte din oameni, cei mai mulți sunt numai spoiți, și simțul natural, perind supt această mască fără fond (subl. ns.), lasă un gol ce-l ocupă superficialitatea și minciuna”. Ochiul moralistului identifică „egoism”, „indiferență”, „profanațiuni”, „viclenii”, „șaralatanii”: Însă accentele elegiace sunt abandonate subit. Boerescu părea să găsească În progres explicația consolatoare: „În fine toate acelle societăți, cari sunt destinate ca prin experinția lor să ajungă la veritate, cată a trece din fatalitate prin toate aceste mizerii
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
a Doamnei Oltea dintr-o altă căsătorie; un alt cumnat, postelnicul Șendrea, bărbatul Mariei, va muri - am văzut - în 1481, în războiul de la Râmnic), care se arătase indolent în capturarea unor inamici 63 (o cronică afirmă că l-ar fi viclenit pe Vodă în lupta cu ungurii, din 1467, de la Baia; trădătorul de atunci pare să fi fost Crasnăș 64), Alexa stolnicul, Negrilă paharnicul 65 „și alții mulți”. Voievodul avea acest drept. Poruncile lui puneau în mișcare uneltele aducătoare de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
niște frînghii Dulce-mpletite-n mușchi albi spre bărbați. Cu limba scoas-o clipă îi înjunghii Și-i lași pe fundul ceștilor cu zaț. De-aceea milogesc prin urbea strîmtă Doar-doar ți-oi prinde sufletul în laț. Ci-n loc să ne luăm vicleni la trîntă, Ne-om dărui-n cadelniți, cu nesaț, Tămîiele plăcerii fumegînde Și n-am mai zăbovi-n scîrbave pînde Ca să ne-mbrățișăm oricînd, oriunde.
Sonetu- ndrăgostiților bezmetici by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15368_a_16693]
-
ar fi ea filozofic. Este o realitate în care Eu și Tu au consistentă, se întîlnesc, oricît de efemera și de suava, impalpabila acea secundă a întîlnirii. Baudrillard ne propune să fim stoici, prin asta înțelegînd, de fapt, să fim vicleni: "dacă lumea este fatală, să fim mai fatali decît ea. Dacă este indiferență, să fim mai indiferență decît ea. Trebuie să învingem lumea și să o seducem printr-o indiferență cel putin egală cu a ei." Cui se simte în
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
în memoria subsemnatului începînd cu anul 1940 erau, după toate probabilitățile, identice cu priveliștea din 1938, cînd a fost terminată instalarea monumentelor în chestiune. De bună seamă asta văzuse și "Titanul și Părintele sculpturii moderne", cum obișnuim a-l numi, viclenindu-l totuși, asta văzuse și-i plăcuse! De ce să-l înveșmîntăm azi într-o haină "modernă", însă prea largă, întristător de inadecvată? Ne intrigă și altceva. Introducerea a două rînduri de scări dinspre digul originar spre Masa Tăcerii, de-a dreapta
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
Dumnezeu că n-au minte să-l înțeleagă căile, nu le mai rânduiește o îndreptare prin încercări în lumea aceasta, ci osânda în cealaltă. Necazurile vieții sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu către oamenii mai grei sau mai vicleni la minte", aflăm din cartea " Învățături ale Părintelui Arsenie Boca".
