25,809 matches
-
este numai Bucureștiul. După aproape treizeci de ani de când nu am mai fost în Montmartre, cartierul artiștilor de pe timpuri arată foarte neîngrijit. Metroul ducând într-acolo e o ciorbă de microbi. Ce mă irită este gândul că victoria, trecătoare, dar victorie, în alegeri, a politicianului foarte de dreapta se explică, de fapt... Parisul merită o slujbă. Paris vaut une messe, spunea navarezul, Henric IV, înjunghiat de Ravaillac și a cărui statuie călare de lângă Pont Neuf totdeauna îmi vine să o salut
Reflexe pariziene (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14877_a_16202]
-
despre perioada specificată în subtitlu, ea conține consolidarea națiunilor, independența lor, pînă la formarea statelor moderne așa cum apar ele la �ieșirea" din cel de al doilea război mondial, inclusiv cu Iugoslavia federativă. Interesantă conjunctura istorică de după războaiele napoleoniene, faza de victorii în favoarea... leului corsican, când iluminismul ce pregătise revoluția franceză a fost transpus spre est, prin Imperiul Romano-German de Apus (faza Iosif al II-lea) pînă pe meleagurile elene și mai apoi - după restaurarea Burbonilor - și spre Țările Române sau Serbia
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
pe tema acceptării sau neacceptării unor puncte de vedere personale, amintind de intervențiile imediate ale lui Caragiale pe paginile publicațiilor, pe care le avea sub ochi. " Simt enorm și văd monstruos" este sentimentul preluat de la autorul cunoscutei schițe Grand Hôtel "Victoria Română", după ce, încercând să comentez ediția de față, îmi dau seama câte ar mai fi de spus și cât de departe mă aflu în a surprinde măcar o parte a esențialului, fiindcă, de fiecare dată când credeam că urmez calea
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
creator de fantastic. Compune o demonstrație pe tema "reveriei gastronomice" în opera lui Caragiale. Tema este desprinsă din "discursul gurmand" la Huysmans și Proust, propus de Jean-Pierre Richard și, prin extindere, de la mult cunoscuta percepere a emoțiilor din Grand Hôtel "Victoria Română, "văz mult și simț monstruos", la "se bea mult și se mănâncă enorm", de unde "fantasma voracității" ca expresie teribilă a realismului promovat de Caragiale în scrisul său. Și, în sfârșit, seducția operei caragialiene, raționamentele acceptării sau neacceptării stilului, revoltele
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
în vecinătatea Arcului de Triumf. Caravana își are cavalerii și servanții. În jurul lui Armstrong sau al lui Jalabert, trudesc din greu tovarăși anonimi de rută, care se regrupează, cînd e cazul, împrejurul cavalerului, îl susțin, îl apără, îl conduc spre victorie. Îi sacrifică totul, pînă și personalitatea lor. El, cavalerul, e îmbrăcat în galben, în alb, în roz, ca să fie lesne recunoscut în mijlocul unei caravane pestrițe. Armura lui strălucește ca un soare. Caravana de cavaleri și de scutieri pedalează neobosită printre
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
în cetatea africană, europenii au plecat mînați de curiozitate să descopere misteriosul Tombouctou. Fiecare eșec a mai adăugat ceva legendei și nimic nu părea să-i determine să renunțe la a visa la întoarcerea în patrie bogați și aureolați de victorie sau la a rămîne pentru totdeauna în orașul de dincolo de deșert, căsătoriți fiind cu prințese din diferite triburi africane". Scopul pe care și-l propune studiul nu e unul simplu. Trasarea hărții imaginarului Tombouctou presupune parcurgerea unei literaturi secundare inaccesibile
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
muzicii lui. O zi de martie, cu un soare rece care face să crească oasele copiilor. Pe pervazul bucătăriei se luptă coțofenele cu porumbeii pentru semințele puse de mine ieri-seară. Porumbeii câștigă, luptă cu pieptul lor greu, dar cred că victoria se datorează faptului că superbele coțofene nu se simt în siguranță pe ferestrele caselor unde apar capete omenești. Porumbeii sunt parcă obișnuiți cu oamenii, dar asta nu înseamnă că sunt mai blânzi sau mai pașnici. Că oamenii au făcut din
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
fi considerați nevinovați nici cei care le-au înscris în concurs. Se spune că și în alte țări există obiceiul îmbătrînirii gimnastelor în lupta pentru medalii. Dacă așa stau lucrurile, cu atît mai rău, fără a schimba esența acestei probleme, victoria prin fraudă. În loc să ne indignăm că niște oameni au comis falsuri în numele țării noastre, unii dintre noi se isterizează împotriva ziariștilor care au dat de urmele acestor falsuri. Argumentele invocate sînt penibile. Unul dintre ele este "prestigiul României". Or tocmai
Scandalul din gimnastică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15283_a_16608]
-
a Elveției față de Germania nazistă forează în adâncimea istoriei europene. Marcel Iureș și Valeria Seciu, Mircea Albulescu și Constantin Drăgănescu (regia Theo Herghelegiu) apropie acea zi de 8 mai 1945 a Elveției de ziua de azi a României, meditând la victoria oportunismului asupra răului, la neputința binelui de a-și impune criteriile. Neputință? Nu chiar. Există o forță a binelui captată de prezența sponsorilor (Ericsson, ABB), de bunăvoința celor ce au sprijinit proiectul (PRO HELVETIA, ABB, HVB, Institutul Goethe), materializată în
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
personajele sunt, de fapt, niște copii care se căsătoresc la 12 ani și la vârsta adolescenței iau hotărâri de o importanță covârșitoare pentru un stat. La data divorțului, regina avea 19 ani, Struensee sub 30). Optimismul lui Enquist, legat de victoria finală a iluminismului și rațiunii, care plasează totul într-o perspectivă oarecum hegeliană, e însă subliniat inclusiv de o scenă de la începutul romanului, care se plasează în timp după căderea lui Struensee. Comparația provine din raportul unui diplomat englez care
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
lui Canetti sau teatrul epic la Brecht. Literatură pentru rostit și ascultat Unul dintre fenomenele surprinzătoare ale culturii literare din ultimele decenii în țările de vest, industrializate, este revenirea unei literaturi pentru rostit și ascultat. Mulți diagnosticieni ai timpului postulaseră victoria mijloacelor vizuale în domeniul public, teoreticienii literari constataseră moartea literaturii transmise oral încă de la începutul secolului 20. În prezent, discursul literar bine compus, ba chiar de-compus, trece printr-o fază de înflorire renascentistă. La radio, prezentările susținute de Gert
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
-i depășesc în bună măsură nociva sferă de acțiune: "Eticheta de reacționarism, aplicată culturii române, a fost fabricată în laboratoarele Kominternului. Nu e inutil a reaminti că este vorba de "comunismul internațional" în marș și cu centre politice mobile. Prima victorie a kominternismului împotriva României a fost cea din 1940, cînd România a trebuit să cedeze agresiunii achizitive a Rusiei sovietice, a Ungariei horthyste, a Bulgariei fasciste". Deci comunismului i se anexează "cuceririle" nazismului, cam tot așa cum i s-ar putea
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
rezista puhoiului sovietic, ministrul de Război, generalul Florea Țenescu, îi mărturisise că trei zile. Urmașul la conducerea statului, cel care a scos ursul din bârlog și ni l-a adus în casă - greșesc cumva, dle Buzatu? - a trăit în convingerea victoriei finale și pentru o mie de ani a Germaniei naziste, până în târziul verii lui '44, când i-ar fi putut convoca într-un antreu pe toți cei mai departe încrezători în victoria aceea. Pe bonomia unchiului Joe (Djugajvili, în cataloagele
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
greșesc cumva, dle Buzatu? - a trăit în convingerea victoriei finale și pentru o mie de ani a Germaniei naziste, până în târziul verii lui '44, când i-ar fi putut convoca într-un antreu pe toți cei mai departe încrezători în victoria aceea. Pe bonomia unchiului Joe (Djugajvili, în cataloagele seminarului georgian!) contase fermecătorul Franklin Delano Roosevelt, cu precizarea, ca multe altele inutilă, că intrase la bănuieli în ultimele zile ale vieții. Un om cu variata experiență politică a dlui Iliescu a
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
inclusiv cea comunistă: de la intoleranța unor "intelectuali fini" și a unor "oameni drăguți". Adică exact tipul de oameni care, astăzi, nu vorbesc decât în ghilimele despre concepte precum "securism", "neocomunsim" ori "marasm moral", văzând realitatea ca pe un șir de victorii nesfârșite ale prezentului asupra trecutului. Pot, de asemena, înțelege că intelectuali care trăiesc exclusiv ideologic, precum Gabriel Andreescu, văd pericolul unei asemenea cărți dincolo de litera ei - adică în posibila preluare a ideilor cuprinse în ea de către inși mai puțin pregătiți
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
Adam Pusloici, Ultimele flori). Tema demnității națiunii, prezentă de la Patriarhul Danilo (care clama în bine cunoscutul stil medieval Mai bine moartea în mărire/ Decît în ocară viața) până la autorii contemporani, se suprapune celei a cântărețului balcanic, conștient că mai degrabă victoria spiritului trebuie căutată: "O mică prăpastie stă chircită pe umărul meu/ chiar lângă ureche și mă îndeamnă să cânt:/ numai astfel laptele se va brânzi, grâul va răsări/ iar râurile vor începe iarăși să curgă./ Astfel vor putea fi oprite
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