ARSENIE BOCA: Cine sunt oamenii care NU au necazuri. “Pe ei i-a lepădat Dumnezeu” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25207_a_26532]
-
tipul ăla, e o vulpe, o vulpe ecologică, de primă mînă... Vulpe? Vulpe ecologică? De primă mînă? Eu de obicei nu gîndesc cu asemenea cuvinte, dar acum mi se par potrivite. Da, mîine o să vorbesc cu Wilkins. O să ne tîrguim viclenește, dar fără compromisuri. Fără compromisuri. O să improvizez. O să joc tare, nasol, murdar, depinde cum dă cărțile. O să le țin pe-alea fierbinți în mînecă, și-apoi cîteva, dar fără compromisuri! Dacă vor s-arunce o regiune la crocodili, asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care respectă caracterul propriu și libertatea de manifestare a oricărui alt geniu național 40 {EminescuOpXIII 41} contractează prin aceasta el însuși dreptul de a fi respectat în toate ale sale și când Vasile Vodă Lupul poruncește ca "Cel ce-și viclenește moșia și neamul, mai rău decât ucigașii de părinți să se certe" el stabilește prin aceasta solidaritatea între români, făcând din fiecare un ostaș deștept al naționalității sale. [26 ianuarie 1882] ["ÎNTR-UN LUNG ARTICOL"] Într-un lung articol, prin
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
suplică: Voturile noastre, la alegerea de delegați la care am fost chemați în zilele de duminică și de luni 10 - 11 aprilie curent, au fost furate din cutia de vot, în care au fost puse și înlocuite cu altele, scoțîndu-se viclenește delegați pe care nici i-am visat, pe cari nu-i știm, străini, venetici pe care nu-i voim. Cu toți, sute de oameni!, am votat într-un fel; și din cutie apoi am văzut că iese altfel! Unul venea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
azi urnim Domnia pe umerii fiului nostru Ilie Vodă, vrea să aducă bănuieli asupra creștetului Nostru. Vezi, Jurgea, cine-i, că-i vom face noi județ pe urmă. Direptatea e adunată numai de-a binele, ca să mustre pe cei ce viclenesc Domnia. (văzînd pe Ringala intrînd) Fii-mi binevenită, Doamnă. RINGALA Bună să-ți fie inima, Măria Ta. RIN-GALA, cu un șoimar după ea cu șoimul pe umăr. ȘOIMARUL Spun drept, înaltă Doamnă. În codrul singuratec Pe când dormea-i făcea umbră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Trebuie să ne deprindem și cu turcul pe toți vecii Cum s-au dat [pe] brazdă astăzi pîn' și frații noștri, grecii, Ce au multă-nvățătură... alt neam, nu ca moldovenii... - Ba să mă ferească sfântul ca să fim ca ei... Viclenii Sânt a turcilor iscoade, vânzători de țări și neamuri. - Alelei, Moldovo dragă, darea turcului e grea, Trebuia s-aduc pe grecul ca să știe cum s-o ia. Un viclean trebuie-acuma... Moldoveanul este prost, Ce mi-e * daca-avu sub Ștefan
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
denn nehmen [sau] Es muss auch solche Kautze geben Istorie ciudată! Timpii se iau de păr și se trag îndărăt. Trecutul e viitor și viitorul trecut. Anul 15... a furat pe anul 1870 într-un mod oribil și cu precauțiunea viclenește zâmbitoare cumcă n-are să fie recunoscută. Odată... în timpi mari... în anul 1870 trăia în România un scriitor care se ocupa, din principiu și meserie, cu chir Gocovei, întunecoasă bufniță ce cutreiera tribunalele României, care, -n loc de "cocoveau! " îngîna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cele de cuviință, după împuternicire, cu dreptate, dar și cu grijă pentru cele ale Măriei Sale. Poate-or mai veni și alții, că la luat se-ndeasă toți, cu rând și fără rând. Fii cu băgare de seamă, că unii îs cam vicleni, de care tagmă nici aici, nici în altă parte nu duce lumea lipsă. Când apune soarele, oi fi și eu înapoi. LIANA: Toate s-or petrece după voia și după porunca dumitale, mamă Ilincă. ILINCA: Eu porunci nu dau, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din această groapă. Își impuneau prin urmare să nu se gândească niciodată la termenul eliberării lor, să nu se mai întoarcă spre viitor, și să țină mereu, ca să zicem așa, privirea plecată. Dar, firește, această prudență, acest mod de a vicleni durerea, de a băga sabia în teacă pentru a refuza lupta, erau prost răsplătite. În același timp în care evitau o prăbușire de care se fereau cu spaimă, ei se lipseau într-adevăr de aceste momente, la urma urmelor destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]