spre un regim autoritar. Și apropo de Orwell: nu am avut prea multe informații nici despre războiul din Afganistan. A trebuit să ne mulțumim cu cele transmise de comandament, care sunau exact ca în Orwell. Adică: "Am reușit o mare victorie". Mi-e frică să nu pierdem ceea ce am câștigat de-a lungul secolelor, libertatea și democrația. Să nu aruncăm, cum se spune, odată cu apa din găleată și peștii care sunt în ea. "Decesul comunismului" și receptarea lui Cioran în SUA
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
români, am avut o tresărire de mândrie: am văzut un semn de însănătoșire a societății, dispusă - aveam eu impresia - să renunțe la deprimantul cenușiu în favoarea unui peisaj multicolor. Într-adevăr, prestația d-lui Frunda a confirmat așteptările. Iar când, după victoria Convenției Democrate, maghiarii au fost chemați la guvernare chiar am crezut, o perioadă, că aerul politic din țărișoara noastră va fi respirabil. La ora bilanțului, în toamna anului 2000, minusurile s-au dovedit, însă, a fi mai numeroase decât plusurile
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
un tată și o mamă pe care nu îi mai ține împreună "decît" acel copil dependent... O mamă, costumieră de teatru, șomeră, cu bască retro și gesturi teatrale, hotărîtă să "tragă" de copil, să-l antreneze pentru și întru "normalitate" (Victoria Cociaș, uneori cu un aer de duritate "SS-istă", provenit, parcă, din altă piesă). Un tată polițist de cartier, care lucrează numai noaptea, ca ziua să stea cu copilul, un personaj din care Dorel Vișan construiește, cu naturalețea-i inconfundabilă
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
și Compania Română de Radio și TV. Distribuit de: Ro-Image 2000. Regia Radu Gabrea. Scenariul: Răsvan Popescu și Radu Gabrea. Imaginea: Marian Stanciu. Muzica: Adrian Enescu. Montaj: Melania Oproiu. Decoruri: Mircea Rîbinski. Sunet: Anușavan Salamanian. Cu: Tudor Necula, Dorel Vișan, Victoria Cociaș...
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
o provoacă întoarcerea fie ea în timp, fie ea în spațiu. În fond regele din Itaca se identificase cu acel eveniment emblematic care a fost războiul troian: el a rămas, spiritual vorbind, mai departe sub zidurile Troii, acolo unde reputase victorii, acolo unde suferise, acolo unde îi văzuse căzând pe Patrocle, pe Ahile, pe Hector, pe Aiax și pe alți eroi descendenți din zeii nemuritori, acolo unde se înfrățise cu Agamemnon, Menelaos, Nestor etc, dar de care l-a despărțit întoarcerea
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
a limbajului și a grotescului rafinat, ci o izbucnire mai fantezistă, mai plină de nebunie. Pe scenă, protagoniști și spectatori, cuprinși toți în decorul stilizat, fantastic și realist al lui Horațiu Mihaiu ne puteam privi în oglinzi chipurile și destinele, victoriile și lașitățile, voluptatea umilinței mai mult sau mai puțin descărnate. Sîntem toți chiriași în spațiul proprietate personală a morții. Costume și machiaje adînc studiate de Alina Herescu dau formă ceremoniei desfășurate ca un ritual de tip "teatru-n teatru". Maestrul
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
Cea mai veche amintire o reprezintă imaginea salvelor de salut din Moscova, la încheierea războiului. Cineva m-a ridicat pe mâini la fereastră și mi-a spus: "Privește, amintește-ți toată viața. Astea sunt salvele de salut trase în cinstea victoriei." De aceea, probabil, am reținut ceea ce mi s-a spus. Iar salvele de salut ca atare, petele de culoare, îmi revin foarte vag în memorie, parcă mi-aș miji puternic ochii. Mi s-a povestit că am crescut într-un
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
într-una din săli, au adus în mod solemn drapelul și fiecare dintre noi a trebuit să depună jurământul sub drapel: "Eu, tânăr pionier, jur solemn în fața tovarășilor mei că voi apăra cu fermitate cauza lui Lenin și Stalin, pentru victoria comunismului" și așa mai departe. Apoi fiecăruia dintre noi i-a fost legată la gât cravata roșie, au bătut tobele, au răsunat trompetele și organizatorul ceremoniei, stând lângă drapel, a rostit: "Tineri pionieri! La luptă pentru cauza lui Lenin și
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
vitae. În secțiunea temporală 1946-1963, editorul pune alături dubiul, perpetuat, dacă Dimitrie Stelaru a condus Filiala din Constanța a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., înființată în 1949 de Eugen Jebeleanu, sau nu. Infirmarea respectivului dubiu o exprimă cu sentimentul unei reale victorii: "Recent, în 2001, am descoperit proba de senzație (anexată la bibliografie) că a condus filiala. Important este amănuntul următor: pe verso, D. Stelaru a notat cu creionul albastru, cu propria mână: Constanța, D. Stelaru (copie). Iar în secțiunea 1935-1938, faptul
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]